CUPRINS
|
|
|
|
|
|
|
Introducere |
|
|
|
|
|
Capitolul 1 |
ReglementĂri privind activitĂTile În sectorul
energiei |
|
|
|
|
Anexa 1.1 |
Ordonanţa de
urgenţă nr. 63 din 28 decembrie 1998
privind energia electrică şi termică |
|
|
|
|
Capitolul 2 |
REGLEMENTĂRI PRIVIND
PRODUCEREA DE ENERGIE ELECTRICĂ DIN SURSE REGENERABILE |
|
|
|
|
Anexa 2.1 |
Hotărâre nr. 443 din
10 aprilie 2003 privind promovarea producţiei de energie electrică
din surse regenerabile de energie |
|
|
|
|
Capitolul 3 |
REGLEMENTĂRI ÎN
DOMENIUL ENERGIEI TERMICE |
|
|
|
|
Anexa 3.1 |
Ordonanţa nr. 73 din
29 august 2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor
publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat |
|
|
|
|
Capitolul 4 |
REGLEMENTĂRI PRIVIND
SECTORUL GAZELOR NATURALE |
|
|
|
|
Anexa 4.1 |
Ordonanţa nr. 60 din
30 ianuarie 2000 privind reglementarea activitaţilor din sectorul
gazelor naturale
|
|
|
|
|
Anexa 4.2 |
Ordonanţa de
urgenţă nr. 44 din 28
aprilie 2000 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 60/2000
privind reglementarea activităţilor din sectorul gazelor naturale
|
|
|
|
|
Anexa 4.3 |
LEGE nr. 463 din 18 iulie
2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 60/2000
privind reglementarea activităţilor din sectorul gazelor naturale
|
|
|
|
|
Capitolul 5 |
CADRUL LEGISLATIV PRIVIND
UTILIZAREA EFICIENTĂ A ENERGIEI |
INTRODUCERE
În
ultimii ani, sectorul energetic din România a cunoscut modificări
fără precedent atât sub aspectul transformării unor structuri de
bază, ca urmare a procesului de trecere spre o economie de
piaţă, cât şi sub aspectul adăptării acestor noi
structuri şi a celor existente la efortul general realizat în plan
european de formare a pieţei europene a energiei. Ralierea României la
acest proces european a îmbrăcat forma cunoscută sub denumirea de
transpunere a acquis-ului european în domeniul energetic.
Reflectarea în plan
legislativ a obiectivului politic de realizare a unei politici energetice
europene orientate spre cererea de energie, cât şi a celui de realizare a
unei pieţe unice de energie a determinat emiterea de acte legislative în
două domenii principale :
- domeniul de consum de energie, urmărindu-se
creşterea eficienţei în utilizarea energiei pentru reducerea
dependenţei de import, creşterea siguranţei în aprovizionarea cu
resurse energetice şi protecţia mediului;
-
domeniul de producere, transport şi distribuţie de energie
electrică şi gaze naturale pentru crearea pieţei unice europene;
Prezentul ghid işi
propune să prezinte şi să faciliteze, în principal,
înţelegerea legislaţiei aferente celui de-al doilea domeniu şi
se adresează în special celor care işi desfăşoară
activitatea în Intreprinderi Mici şi Mijlocii (IMM), autorităţi
locale şi instituţii publice.
I.1
Necesitatea Si conTinutul Ghidului
IMM-urile
reprezintă un sector foarte dinamic în dezvoltarea economiei de
piaţă in România, iar alimentarea lor cu energie le conferă un
rol important în rândul actorilor de pe piaţa energetică în formare. În
acest context cunoaşterea cadrului instituţional nou creat în
sectorul energetic, a legislaţiei care guvernează relaţia
producător- transportator- distribuitor-furnizor-consumator, a drepturilor
şi obligaţiilor participanţilor la mecanismul de piaţa reglementată,
a elementelor de protecţie a consumatorului, etc., capătă o
importanţă specială.
Autorităţilor locale le revin
atribuţii şi responsabilităţi noi legate de multiplul rol
de coordonator al unei strategii locale de alimentare cu energie, de reglementator al serviciilor comunale,
inclusiv serviciile energetice municipale, de consumator important dar şi
de producător de energie în sisteme de cogenerare de mică şi
medie putere. Descentralizarea şi restructurarea sistemului energetic a
determinat transferarea unor importante capacităţi de producere de
energie electrică şi termică în administrarea
autorităţilor locale, reabilitarea şi extinderea
reţelelor de gaze şi energie termică implică alocarea de
fonduri locale substanţiale şi atragerea de investiţii, iar
operarea şi întreţinerea unor astfel de sisteme necesită
relaţii contractuale noi, obţinerea unor licenţe şi
satisfacerea unor cerinţe privind structura şi nivelul costurilor
impuse de noile instituţii de reglementare a pieţei de energie.
Satisfacerea acestor
obiective în condiţiile apariţiei în ritm alert de noi
reglementări şi în condiţiile de schimbări periodice la
nivel local, pe care procesul electoral democratic le determină, presupune
asimilarea rapidă a cunoştiinţelor necesare de către personalul
de specialitate al autorităţilor locale şi o aplicare
corectă a legislaţiei.
Instituţiile publice (sănătate,
invăţământ, armata, administraţie, etc.) constituie, prin
consumul energetic şi prin impactul social determinat de buna lor
funcţionare, participanţi deosebit de sensibili pe piaţa de
energie. De regulă aceste instituţii nu dispun de personal
specializat pentru rezolvarea problemelor de relaţii cu furnizorii de
energie si aplicarea prevederilor legale de contractare în condiţii
avantajoase. Lipsa, pentru moment, a unor firme de servicii energetice
cărora să li se incredinţeze pe baza de contract de
performanţă realizarea acestor activităţi în beneficiul
instituţiilor publice, face necesară pregătirea personalului
acestor instituţii pentru a se putea descurca in relaţiile complexe
de piaţă.
Ca urmare
ghidul îşi propune să prezinte într-o manieră structurată
şi uşor accesibilă problematica deosebit de complexă a
noilor reglementări din domeniul energiei electrice, energiei termice
şi gazelor naturale cât şi corelaţia acestora cu legislaţia
Uniunii Europene, aducându-şi în acest fel aportul la o mai bună
înţelegere a procesului de integrare europeană în domeniul energetic.
I.2 EvoluTia procesului de realizare
a pieTei europene a energiei
Cea mai mare parte a noii legislaţii energetice
din România a fost puternic influenţată de legislaţia
europeană. De aceea, pentru o mai bună inţelegere a obiectivelor
urmărite în aplicarea noilor legi şi reglementări, este
necesară o scurtă privire asupra modului în care s-a dezvoltat
politica energetică în plan european şi rolul reglementării în
asigurarea evoluţiei dorite.
Este cunoscut faptul că energia a fost
supusă unui control politic naţional riguros, pe de o parte, iar, pe
de altă parte, răspunderea aprovizionării continue a fost
imparţită între mari societăţi naţionale, adesea
publice, în special în industria petrolului. La rândul lor gazele şi
energia electrică sunt indestructibil legate de petrol.
Caracteristicile de bază ale industriei
energetice sunt necesitatea planificării pe termen lung şi
necesitatea unor investiţii majore, ceea ce presupune implicarea
serioasă a factorilor de decizie. Dacă în perioada şocurilor
petroliere atenţia acestor factori a fost concentrată în special pe
asigurarea siguranţei de aprovizionare, începand cu 1986 când Consiliul a
trecut la elaborarea obiectivelor pe termen lung, au fost formulate obiective
politice noi cum sunt Piaţa Unică şi protecţia
mediului. După primirea de noi membri ca Spania, Grecia si Portugalia,
pe lista obiectivelor a fost introdusă şi coeziunea economică
şi socială şi reintrodusă siguranţa surselor.
Aceste reorientări majore au făcut obiectul unor dezbateri de mare
amploare, proces finalizat prin publicarea Cărţii Verzi, care
a avut tocmai rolul de a sintetiza noile opinii şi poziţii ale
membrilor Uniunii.
Un
element remarcabil a fost abordarea prin intermediul Directivei a procesului de
formare a pieţei interne a energiei, ceea ce a declanşat un proces
legislativ important la nivel comunitar, iar, ca urmare a aplicării
principiului subsidiarităţii, şi la nivel naţional, mai
intâi în ţările membre şi apoi şi în noile ţări
candidate din Europa Centrală şi de Est. În acest efort de a corela
ideea de piaţa internă cu ideea de Europa lărgită, un rol
deosebit în orientarea procesului legislativ l-a avut şi Carta
Europeană a Energiei şi Tratatul Cartei.
Procesul
introducerii energiei în conceptul de Piaţa Unică s-a dovedit dificil
şi a căpătat consistenţa abia după adoptare de
către Statele Membre a conceptului de “piaţa internă a energiei”
(Internal Energy Market - IEM). Într-o primă etapa elementele care
defineau piaţa internă au fost Preţul, Transparenţa
investiţiei şi Tranzitul. Ulterior a fost abordată o
problemă de mare dificultate: Liberalizarea pieţei pentru gaz şi
energie electrică.
Până
în perioada 1992-1994 s-a reuşit formularea şi acordul asupra unor
principii de bază cum sunt:
v Siguranţa
surselor de aprovizionare constituie obiectivul principal al politicii
enegetice;
v Protecţia
mediului trebuie menţinută la nivel ridicat; constituirea pieţei
interne trebuie să fie compatibilă cu dezvoltarea surselor
regenerabile de energie;
v Protecţia
micilor consumatori în raport cu marii consumatori; obligaţia serviciului
public; menţinerea capacităţii de a regla tarifele unde este
cazul.
Introducerea competiţiei a pus în evidenţă
necesitatea rezolvării unei serii de probleme cum sunt: ajutorul de stat acordat unor companii
naţionale, deschiderea pieţei în condiţiile menţinerii
obligativităţii serviciului public, efectele privatizării în
sectorul energetic, reducerea subvenţiilor pentru cărbune etc.
Un
caz de dezbatere foarte interesant a fost acela legat de schemele de ajutor de
stat în legatură cu promovarea economiei de energie, resurselor
regenerabile de energie şi programelor de cercetare-dezvoltare. În aceste
cazuri se admite ideea că astfel de ajutoare sunt compatibile cu
principiile Pieţei Unice dacă beneficiile lor sunt mai mari decât
efectul distorsionant asupra competiţiei.
Un fapt remarcabil în evoluţia procesului de
creare a pieţei interne de energie este aplicarea principiului coeziunii.
În baza acestui fapt au fost dezvoltate proiecte de sprijin pentru Statele
Membre cu situaţii dificile din punct de vedere social-economic, ceea ce a
permis compensarea efectelor negative induse de formarea pieţei.
Programele Valoren, Regen şi Rechar au fost instrumentele de aplicare a
Iniţiativelor Comunităţii şi au fost dedicate, respectiv,
promovării surselor regenerabile
şi economiei de energie în regiuni mai puţin dezvoltate,
promovării proiectelor de infrastructură de energie electrică
şi gaze în “ţările de coeziune” şi proiectelor de
reconversie în regiuni miniere puternic afectate.
Reintroducerea după o anumită perioadă
de ezitare a obiectivului privind
siguranţa în aprovizionarea cu energie a fost determinată de :
v necesitatea
eliminării temerii unor state ca procesul de liberalizare ar putea afecta
siguranţa de aprovizionare;
v efectul
stimulativ asupra iniţiativelor legate de reţelele transeuropene;
v îngrijorarea
legată de expansiunea rapidă a utilizării gazului natural
şi a stabilităţii politice a furnizorilor;
v efectul
dependenţei de import asupra unor indicatori economici de bază
(inflaţia).
Aceste reconsiderări
de opţiuni şi priorităţi au determinat abordări
legislative specifice legate de asigurarea stocurilor minime de petrol
şi/sau produse petroliere, dezvoltarea reţelelor şi a
interconectării acestora, o politică viguroasă de economie de
energie etc.
I.3 Impactul directivelor europene asupra procesului
legislativ În sectorul energetic din Romania
România
a parcurs un proces de transformări esenţiale în sectorul energetic
determinate pe de o parte de necesitatea constituirii unui sistem energetic
adaptat unei economii de piaţa, iar pe de altă parte de necesitatea
satisfacerii conditiilor de aplicare a acquis-ului comunitar.
Atât
formarea pieţei europene unice a energiei cât asigurarea compatibilităţii
sistemului energetic românesc la această piaţă sunt procese
încă în evoluţie, de o complexitate deosebită, care
necesită ajustări din mers, dat fiind faptul că există
influenţe importante provenite din evoluţia situaţiei economice
şi politice pe plan mondial şi, în special, de pe piaţa
mondială a petrolului, gazelor naturale şi altor surse de energie. Un
alt element cu influenţe din ce în ce mai mari este politica de
protecţie a mediului care are ca principal subiect de discuţie
poluarea produsă în procesele energetice. În acest sens evoluţiile
contradictorii, ezitările în ratificarea Protocolului de la Kyoto, cât
şi găsirea unor căi eficace de aplicare a angajamentelor asumate
constituie numai un exemplu.
Principalele
influenţe determinate de transpunerea acquis-ului comunitar în sectorul
energetic au fost generate de necesitatea abordării următoarelor
aspecte :
v aplicarea
Directivei nr.92/96/EC a Parlamentului şi Consiliului Uniunii Europene
privind regulile comune pentru piaţa internă de electricitate;
v aplicarea
Directivei nr.98/30/EC a Parlamentului
şi Consiliului Uniunii Europene privind regulile comune pentru piaţa
internă a gazelor naturale;
v aplicarea
Directivei nr. 68/414/CEE, amendată cu Directiva 98/93/CEE, privind
impunerea obligaţiei Statelor Membre de a menţine stocuri minime de
ţiţei şi/sau produse petroliere ;
v aplicarea
recomandărilor Comisiei Europene referitoare la natura ajutoarelor de
stat, închiderilor de mine şi aspectelor sociale şi de mediu .
v aplicarea
recomăndărilor referitoare la asigurarea siguranţei
instalaţiilor nucleare în sectorul energetic conform Raportului asupra Siguranţei Nucleare
în Contextul Lărgirii ;
v aplicarea
directivelor cu referire la creşterea eficienţei energetice;
Prezentul Ghid va trata selectiv numai actele legislative cu
impact pentru grupurile ţintă alese: IMM, autoritaţi locale
şi instituţii publice de interes local.
Aceste acte legislative
tratează separat problemele din subsectorul de aprovizionare cu energie
(supply side) şi cele din subsectorul de consum (demand side). În ultima
perioadă, Comisia Europeană a iniţiat însă proiecte de
directive, cum sunt cele referitoare la cogenerare sau la producerea energiei
electrice din resurse regenerabile, care vizează simultan ambele
subsectoare.
Principalele aspecte
induse de directiva 92/96 au determinat necesitatea unor acte legislative care
să reglementeze probleme cum sunt :
a) formarea pieţei prin
apariţia mai multor entităţi ceea ce presupune :
v
separarea
activităţilor de producere, transport, distribuţie şi
furnizare;
v
licenţierea
şi autorizarea participanţilor la piaţă;
v
accesul
terţilor la reţea;
v
introducerea
elementelor de concurenţă între participanţii la
piaţă;
b) reglementarea pieţei ceea ce
presupune :
v
înfiinţarea
autorităţii de reglementare;
v
înfiinţarea
unui operator independent de sistem;
v
dreptul
consumatorilor de a-şi stabili relaţia cu producătorii,
distribuitorii şi furnizorii (eligibilitatea
consumatorilor);
v
reglementări
tehnice şi comerciale;
v
asigurarea
transparenţei în relaţiile între participanţii la
piaţă;
Un element specific de
reglementare pentru situaţia din România a fost necesar datorită
interferenţei dintre producerea energiei electrice şi producerea
energiei termice prin existenţa centralelor electrice de termoficare, care
îmbină o serie de probleme de interes naţional(energia
electrică), cu cele de interes local(energia termică). În paralel cu
acestea, o mare parte din energia termică se produce în instalaţii
locale de tip centralizat sau în instalaţii individuale,
activităţi care intră sub incidenţa legislaţiei
serviciilor municipale sau a legislaţiei locale.
I.4 Concepte, noTiuni Si
termeni folosiTi În reglementĂrile energetice
Bună
înţelegere a legislaţiei depinde în mare măsură de
familiarizarea celor care o utilizează cu o serie de concepte,
noţiuni şi termeni mai puţin cunoscuţi până în prezent
chiar şi de cei care au operat sistemul energetic în organizarea lui
„tradiţională”. Cu atât mai mult acest proces de cunoaştere şi
de definire corectă a termenilor tehnici şi în special a noilor
termeni comerciali este necesară celor care au devenit, în noua
structură, participanţi activi la relaţiile de piaţă a
energiei: micii consumatori, autorităţile locale, etc., în calitatea
lor de „clienţi”, cu drepturi şi obligaţii precis reglementate,
faţă de statutul anterior de „abonaţi”. Mai mult decat atât,
unii din ei vor deveni producători locali de energie datorită unei
tendinţe de descentralizare în producerea de energie, pătrunderii pe
piaţa a tehnologiilor de producere combinată de electricitate şi
căldură cu capacităţi de mică şi medie putere
(centrale cu turbine cu gaze sau cu motoare diesel).
Terminologia introdusă de legislaţia modernă este
prezentată în actele legislative care fac referire la aceasta. Ghidul se
va referi numai la unele elemente de terminologie de importanţă
şi complexitate sporită în dorinţa de a facilita
înţelegerea lor.
Astfel în actele normative aferente energiei
electrice apar noţiuni cum sunt :
- furnizor definit ca persoană fizică sau
juridică de drept privat, română sau străină, care
asigură alimentarea cu energie a unui consumator; în acest fel s-a
făcut distincţie faţă de distribuitor, care făcea
până în prezent şi oficiul de furnizare.
- consumator captiv – consumatorul care, din motive de
configuraţie a reţelei, este obligat
să contracteze furnizarea energiei cu un anumit distribuitor;
termenul a fost utilizat de mai mult timp, dar el a devenit cu adevarat util
numai după apariţia şi altui tip de consumator, cel eligibil.
- consumator eligibil – consumatorul care are
dreptul să-şi aleagă furnizorul; noul concept este legat de
aplicarea unor aspecte deosebit de importante în politica energetică: 1)
opţiunea politică de deschidere a pieţei, care reflectă
limita până la care cantitatea de energie produsă la un moment dat
este alocată consumatorilor eligibili, ceea ce determină şi
raportul între piaţa concurenţială şi piaţa
reglementată; 2) nivelul de performanţă şi capacitatea
anumitor consumatori de a opera astfel de contracte fără să
perturbe buna funcţionare a pieţei. Obţinerea statutului de
consumator eligibil este o motivaţie puternică pentru creşterea
performanţelor consumatorilor în vederea obţinerii avantajului de a
achiziţiona energia prin negociere cu posibilitatea reducerii
preţului; 3) creşterea competiţiei între producători
şi furnizori în vederea atragerii consumatorilor mari şi cu
performanţe tehnice şi comerciale
ridicate.
- acces la reţea
(acces la sistem) –
dreptul unui producător de energie(combustibil) sau al unui consumator
eligibil de a se racorda la reţeaua de transport aparţinând companiei
naţionale, precum şi al oricărui consumator de a se racorda, în
condiţiile cerute de normele tehnice, la reţeaua de distribuţie;
legiferarea corectă a acestui
aspect poate fi un instrument eficace de promovare a producătorilor
independenţi de energie, (inclusiv a celor care utilizează sisteme de
cogenerare sau surse regenerabile, fapt de interes deosebit pentru politica
autorităţilor locale), cât şi de limitare a tendinţelor de
monopol manifestate de marii producători sau consumatori.
- piaţa
reglementată
este acea parte din piaţa de energie care funcţionează pe baza
de contracte-cadru (precizate de autoritatea de reglementare), sub aspectul
cantităţilor de energie şi a preţurilor bazate pe calcule
de optimizare a folosirii capacităţilor de producţie.
- piaţa
concurenţială este acea parte a pieţei de energie care
functionează pe baza de contracte bilaterale negociate (încheiate între
producători şi consumatori eligibili) cu privire la preţuri
şi cantităţile tranzacţionate.
- cod (tehnic sau comercial) este o colecţie de
reglementări pentru un domeniu specific de activităţi sau
instalaţii din cadrul unui subsector energetic.
Un element specific este codul de conduită profesională şi etică, care prezintă ansamblul de obligaţii
şi responsabilităţi ale autorităţii de reglementare,
care să-i asigure credibilitate, capacitatea de tratament
nediscriminatoriu şi relaţii decente şi corecte cu entităţile
reglementate, profesionalism.
- standard de
performanţă
- este acel tip de reglementare privind performanţele minime ce trebuiesc
asigurate de furnizori în relaţia cu consumatorii (indicatori de
performanţă garantaţi), cât şi un nivel general de
performanţă în sistem (indicatori de performanţă generali),
care permit comparaţii între furnizori diferiţi; apare în acest fel un element legislativ nou
care precizează o formă de protecţie a consumatorilor, cât
şi o bază de comparaţie, stimulativă pentru
concurenţă.
-
autoproducător de energie electrică -
agent economic care în afara activităţilor sale de bază işi
produce singur sau cu un alt producător din apropiere, în întregime sau în
parte, energia electrică necesară consumului său. Agentul
economic consumator deţine minimum 10% din capitalul social al agentului
producator şi trebuie să consume cel puţin 50% din
producţia anuală de energie electrică a producătorului.
Autoproducătorul poate să livreze surplusul de energie electrică
în reţelele publice de transport / distribuţie şi să
primească energie electrică în caz de necesitate.
-
unităţi dispecerizabile –
unităţi de producere a energiei electrice ce se încadrează în
următoarele categorii:
v
grupuri/centrale/amenajări
hidroelectrice cu puteri instalate peste 10 MW;
v
grupuri/centrale termoelectrice cu
puteri instalate peste 20 MW;
v
grupuri ale autoproducătorilor ce
pot furniza în sistem energie electrică corespunzătoare unor puteri
mai mari de 10 MW.
-
centru de management energetic,(CME) - structura organizatorică a unui
producator ce deţine mai multe unităţi de producere, cu rol de
optimizare a ofertelor de energie electrică.
- autorizaţii – în domeniul gazelor naturale se utilizează
următoarele tipuri de autorizaţii :
v
autorizaţie
de iniţiere a înfiinţării
v
autorizaţie
de funcţionare – atestă funcţionarea obiectivelor existente în
operare la data emiterii regulamentului de autorizare
v
autorizaţie
de modificare – necesară
în cadrul operaţiilor care presupun modificarea caracteristicilor tehnice
care au fost precizate într-o autorizaţie precedentă
- licenţe – în domeniul gazelor
naturale se utilizează următoarele tipuri de licenţe :
v
licenţa de furnizare
v
licenţa
de transport
v
licenţa
de înmagazinare /stocare
v
licenţa
de dispecerizare
v
licenţa
de distribuire
v
licenţa
de tranzit
- operator (în domeniul gazelor naturale) -
persoană juridică autorizată şi/sau licenţiată
să desfăşoare activităţi de exploatare, dispecerizare,
întreţinere, verificare, reparare şi comercializare pentru sistemele
de transport şi/sau depozitare şi/sau de distribuţie în sectorul
gazelor naturale.
- operator de sistem – persoană
juridică autorizată şi/sau licenţiată să opereze
capacitatea sistemului naţional de transport de gaze naturale în scopul
menţinerii siguranţei parametrilor funcţionali ai sistemului.
- operator comercial – persoană juridică
romană licenţiată să presteze servicii de intermediere,
să primească ofertele nominale şi competitive de la furnizorii
de gaze naturale, precum şi solicitările consumatorilor de gaze
naturale, să monitorizeze, sub aspectul cererii/ofertei, fluxul de gaze
naturale şi să furnizeze aceste informaţii operatorilor din
sectorul gazelor naturale, în scopul comercializării lor viitoare.
- consumatori de gaze naturale – tipuri de consumatori :
v
consumator
rezidenţial – consumatori
casnici sau instituţii publice şi servicii sociale
v
consumator comercial
– consumatori din sectorul comercial,
agricultura, sere sau alte domenii similare (furnizare de gaze fără
limită de consum, până la debitul maxim instalat)
v
consumator industrial
–
utilizează gaze naturale ca materie primă sau pentru procese
tehnologice; sunt de mai multe categorii:
v
consumator mic – consumă max.100
000mc/an
v
consumator mare – consumă min. 100
000 mc/an
v
consumator
din industria chimică – utilizează gaz ca materie prima
v
consumator
din sectorul producerii de energie electrică – producere de energie
electrică pentru utilităţi publice
v
consumator
din sectorul distribuţiei districtuale de energie termică – producere de energie termică în scopul
distribuţiei publice (furnizare de gaze in limita cantităţilor
contractate, conform cu graficul de furnizare din contract)
- zona de siguranţă – suprafaţa de teren
extinsă de o parte şi de alta a proiecţiei în plan orizontal a
instalaţiilor cu o distanţă stabilită pentru fiecare
obiectiv, în funcţie de cerinţele de siguranţă ale
acestuia;
- zona de protecţie – suprafaţa de teren extinsă
de o parte şi de alta a proiecţiei în plan orizontal a
instalaţiilor cu o distanţă care asigură integritatea
tehnică de funcţionare acestora;
- servitutea de trecere subterană, de suprafaţă
sau aeriană –
cuprinde dreptul de instalare şi dreptul de acces la instalaţii pe
baza regimului drepturilor asupra proprietăţii altuia.
- Serviciul Public în Sectorul Gazelor Naturale - obligaţie care constă în
activitatea organizată şi/sau
autorizată de stat în vederea satisfacerii cerinţelor de interes public din sectorul gazelor naturale.
- Sistemul Naţional de Transport al Gazelor Naturale,
S.N.T. - este sistemul de transport al gazelor
naturale in regim de înaltă presiune, de peste 6 bari, constituit din
conducte magistrale, precum şi din toate instalaţiile, echipamentele
şi dotările aferente acestora, prin care se asigură preluarea
gazelor naturale extrase din perimetrele de exploatare sau a celor provenite
din import şi transportul acestora în vederea livrării către
distribuitori, consumatorii direcţi, la export şi/sau la
înmagazinare.
«««
Capitolul 1
ReglementĂri privind
activitĂTile În sectorul energiei
1.1
Directiva 92/96EC a Parlamentului Si Consiliului Uniunii EurOpene privind
regulile comune pentru piaTa internĂ de electricitate
Principalele prevederi
ale Directivei 92/96 se referă la: reguli generale de organizare a
sectorului, productţa, transportul şi distribuţia energiei
electrice, separarea şi transparenţa activităţilor şi
organizarea accesului la sistem.
Obiectivul
directivei este de a stabili reguli comune pentru producerea, transportul
şi distribuţia energiei electrice. Aceste reguli privesc organizarea
şi functionarea sectorului energiei electrice, accesul la piaţa,
criterii şi proceduri aplicabile cererii de ofertă, eliberării
autorizaţiilor şi operării sistemelor. Aplicarea acestor reguli
se face cu respectarea principiului subsidiarităţii.
Principalele
reguli pentru organizarea sectorului energiei electrice sunt: competitivitatea
pe piaţă, lipsa discriminărilor în drepturi şi
obligaţii, accesul la piaţă care să determine efecte
economice comparabile în condiţii comparabile de deschidere a pieţei,
obligativitatea serviciului public în condiţii clar definite,
transparente, nediscriminatorii şi verificabile, cu aplicarea
opţională a planificării pe termen lung.
Se legiferează posibilitatea realizării de
noi capacităţi de producţie fie prin autorizare, fie prin cerere
de oferte. Principalele criterii pentru autorizare sunt: asigurarea
siguranţei şi securităţii instalaţiilor,
protecţia mediului, utilizarea terenului şi a spaţiului public,
eficienţa energetică, natura surselor primare utilizate şi
capabilitatea (tehnică, economică şi finaciară) a
solicitantului.
Pentru cererea de
ofertă sunt prezentate cerinţele minimale şi obligaţia
stabilirii unei entităţi independente, publice sau private, pentru
organizarea, monitorizarea şi controlul acestei activităţi.
Pentru activităţile de transport şi distribuţie
prevederile de bază se referă la obligaţiile şi
răspunderile operatorului de sistem. Referitor la funcţia de
dispecerizare a acestuia se precizează dreptul de prioritate pentru
energia produsă din surse regenerabile sau deşeuri şi pentru cea
din surse de cogenerare.
Pentru evitarea discriminărilor,
subvenţiilor incrucişate şi distorsionării competiţiei
se introduce separarea şi transparenţa activităţilor,
inclusiv la capacităţile integrate vertical şi indiferent de
sistemul de proprietate, prin realizare
de conturi separate auditate şi publicate anual, conform legislaţiei
naţionale în acest domeniu.
Se legiferează două tipuri de acces la
sistem : 1) negociat, având ca referinţă orientativă o
marjă de preţuri de transport şi distribuţie publicată
anual; 2) reglementat, pe baza tarifelor publicate de transport şi
distribuţie. Deasemenea se legiferează şi procedura de “single
buyer” (persoană juridică care, în cadrul unui sistem dat, este
responsabilă pentru managementul unificat al sistemului de transport
şi/sau pentru cumpărarea şi vânzarea centralizată de
electricitate).
Gradul de deschidere al pieţei trebuie să
asigure realizarea de contracte până la un nivel semnificativ iar
autoritatea competentă va publica criteriile de eligibilitate pentru
consumatori eligibili până la 31 ianuarie al fiecărui an.
Pentru situaţii de criză sau din
necesităţi de siguranţă fizică pentru persoane şi
instalaţii sau de integritate a sistemului se pot lua temporar măsuri
de protecţie notificate Comisiei.
1.2 Modul de transpunere al directivei ÎN LEGISLATIA
ROMANEASCĂ
1.2.1 REALIZAREA CADRULUI INSTITUTIONAL
O primă
acţiune o reprezintă realizarea cadrului instituţional necesar
şi separarea activităţilor de producere, transport,
distribuţie şi furnizare. În România restructurarea
instituţională a cunoscut mai multe etape. Astfel prin HG 365/3 07
1998 s-a înlocuit forma de organizare integrată vertical a RENEL prin
crearea Companiei Naţionale de Electricitate S.A în care s-au organizat
distinct activităţile de transport, de sistem(dispecerizare), şi
de administrator al pieţei (operatorul comercial). Filialele acestei
societăţi au capătat statut de societăţi comerciale :
1. S.C Electrica S.A
pentru activităţile de distribuţie şi furnizare a energiei
electrice;
2. S.C Termoelectrica
S.A si S.C Hidroelectrica S.A pentru activităţile de producere a
energiei electrice în centrale termoelectrice,
respectiv în centrale hidroelectrice;
Compania
Naţională are şi obligaţia de a asigura şi organiza
activitatea unor instituţii specifice :
v
operatorul de sistem
v
operatorul comercial
Prin HG 627/2000 CN Transelectrica SA devine operator
de transport
şi de sistem, abilitat să asigure acces reglementat la sistem şi
fără atribuţii de vânzare –cumpărare de energie, cu
excepţia cantităţilor necesare acoperirii pierderilor de
transport.
În acelaşi timp prin Ordonanţa de
Urgenţă nr.29 /1998 a fost înfiinţată Autoritatea
Naţională de Reglementare în
domeniul Energiei(ANRE).
Procesul de descentralizare şi crearea de
noi entităţi în vederea privatizării şi introducerii concurenţei
a continuat prin reorganizarea SC Electrica SA conform HG 1342/2002 şi SC
Hidroelectrica SA prin HG 857/2002. În ambele societăti s-au creat
entităţi cu personalitate juridică şi s-au creat
societăţi de servicii, prin externalizarea compartimentelor de
specialitate.
1.2.2 REALIZAREA CADRULUI LEGISLATIV
O altă acţiune
constă în realizarea cadrului legislativ de funcţionare a pieţei
de energie electrică care defineşte relaţiile comerciale dintre
agenţii economici din sector şi dintre aceştia şi consumatori.
Această activitate presupune în principal elaborarea următoarelor
tipuri de acte normative :
1) licenţe pentru noile entităţi create;
sistemul de licenţiere permite supravegherea activităţii
agenţilor de piaţă, iar condiţiile asociate licenţelor
şi autorizaţiilor stabilesc criteriile, parametrii şi
obligaţiile în baza cărora un agent işi
desfăşoară activitatea pe piaţă. Aceste condiţii
vizează apărarea interesului public. Caracterul transparent şi
nediscriminatoriu al modului de acordare a licenţelor sunt un factor
important în obţinerea încrederii investitorilor, ceea ce poate facilita
procesul de privatizare. În acest scop acordarea licenţelor se face în
sedinţe publice.
2) contracte
– cadru
care conţin prevederi minimale obligatorii asupra contractualizării
relaţiilor dintre operatorii din sistem şi sunt destinate
alocării echitabile a riscurilor de operare pe piaţa în curs de
formare. Contratele-cadru au forme specifice pentru diferitele tipuri de
consumatori: casnici, industriali mici şi industriali mari.
Principalele tipuri de contracte –cadru sunt :
v
contracte –cadru de
portofoliu
reglementează relaţiile dintre marii producători şi
principalul distribuitor şi furnizor şi se încheie pentru o
anumită perioadă pentru cantităţi de energie şi
preţuri garantate. Garantarea oferă posibilitatea furnizorului de
a-şi asuma riscul în procesul de vânzare a energiei către
consumatorii finali la tarife reglementate, iar producătorilor de a
obţine venituri stabile, echitabile şi predictibile. Acest tip de contracte pot fi adaptate situaţiei
post-privatizare situaţie în care devin „contracte de încredinţare”.
Contractele de portofoliu permit alocarea veniturilor din sectorul energetic
ţinând seama de restricţiile acestuia: folosirea unei
cantităţi date de cărbune, utilizarea grupurilor de cogenerare
pentru acoperirea necesarului de căldura din localităţi,
folosirea raţională a grupurilor hidro, preluarea energiei de la
capacităţile nucleare în condiţii asiguratorii pentru
recuperarea investiţiilor, etc.
v
contractul
– cadru de achiziţie de la un producător independent de energie şi
contractul – cadru pentru achiziţii de la autoproducători
stabileşte condiţiile în care se pot garanta achiziţiile de
energie. Acest gen de contracte prezintă o importanţă
specială pentru autorităţile locale cărora li s-au
transferat o serie de capacităţi de cogenerare, sau pentru cele care
intenţionează să atragăă investiţii pentru
capacităţi de cogenerare de mică şi medie putere.
v
contractul-cadru
pentru asigurarea de servicii de sistem vizează relaţia
producător-transportator pentru funcţionarea în siguranţa a
sistemului electroenergetic naţional.
v
contractul-cadru
pentru transportul energiei electrice asigură interfaţa
transportator-distribuitor şi, prin acoperirea cheltuielilor justificate
de transport, motivează operatorul de transport în reducerea pierderilor
în reţele şi-i asigură acestuia independentă faţă
de participanţii la piaţă.
v
contractul-cadru
pentru serviciul de distribuţie reglementează activitatea distribuitorului
în raport cu furnizorii şi consumatorii cu aplicarea tarifelor
reglementate.
3)
criterii de acreditare pentru consumatorii eligibili; acestea sunt incluse în
regulamente de acreditare care reflectă condiţiile necesare
respectării opţiunii politice faţă de un nivel stabilit de
deschidere a pieţei, condiţii care se modifică periodic o
dată cu creşterea nivelului de deschidere a acesteia.
4)
metodologii
de tarifare şi tarife pentru energia electrică şi termică
produsă în cogenerare precum şi pentru serviciile asociate. O
problemă importantă în activitatea de tarifare a fost eliminarea
treptată a subvenţiilor. În lipsa subvenţiei încrucişate
protecţia populaţiei se asigură prin tariful social. Având în
vedere ca piaţa reglementată deţine încă ponderea
principală în România, politica de tarifare este un instrument puternic
şi eficace pentru realizarea obiectivelor de politică
industrială şi energetică. Metodologiile de stabilire a
tarifelor vor fi prezentate detaliat în capitolele următoare. În mod
treptat tarifarea pentru energia termică (cu excepţia celei produse
în cogenerare) a fost transferată autorităţii pentru serviciile
publice.
5)
coduri,
regulamente şi norme tehnice; odată cu infiinţarea Operatorului Comercial şi Operatorului
de sistem s-au introdus reguli pentru exploatarea sistemului electroenergetic
naţional pe baza ordinii de merit
economic
cu plasarea prioritară a unităţilor de producere cu
restricţii. Contorizarea şi măsurarea energiei, asigurarea
protecţiei şi siguranţei instalaţiilor, stabilirea unor
indicatori de performanţă sunt câteva aspecte principale care fac
obiectul actelor legislative cu caracter
tehnic.
6) alte reglementări; o serie de
reglementări vizează constatarea, notificarea şi
sancţionarea abaterilor, urmărind în principal, protejarea intereselor
consumatorilor, eliminarea practicilor neconcurenţiale, cât şi
instaurarea unui climat de etică şi conduita profesională.
Odată înţelese
principiile generale care au stat la baza legislaţiei energetice vom
analiza sintetic actele normative care au fost emise pentru transpunerea
directivei 96/92. Acestea sunt :
v
OUG nr.63/1998 privind energie
electrică şi termică;
v
OUG nr.29/1998 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei – ANRE, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 99/2000;
v
HG nr. 567/1999 privind aprobarea
Regulamentului pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în
sectorul energiei electrice şi termice;
v
HG nr. 122/2000, 983/2001, /48/2002 –
privind gradul de deschidere a pieţei de energie electrică;
v
HG nr. 627/2000 privind reorganizarea
Companiei Naţionale de Electricitate –SA;
v
Decizia ANRE nr.11/1999 privind
aprobarea Regulamentului pentru acreditarea consumatorilor eligibili de energie
electrică;
v
Decizia ANRE nr.18/1999 pentru aprobarea
Regulamentului de programare şi dispecerizare a Sistemului
electroenergetic naţional;
v
Decizia ANRE nr.22/1999 pentru
aprobarea Codului comercial al pieţei angro de energie electrică;
v
Decizia ANRE nr.34/1999 pentru
aprobarea Standardului de performanţă pentru serviciul de furnizare a
energiei electrice la tarife reglementate;
v
Decizia ANRE nr.291/1999 pentru
aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifului pentru transportul energiei
electrice;
v
Decizia ANRE nr.35/1999 pentru
aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru servicii de sistem;
v
Decizia ANRE nr.78/1999 pentru
aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifului pentru distribuţia
energiei electrice;
v
Decizia ANRE nr.22/2000 pentru
aprobarea Procedurii de soluţionare a neinţelegerilor apărute la
încheierea contractelor în sectorul energiei electrice şi termice
v
Decizia ANRE nr.51/2000 pentru
aprobarea Codului tehnic al reţelei electrice de transport;
v
Decizia ANRE nr.101/2000 pentru
aprobarea Codului tehnic al reţelelor de distribuţie;
v
Ordinul ANRE nr.33/2001 pentru
aprobarea Metodologiei de tarifare a tranzitului de energie electrică;
v Ordinul ANRE nr.17/2002 pentru aprobarea Codului de
măsurare a energiei electrice.
1.3
Principalele prevederi ale legislaTiei
romaneSti
1.3.1
ORDONANTA DE URGENTA 63/1998
OUG 63 / 1998 este primul act legislativ de
importanţă majoră pentru întregul proces de reforme din sectorul
energiei electrice şi termice, cu impact atât sub aspectul
modernizării cadrului instituţional intern, cât şi asupra
asigurării condiţiilor pentru deschiderea negocierilor cu Uniunea
Europeană privind sectorul energetic din România. Datorită
complexităţii acestor probleme, efortul de finalizare a acestui act
legislativ cu caracter provizoriu şi aprobarea lui printr-o lege este
încă nefinalizat la data realizării prezentului ghid. În tot acest
interval de timp concepţia de legiferare şi organizare a
subsectorului de producere, transport şi distribuţie a energiei
termice a evoluat în sensul transferării către autorităţile
locale a unor atribuţii tot mai importante, toate aceste aspecte urmând a
fi comentate ulterior, în următoarele capitole.
In
ceea ce priveşte energie electrică, elementele fundamentale introduse
de OUG 63 sunt :
v
definirea liniilor directoare ale
dezvoltării subsectorului energiei electrice :
v asigurarea securităţii energetice naţionale;
v accesibilitatea energiei prin nivelul preţurilor;
v folosirea raţională a combustibililor;
v protecţia consumatorilor;
v protecţia mediului;
v
asigurarea cadrului necesar trecerii la
economia de piaţă în acest domeniu şi a transpunerii acquis-ului
comunitar prin preluarea directivei 92/96 :
v demonopolizarea sistemului şi introducerea
competiţiei ;
v asigurarea accesului la reţea a consumatorilor,
producătorilor şi a unor terţe părţi ;
v introducerea sistemului de conducere prin operatori (operator
de sistem –dispecer, operator de transport, operator comercial) ;
v asigurarea transparenţei tarifelor ;
v asigurarea tratamentului nediscriminatoriu pentru toţi
participanţii la piaţa energiei electrice ;
v introducerea noţiunii de serviciu public pentru
activităţile prestate de Compania Naţională de
Electricitate, transformată ulterior prin reorganizarea instituţiilor
din acest domeniu; se legiferează activitatea de planificare pentru
dezvoltarea SEN;
v crearea autorităţii naţionale de
reglementare.
Pentru implementarea acestor noi forme
de organizare sunt prevăzute in OUG 63/1998 :
v
drepturile şi obligaţiile
categoriilor de participanţi la piaţa energiei: producători,
transportator, distribuitori, furnizori şi consumatori ;
v
regimul autorizaţiilor şi
licenţelor; activităţile supuse autorizării sunt :
realizarea de noi capacităţi energetice(de producere, transport
şi distribuţie), reabilitarea şi retehnologizarea celor
existente, cât şi punerea în funcţiune a acestora, exploatarea
comercială a capacităţilor menţionate, precum şi orice
activitate de intermediere profesională a furnizării de energie.
v
regimul concesiunilor; participarea la
licitaţiile pentru obţinerea unei concesiuni este
condiţionată de obţinerea unei autorizări provizorii din
partea autorităţii competente cu privire la desfăşurarea
activităţii care face obiectul concesiunii ;
v
regimul preţurilor şi
tarifelor; se legiferează reglementarea tarifelor pentru
activităţile cu caracter de monopol natural şi pentru
consumatorii captivi, cât şi dreptul consumatorului de a-şi alege
prin contract tariful convenabil din cele tehnic posibile; se interzice
subvenţionarea prin tarife, subvenţia încrucişată între
energia electrică si termică la producerea în cogenerare, cât şi
practicarea de tarife promoţionale;
1.3.2 HOTARAREA DE
GUVERN 567/1999
HG
567/1999 aprobă Regulamentul
pentru acordarea licenţelor şi autorizaţiilor în
sectorul energiei electrice şi termice. Acesta stabileşte
condiţiile generale şi procedura pentru solicitarea şi acordarea
autorizaţiilor şi licenţelor prevăzute în OUG 63/1998.
Nu sunt supuse regimurilor de
autorizare capacităţile de producere de energie electrică cu o
putere instalată mai mică de 10 MWe, instalaţiile de
distribuţie de joasă tensiune şi instalaţiile nucleare care
fac obiectul legii 111/1996.
Tipurile de autorizaţii sunt :
- autorizaţii de infiinţare
pentru capacităţi noi şi capacităţi existente care vor
fi modificate;
- permise de
punere în funcţiune pentru :
v
capacităţi de producere;
v
instalaţii de transport;
v
sisteme de stocare;
v
sisteme de dispecerizare;
v
instalaţii de distribuţie;
- autorizaţii
de funcţionare pentru aceleaşi tipuri de instalaţii ;
Capacităţile aflate în
exploatare la data intrării în vigoare a regulamentului se consideră autorizate
provizoriu pe o perioadă de max. 2 ani, timp în care titularul de
licenţă va face demersurile necesare pentru autorizare
definitivă.
Licenţele se acordă pentru următoarele
activităţi :
v
licenţa de producere de energie
electrică şi/sau termică ;
v
licenţa de transport;
v
licenţa pentru asigurarea de
servicii de sistem;
v
licenţa de dispecerizare (include
licenţierea operatorului de sistem şi a operatorului comercial);
v
licenţa de distribuţie;
v
licenţa de furnizare.
Orice
participant la piaţa de energie, deţinător de licenţa, are
acces liber, reglementat la reţelele de transport şi
distribuţie. Orice nou participant la piaţa va fi tratat ca şi
participanţii preexistenţi.
Licenţele de furnizare se
acordă pe o perioadă de max. 8 ani, pentru a stimula deschiderea
pieţei. Celelalte tipuri de licenţe se acordă pentru o
perioadă de max. 25 de ani.
La
acordarea licenţei se introduc o serie de obligaţii specifice cum
sunt:
v
exploatarea, întreţinerea şi
dezvoltarea reţelei de transport;
v
interconectarea cu alte sisteme de
transport;
v
asigurarea serviciilor de sistem;
Regulamentul
prevede deasemenea documentaţia necesară la solicitarea diferitelor
tipuri de licenţe, cât şi procedura de modificare a acestora şi
procedura de suspendare şi retragere.
Se legiferează posibilitatea de
obţinere a licenţei prin desemnarea unui responsabil delegat, ca
reprezentant al solicitantului pe lângă autoritatea competentă.
1.3.3 ORDONANTA DE
URGENTĂ 29/1998
OUG
nr.29/1998 aprobată cu modificări prin legea nr. 99/2000 are drept
scop crearea instituţiei de reglementare a pieţei de energie
electrică prin transpunerea directivei 92/96. Ca urmare atribuţiile
autorităţii de reglementare care reflectă prevederile
legislaţiei europene sunt:
v
dreptul de autorizare şi
licenţiere cu toate aspectele conexe: emitere, acordare, modificare,
suspendare sau retragere;
v
dreptul de reglementare a
preţurilor şi tarifelor;
v
dreptul de stabilire a:
v
contractelor cadru;
v
criteriilor de eligibilitate pentru
gradul de deschidere a pieţei respectiv;
v
standardelor de performanţă
pentru operatori;
v
metodologiei de soluţionare a
neinţelegerilor precontractuale;
v
dreptul de a aproba :
v
regulamentul de programare in SEN;
v
regulamentul de constatare, notificare
şi sancţionare a abaterilor de la reglementări;
v
codurile tehnice ale reţelelor.
O
atribuţie importanţă a autorităţii de reglementare
constă în asigurarea transparenţei şi a tratamentului egal
şi nediscriminatoriu, fapt garantat prin existenţa unui consiliu
consultativ format din 9 membrii numiţi prin ordin al preşedintelui
autorităţii (trei specialişti din ministerul de resort, un
reprezentant al asociaţiilor profesionale din domeniul energiei, un membru
din partea administraţiei publice locale, un specialist din cercetare-proiectare,
trei specialişti din mari unităţi consumatoare de energie)
1.3.4. Acte legislative pentru aprobarea
metodologiilor de tarifare
Se
nominalizează următoarele decizii ale preşedintelui ANRE:
v
Decizia nr. 35/1999 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor
pentru servicii de sistem;
v
Decizia nr. 78/1999 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifului
pentru distribuţia energiei electrice;
Sistemul
de tarifare practicat până în 1998 a permis, din motive de protecţie
socială, două categorii de subvenţii încrucişate : 1)
de la consumatori industriali către populaţie(aproximativ 29%), 2)
între energia electrică şi energia termică. Acest proces
îşi atinge numai parţial scopul social, deoarece familiile cu
venituri mici, pentru care a fost gândită subvenţia, beneficiază
mai puţin de această, datorită nivelului de consum redus,
corespunzător puterii de cumpărare a acestora. Totodată se
produce un efect negativ asupra competitivităţii industriei prin
creşterea costurilor cu energia determinată de acoperirea
subvenţiei către populaţie. În mod treptat, prin metodologia de
tarifare adoptată, subvenţiile pentru energie electrică au fost
eliminate. Pentru compensarea efectului asupra populaţiei s-au introdus
tariful social şi tariful standard, limita între cele două tarife
fiind consumul de 70 kWh pe lună.
Diversificarea
tarifelor s-a realizat şi pentru consumatorii industriali, în special prin
introducerea tarifului A33 care are la baza trei zone orare şi trei
factori de utilizare a puterii contractate.
Dată
fiind destinaţia ghidului vom prezenta, în special, reglementările de
tarifare pentru distribuţia de energie electrică (Decizia 78), care
iau în considerare cele două categorii de servicii asigurate de
distribuitor : i) serviciul de distribuţie propriu-zis ; ii)
serviciile de sistem specifice reţelei de distribuţie (asigurarea
puterii reactive şi asigurarea reglajului tensiunii).
Având
în vedere delimitarea zonei de activitate a fiecărui distribuitor,
tarifele se stabilesc pentru fiecare zonă, dar au caracter unic pe
zonă respectivă. Tarifele se calculează de către
distribuitor, se aprobă de către autoritatea de reglementare şi
se pot revizui periodic sau dacă costurile de distribuţie
variază cu mai mult de 5%.
Se
stabilesc tarife specifice de tip monom (lei/kWh) pe nivel de tensiune
şi pe tip de instalaţii, după cum urmează:
v tarif
pentru linii 110kV;
v tarif
pentru puncte de transformare 110kV/medie tensiune;
v tarif
pentru linii de medie tensiune;
v tarif
pentru puncte de transformare medie tensiune / joasă tensiune;
v tarif
pentru linii de joasă tensiune.
Se ia în calcul un coeficient de
corecţie subunitar care să exprime efortul de creştere a
productivităţii muncii şi o rată anuală a profitului
brut de 8% faţă de costurile totale calculate în dolari.
În analiza tarifării se iau în considerare
următoarele categorii de costuri reglementate :
v
costuri de exploatare şi
întreţinere a reţelei ;
v
costuri de acoperire a consumului
propriu tehnologic ;
v
costuri financiare de dezvoltare ;
Metodologia include formulele de
insumare a costurilor pe toate componentele de reţea, pentru determinarea
costului total.
1.3.5
ACTE LEGISLATIVE PENTRU APROBAREA
REGULAMENTELOR
Se nominalizează următoarele
Decizii şi Ordine ale preşedintelui ANRE
v
Decizia nr. 18/1999 pentru aprobarea Regulamentului de programare şi
dispecerizare a sistemului electroenergetic naţional;
v
Ordinul nr. 21/ 2002 privind aprobarea
Regulamentului de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor
de la reglementările emise în domeniul energiei electrice şi termice
Decizia
nr. 18 legiferează setul de reguli ce trebuie aplicat de Operatorul
comercial şi de Operatorul de sistem în vederea exploatării
unităţilor de producere pe baze concurenţiale şi conducerii
sistemului electroenergetic naţional pe baza ordinii de merit economic,
adică procedura de participare a producătorilor de energie la
acoperirea curbei de sarcină electrică. Se iau in considerare o serie
de restricţii cum sunt:
v
utilizarea apei in
amenăjările hidro;
v
preluarea integrală a energiei
furnizate de CNE;
v
incarcarea grupurilor de cogenerare la
nivelul solicitat pentru acoperirea necesarului de energie termică;
v
arderea unei cantităţi de
cărbune prestabilite, care asigură folosirea combustibililor
indigeni;
- respectarea contractelor tip PPA ale
unor producători;
-
respectarea contractelor bilaterale ale unor producători încheiate cu
consumatori eligibili;
-
respectarea contractelor de import/export energie electrică.
Instituţiile
implicate în aplicarea deciziei nr.18 sunt Operatorul Comercial, Operatorul de
Sistem si Centrul de Management Energetic al fiecărui producător ale
căror atribuţii sunt prezentate în acest act legislativ.
Totodată furnizorii asigură elaborarea prognozei cererii de energie
pentru următoarea perioadă.
Prognoza
cuprinde valorile medii orare estimate ale consumului de energie electrică
activă şi reactivă atât la nivel de furnizor cât şi
valorile consumului de putere la vârful de sarcină şi la golul de
sarcină în fiecare nod din schemă standard stabilită de
Operatorul de sistem. Se includ deasemenea cantităţile de energie din
contractele bilaterale aferente consumatorilor eligibili.
Deasemenea cantităţile de
energie din contractele bilaterale aferente consumatorilor eligibili.
Producătorii
fac oferte de energie către Operatorul comercial în care se includ
urmatoarele date :
v disponibilităţile
orare;
v preţurile
de producere a energiei electrice active;
v oferta
pentru servicii de sistem;
v modificări
ale caracteristicilor statice şi dinamice de funcţionare;
Deasemenea
producătorii care deţin contracte pentru energie necesare serviciilor
de sistem vor prezenta oferte în consecinţă.
Operatorul
de sistem are responsabilitatea stabilirii necesarului pe fiecare tip de
serviciu de sistem. El transmite Operatorului comercial acest necesar în
vederea contractării.
Data
fiind importantă şi volumul apreciabil de date comunicat în procesul
de dispecerizare, un factor deosebit de important este asigurarea
confidenţialităţii datelor cu caracter comercial. În acest scop
se declară ca date publice următoarele:
-
ordinea de merit,
-
preţul marginal de sistem,
-
algoritmii de calcul utilizaţi de programul pentru stabilirea ordinii de merit şi a preţului
marginal de sistem fără restricţii;
v Registrul
operativ al Operatorului de sistem.
Ordinul
21/2002 reglementează constatarea, notificarea şi
sancţionarea abaterilor de la
reglementările emise în domeniul energiei electrice şi termice.
Regulamentul aprobat prin
acest ordin prevede:
v principalele
obiective ale acţiunilor de control;
v structura
echipelor de control şi obligaţiile membrilor acestora în timpul
şi după finalizarea acţiunii;
v se
introduce noţiunea de agent constatator, a cărui împuternicire se
realizează în baza autorizaţiei emise de autoritatea de reglementare;
v obligaţiile agenţilor economici
supuşi controlului;
v documentele
specifice acţiunii de control:
v mandatul
de control şi îndrumare
v raportul
de control şi îndrumare
v procesul-verbal
de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor
v procedura
de constatare şi sancţionare a abaterilor;
1.3.6 acte legislative pentru aprobarea standardelor
de performAnTĂ:
Aprobare standardelor de
performanţă s-a făcut prin
v Decizia
nr. 34 /1999 pentru aprobarea Standardului
de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice la
tarife reglementate.
Se legiferează performanţele
minime ce trebuie asigurate de furnizorii de energie în relaţia cu
consumatorii, sub forma indicatorilor de performanţa care
sunt : cantitativi şi calitativi.
După modul de interpretare indicatorii pot fi :
v
Garantaţi – asigură nivelul
minim calitativ al activităţii prestate de furnizor ; valorile
prevăzute în standard pentru aceşti indicatori sunt obligatorii şi
nerealizarea lor determină sancţiuni de tipul reducerilor tarifare
aplicate furnizorului în cauză;
v
generali - asigură compararea
performanţelor între diverşi furnizori;
Aplicarea
standardului de performanţă implică şi din partea
consumatorilor unele reguli de conduită cum sunt :
a) au instalaţii de tensiune
alternativă la frecvenşa de 50Hz;
b)
achiziţionează energie electrică la tensiunea de 400/230V,
6
kV, 10 kV, 20 kV, 110 kV şi 220 kV;
c)
prin regimul lor de funcţionare nu introduc perturbaţii în alimentarea
altor consumatori din zonă;
d)
se încadrează în puterea maximă prevăzută în avizul de
racordare şi în regimul de consum prevăzut în contract.
Se stabilesc indicatori
generali de performanţă pentru următoarele activităţi
specifice serviciului de furnizare :
v Racordarea
consumatorilor
v Contractarea
energiei electrice
v Măsurarea
şi gestiunea energiei electrice
v Citirea,
facturarea şi încasarea contravalorii energiei electrice furnizate
v Întreruperi
în furnizarea energiei electrice
v Întreruperea
furnizării energiei electrice pentru neplata acesteia
v Calitatea
energiei electrice furnizate
v Răspunsuri
la solicitările consumatorilor
Pe baza obligaţiilor
care fac obiectul licenţei se calculează indicatori anuali cum sunt:
a)
numărul
de sesizări scrise privind nerespectarea de către furnizori a
obligaţiilor din licenţă;
b)
obligaţia
încălcată, furnizorul, rezultatul analizei efectuate de ANRE şi
modul de soluţionare pentru fiecare caz în parte.
Pe baza obligaţiilor a căror
nerespectare poate atrage
penalităţi şi reduceri tarifare se calculează indicatori
anuali cum sunt:
a) numărul de
consumatori care au beneficiat de reduceri tarifare;
b) durata medie pe care s-au aplicat reducerile
tarifare
Consumatorii beneficiază de reduceri tarifare în
condiţiile unor:
a)
abateri ale tensiunii mai mari decât cele prevăzute (SR EN 50160 - în 95%
din săptâmână tensiunea nu trebuie să aibă abateri mai mari
de ±10% din tensiunea contractată)
b)
abateri ale frecvenţei mai mari decât cele prevăzute (SR EN 50160 - în 95% din săptămână frecvenţa
trebuie să se încadreze în banda 50 Hz±1% şi în 100% din
săptâmână, în banda 50 Hz + 4% până la 50 Hz - 6%);
Autoritatea
de reglementare realizeaza şi
dă publicităţii rapoarte anuale privind asigurarea de către
fiecare furnizor a parametrilor de performanţă în furnizarea energiei
electrice. De asemenea asigură revizuirea anuală a standardului.
«««
Anexa 1. 1
Ordonanţa de urgenţa nr. 63 din 28 decembrie 1998
privind energia electrică şi termică
Pentru satisfacerea cerinţelor societăţii
privind asigurarea cu combustibil şi energie, promovarea unei economii de
piaţă concurenţiale a energiei, cu respectarea obligaţiilor
internaţionale asumate de statul roman prin Tratatul Cartei Energiei,
ratificat prin Legea nr. 14/1997,
precum şi pentru armonizarea reglementărilor naţionale cu
prevederile directivelor comunitare în sectorul energetic,
În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia
României,
Guvernul României emite următoarea
ordonanţă de urgenţă:
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Scopul ordonanţei de urgenţă
Art. 1 -
(1) Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă este securitatea
energetică a ţării, prin asigurarea corespunzătoare a
economiei naţionale cu energie electrică şi termică, de
calitate superioară, la standarde înalte şi la preţuri
accesibile, folosirea raţională a combustibililor şi energiei,
protejarea intereselor clienţilor - consumatori de energie electrică
şi termică - şi realizarea unui mediu concurenţial normal,
cu respectarea întocmai a condiţiilor de protecţie a mediului
inconjurător.
(2) Politică energetică a statului trebuie
să asigure creşterea eficienţei energetice şi constituirea
cadrului instituţional corespunzător, prin definirea organismelor
şi a autorităţilor competente pentru realizarea acestei
politici.
Obiectivele ordonanţei de urgenţă
Art. 2 –
Activităţile de producere, transport, distribuţie, furnizare
şi de utilizare a energiei electrice şi termice, precum şi cele
de construire a instalaţiilor energetice specifice acestui domeniu sunt
permise în vederea realizării următoarelor obiective de bază:
a) asigurarea competiţiei în producerea şi
furnizarea energiei electrice şi termice, precum şi a accesului
producătorilor şi consumatorilor la reţelele de transport
şi de distribuţie;
b) creşterea eficienţei energetice pe tot
lanţul, de la producere, transformare, transport, distribuţie şi
până la utilizarea energiei electrice şi termice;
c) transparenţă tarifelor şi a taxelor la
energia electrică şi termică;
d) constituirea stocurilor de siguranţă la
combustibili;
e) respectarea regimului de conducere prin operatori de sistem
(dispeceri), inclusiv pentru realizarea accesului terţilor la reţeaua
electrică;
f)
asigurarea funcţionării interconectate a sistemului
electroenergetic naţional la Uniunea pentru Coordonarea Producţiei
şi Transportului Energiei Electrice şi la sistemele electroenergetice
ale ţărilor vecine;
g)
diversificarea bazei de resurse energetice primare,
modificarea structurii producţiei şi a consumului de energie în
funcţie de aceasta;
i) stimularea participării sectorului privat, a
investitorilor autohtoni şi străini la producerea, transportul,
distribuţia, comercializarea şi utilizarea energiei electrice şi
termice;
j) realizarea obiectivelor locale şi globale privind
protecţia mediului înconjurător, intensificarea eforturilor de
reducere a bioxidului de carbon, oxizilor de azot, oxizilor de sulf sau/şi
a emisiilor de particule.
Domeniul
de reglementare a ordonanţei de urgenţă
Art. 3 -
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează
activităţile din sectorul energetic privind producerea, transportul,
distribuţia, furnizarea şi valorificarea energiei electrice şi
termice, planificarea dezvoltării sectorului acestor activităţi,
construirea şi exploatarea instalaţiilor aferente, importul şi
exportul de energie electrică.
(2) Nu se supun dispoziţiilor prezentei ordonanţe
de urgenţă:
a) acumulatorii, grupurile mobile, instalaţiile
amplasate pe vehicule de orice fel;
b) sursele staţionare de energie electrică în
curent continuu;
c) instalaţiile energetice din marea
teritorială;
d) sursele de incălzire a imobilelor de locuit
şi similare, amplasate în interiorul acestora, precum şi sursele cu o
putere sub 250 kW.
Reglementări speciale
Art. 4 –
Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică
în domeniul energiei nucleare şi al apelor, în masura în care legile specifice
acestor domenii nu dispun altfel.
Definirea
unor termeni
Art. 5 – În
inţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, următorii
termeni se definesc astfel:
Producător de energie electrică şi/sau
termică - persoană juridică având ca specific
activitatea de producere a energiei electrice şi/sau termice în scopul
vânzării;
Producător independent de energie electrică
şi/sau termică - producătorul de energie
electrică şi/sau termică, care participă, în nume propriu ,
distinct de alţi producători preexistenţi, la acoperirea
consumului de energie electrică şi/sau termică;
Autoproducător de energie electric şi/sau
termică - agent economic care, în afara activităţilor
sale de bază, işi produce singur – în întregime sau în parte -
energia electrică şi/sau termică necesară consumului
său. Acesta livrează în reţeaua publică de transport sau în
reţeaua de distribuţie, respectiv altor consumatori, surplusul de
energie pe care îl poate avea în anumite perioade, pe baza de acces la reţea
- dreptul unui producător de energie electrică sau al unui consumator
eligibil de a se racorda la reţeaua electrică de transport
aparţinând Companiei Naţionale de Electricitate, precum şi al
oricărui consumator de a se racorda – în condiţiile cerute de normele
tehnice - la reţeaua electrică de distribuţie;
Centrala electrică - ansamblu de
instalaţii, construcţii şi de echipamente care, prin
destinaţie, produce energie electrică;
Compania Naţională de Electricitate - S.A. -
societate comercială de interes public şi naţional care
desfăşoară activităţi specifice de transport, de
operator de sistem (dispecer), de operator comercial (bursa a energiei) şi
de coordonare a planificării şi dezvoltării sistemului
electroenergetic în baza politicii energetice naţionale;
Consumator de energie electrică sau termică -
persoană fizică sau juridică care cumpără sau
consumă energie pentru uzul propriu sau pentru un subconsumator aflat in apropiere;
Consumator
eligibil - consumatorul care poate să aleagă
producătorul şi să contracteze direct cu acesta energia
consumată şi care are acces la reţelele de transport şi/sau
de distribuţie;
Consumator
captiv - consumatorul care, din motive de configuraţie a
reţelei, este obligat să contracteze furnizarea energiei cu un anumit
distribuitor;
Subconsumator -
consumatorul de energie electrică sau termică alimentat de la un
consumator aflat în apropierea sa;
Furnizor -
partea contractantă a contractului de furnizare care asigură
alimentarea cu energie electrică sau termică a unui consumator;
Culoar de trecere (de funcţionare) a liniei
electrice – suprafaţa terestră situată de-a lungul
liniei electrice şi spaţiul atmosferic de deasupra sa în care se
impun restricţii din punctul de vedere al coexistenţei liniei cu
elementele naturale, obiectele, construcţiile, cu instalaţiile etc.,
situate în acest spaţiu;
Reţea electrică - ansamblu
de linii şi staţii electrice conectate între ele, eventual
interconectate cu alte reţele. Reţeaua electrică poate fi
reţea de transport şi reţea de distribuţie;
- Reţea
electrică de transport – reţea electrică
buclată de înalte tensiune de 220 kV şi mai mult; prin care se
transportă la distanţă puteri electrice importante;
- Reţea
electrică de distribuţie – reţea care
transmite energia electrică în zonele de consum, distribuind-o la sau spre
consumator;
- Reţea
termică -
ansamblu de conducte, instalaţii de pompare şi de alte
instalaţii auxiliare, cu ajutorul cărora se transportă continuu
şi în regim controlat energia termică de la producători la
consumatori;
Sectorul energiei electrice şi termice -
ansamblul activităţilor de planificare, dezvoltare, construire,
exploatare şi de intreţinere a instalaţiilor de producere,
transport, distribuţie şi de furnizare a energiei electrice şi
termice, inclusiv importul şi exportul energiei electrice, precum şi
schimburile de energie electrică cu sistemele electroenergetice ale
ţărilor vecine;
Sistem electroenergetic naţional - SEN -
ansamblul instalaţiilor electroenergetice interconectate, situate pe
teritoriul ţării, prin care se realizează producerea, transportul,
distribuţia şi utilizarea energiei electrice;
Sistem
electroenergetic izolat - sistemul local de producere,
transport, distribuţie şi de utilizare a energiei electrice, care nu
este interconectat cu SEN;
Transportul
energiei electrice - activitate organizată pentru transmiterea
energiei electrice de la producători până la instalaţiile de
distribuţie sau la instalaţiile consumatorilor racordaţi direct
la reţelele de transport;
Transportul
energiei termice - activitate organizată pentru transmiterea energiei
termice de la producători la punctele termice de achiziţie ale
distribuitorilor sau ale consumatorilor racordaţi direct la reţelele
de transport;
Distribuţie - transmiterea energiei
electrice sau termice în scopul livrării ei la consumatori;
Utilizator
de sistem – persoană fizică sau juridică care
livrează către sau căreia i se livrează energie
electrică sau termică dintr-un sistem de transport sau de
distribuţie;
Ordine
de merit - ordinea în care ofertantul producător de energie
este luat în considerare de către dispecer pentru acoperirea consumului de
energie electrică;
Zona de protecţie şi de siguranţă -
suprafaţa de sub liniile electrice aeriene, extinsă de o parte
şi de altă a proiecţiei în plan orizontal a liniilor cu o
distanţă calculată în funcţie de devierea maximă a
conductorului sub acţiunea vântului, plus distanţa de amorsare, în
funcţie de nivelul tensiunii. Suprafaţa de teren, având dimensiunile
fundaţiei stâlpilor, este bun public;
Monopol
natural - domeniu de activitate în care condiţiile sunt de
asemenea natură încât este mai economic să se asigure un bun sau un
serviciu necesar de către o singură firmă decât de mai multe.
CAPITOLUL
II: Producerea
Producerea
de energie
Art. 6 -
Producerea de energie electrică şi termică se realizează de
către societăţi comerciale, de alte persoane juridice române, de
producători independenţi sau autoproducători cu capital autohton
ori străin, autorizaţi în condiţiile prezentei ordonanţei
de urgenţă.
Egalitatea
de tratament
Art. 7 -
(1) Activitatea de producere a energiei electrice şi termice se
desfăşoară în condiţii de tratament egal pentru toţi
producătorii, fiind interzisă orice discriminare pe criteriul
proprietăţii.
(2) Producătorii se pot asocia sau pot coopera în
mod liber, inclusiv cu orice alte persoane fizice ori juridice, cu respectarea
dispoziţiilor legale privind concurenţa.
Obligaţiile producătorilor
Art.
8 - (1) Producătorii au urmatoarele obligaţii
principale:
a) să asigure livrările de energie
electrică şi termică, cu respectarea autorizaţiilor,
potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă;
b) să alimenteze, în limita capacităţii
instalaţiilor, orice persoană fizică sau juridică
solicitantă care indeplineşte condiţiile pentru a fi
distribuitor sau consumator;
c) să menţină rezerva de combustibil la un
nivel suficient sau, după caz, o rezervă suficientă de apă
pentru îndeplinirea obligaţiilor de producţie prevăzute în
autorizaţiile şi licenţele acordate în baza prezenţei
ordonanţe de urgenţă şi cu respectarea celorlalte legi
şi reglementări în vigoare privind gospodărirea apelor, pentru a
asigura continuitatea furnizării energiei electrice şi termice;
d) să se conformeze, din punct de vedere operativ,
dispecerilor de ramură şi să infiinţeze, după caz,
trepte proprii de dispecer;
e) să exploateze instalaţiile de producere
racordate la sistemele de transport şi de distribuţie, astfel încât
să nu inducă în sistem fenomene perturbatoare peste limitele admise
de prescripţiile tehnice în vigoare;
f) să intervină operativ la obiectivele pe care
le deţin, în cazul apariţiei unui potenţial pericol de producere
a unor avarii, explozii şi altele asemena, putând ocupa, în mod temporar,
zona de acces şi de lucru pentru personal şi cea tehnică de
lucru, anunţând despre aceasta organele administrative şi
instituţiile abilitate, precum şi pe deţinătorii
terenurilor în cauză;
g) să obţină autorizaţiile de
funcţionare prevăzute de lege pentru instalaţii şi pentru
personal şi să nu dezvolte capacităţi de producţie
suplimentare decât pe baza unei noi autorizaţii inclusiv, după caz,
autorizaţiile emise de Comisia Naţională pentru Controlul
Activităţilor Nucleare;
h) să nu schimbe combustibilii pentru care
instalaţiile de producere au fost proiectate iniţial decât după
obţinerea unei noi aprobări;
i) să reabiliteze treptat şi să
retehnologizeze instalaţiile de producere existente, în vederea
creşterii eficienţei şi încadrării în normele
naţionale privind emisiile poluante, a participării centralelor
electrice la reglajul de putere/frecventa în sistemul electroenergetic
naţional, a asigurării calităţii energiei electrice şi
termice.
(2) În condiţiile convenite cu consumatorii,
producătorii pot desfăşura activităţi de informare,
consultanţă, finanţare, precum şi executări de
lucrări la aceştia, în vederea creşterii eficienţei
utilizării combustibililor şi energiei în instalaţiile pe care
le deţin.
Drepturile producătorilor
Art. 9 –
Producătorii de energie au în principal următoarele drepturi:
a) să aibă acces la reţelele electrice
şi termice de transport şi distribuţie, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă;
b) să obţină culoar de trecere pentru
liniile electrice de legătură a capacităţii sale de
producţie cu sistemul naţional de transport şi pentru conductele
de transport al energiei termice între capacitatea de producţie şi
distribuitori sau consumatori;
c) să înfiinţeze şi să
menţină un sistem propriu de telecomunicaţii pentru
legătura cu capacităţile sale de producţie, cu consumatorii
sau cu dispeceratele;
d) să solicite desfiinţarea construcţiilor
şi a obiectivelor amplasate nelegal în zona de protecţie, precum
şi a celor care nu respectă distanţele de siguranţă
faţă de instalaţiile şi construcţiile proprii.
CAPITOLUL
III: Transportul
Sectiunea I: Dispoziţii comune
Transportul energiei electrice şi termice
Art. 10 - Transportul energiei
electrice şi termice reprezintă activitatea prin care acestea ajung
de la o instalaţie de producere la distribuitorii sau consumatorii finali
de energie.
Plan de perspectivă
Art. 11- (1)
transportatorii de energie au obligaţia de a elabora, pentru zona lor de
acţionare, un plan de perspectivă privind transportul, în
concordanţa cu stadiul actual şi cu evoluţia viitoare a
consumului de energie, cuprinzând modalităţile de finanţare
şi de realizare a acestor planuri, cu luarea în considerare şi a
planurilor de amenajare şi de sistematizare a teritoriului
străbătut de instalaţiile lor de transport.
(2) Planurile prevăzute la alin. 1 sunt supuse spre
avizare autorităţii competenţe - Autoritatea Naţională
de Reglementare în Domeniul Energiei – şi spre aprobare ministerului de
resort.
Secţiunea a II-a: Exploatarea sistemului
naţional de transport al energiei electrice
Sistemul naţional de transport al energiei electrice
Art. 12 -
Sistemul naţional de transport al energiei electrice este proprietate
publică a statului, de importanţă strategică, şi este
alcătuit din liniile şi staţiile electrice de transformare a
tensiunilor de 220 kV, 400 kV şi mai mari, concesionate Companiei
Naţionale de electricitate - S.A. în condiţiile legii.
Compania Naţională de Electricitate
Art. 13 - (1) Compania Naţională de Electricitate -
S.A. prestează serviciu public pentru toţi utilizatorii
reţelelor de transport, asigurând accesul la reţelele de transport
oricărui solicitant intern care îndeplineşte cerinţele prezentei
ordonanţe de urgenţă.
(2) În mod corespunzător, Compania
Naţională de Electricitate - S.A. are obligaţia de a asigura:
a) activitatea tehnică legată de exploatarea,
întreţinerea şi modernizarea reţelelor de transport prin
operatorul de transport şi coordonarea funcţionării
instalaţiilor de producere, transport şi distribuţie prin
operatorul de sistem (dispecer);
b) activitatea comercială privind organizarea
licitaţiei pentru stabilirea preţului de achiziţie de la
producători şi a preţurilor de cumpărare en gros, precum
şi a obligaţiilor de plată pentru distribuitori, brokeri şi
alţi intermediari, prin operatorul comercial;
c) activitatea de planificare privind realizarea
dezvoltării SEN şi facilitarea amplasării optime, pe principiul
minimizării costurilor obiectivelor energetice;
d) convenirea legăturilor şi instalarea
echipamentelor necesare pentru interconectarea cu alte sisteme de transport
şi exploatarea interconexiunilor;
e) realizarea accesului la reţea pentru
activităţile de import-export sau de tranzit.
Stabilirea condiţiilor tehnice
Art. 14 -
(1) Compania Naţională de Electricitate - S.A. va propune
condiţii tehnice minimale pentru instalaţiile consumatorilor
racordaţi direct la reţeaua de transport, precum şi pentru
liniile şi echipamentele de interconectare cu sistemele energetice de
transport vecine.
(2) Condiţiile tehnice prevăzute la alin. (1)
se aprobă de autoritatea competentă şi trebuie să fie
obiective şi nediscriminatorii.
Operatorul
de sistem
Art. 15 -
(1) Operatorul de sistem indeplineşte următoarele obligaţii
principale:
a) programează exploatarea integrată a
Sistemului Energetic Naţional, având ca obiectiv satisfacerea consumului
de energie în mod sigur, fiabil şi cu costuri de exploatare minime;
b) realizează încărcarea grupurilor pe baza
ordinii de merit;
c) exercită coordonarea, supravegherea, controlul
şi analiza exploatării Sistemului Energetic Naţional;
d) furnizează informaţiile convenite
celorlalţi operatori privind funcţionarea sigură a sistemelor
interconectate;
e) determină valoarea cantităţilor de
energie livrate sau cumpărate în sistemul de transport;
f) avizează programarea lucrărilor de
reparaţii ale instalaţiilor de producere şi transport din
Sistemul Energetic Naţional;
g) soluţionează problemele care pot apărea
în caz de avarie.
(2) Compania Naţională de Electricitate - S.A.,
în calitate de operator de sistem, şi operatorii subordonaţi
răspund de păstrarea confidenţialităţii
informaţiilor comerciale obţinute pe parcursul activităţii
lor.
Secţiunea a III-a: Exploatarea instalaţiilor de
transport al energiei termice
Sistemul
de alimentare
Art. 16 -
Ansamblul instalaţiilor de producere, transformare, transport şi
utilizare a energiei termice, sub formă de abur, apă caldă sau
apă fierbinte, legate printr-un proces comun de funcţionare, într-o
zonă de consum, formează un sistem de alimentare centralizată cu
energie termică, condus operativ de un dispecer local de termoficare.
Dispecerul
local de termoficare
Art. 17 - Coordonarea producţiei de energie termică
produse de centralele termice locale şi în centralele electrice de
termoficare, racordate electric la Sistemul Energetic Naţional, se
realizează prin dispecerul local de termoficare.
CAPITOLUL
IV: Distribuţia.
Distribuţia energiei electrice şi termice
Distribuţia energiei
Art. 18 -
(1) Distribuţia energiei electrice şi termice cuprinde totalitatea
activităţilor referitoare la instalaţiile prin care se preia
energia de la un producător sau transportator şi se livrează
clienţilor.
(2) Instalaţiile de distribuţie se
delimitează fizic faţă de instalaţiile de producere sau de
transport şi de cele ale clientului, prin puncte specifice.
(3) Distribuţia energiei se face conform planurilor
de urbanism, respectându-se dreptul de proprietate, protecţia mediului,
sănătatea şi viaţa persoanelor şi economisirea
energiei conform normelor tehnice şi de siguranţa cuprinse în
prescripţiile tehnice în vigoare.
Distribuitorii
de energie
Art. 19 - 1)
Distribuitorii de energie sunt agenţi economici autorizaţi în acest
scop pentru o zonă determinată.
(2) Distribuitorii de energie au, în principal,
următoarele obligaţii:
a) să racordeze la reţelele lor, în
condiţiile legii, orice solicitant din zonă, persoană
fizică sau juridică;
b) să respecte în proiectare, execuţie şi
în exploatare normativele şi prescripţiile tehnice, asigurând
protejarea populaţiei şi a mediului înconjurător, protecţia
pentru funcţionarea normală a liniilor de telecomunicaţii
şi a staţiilor de emisie recepţie radio şi televiziune;
c) să asigure urmăşrirea permanentă
şi sistematică a comportării construcţiilor şi a
echipamentelor enegetice;
d) să facă operativ reviziile şi
reparaţiile necesare:
(3) În scopul îndeplinirii obligaţiilor
prevăzute la alin. (2), distribuitorii de energie pot:
a) să folosească, cu acordul consiliilor locale
sau judeţene, după caz, terenurile domeniului public pentru
lucrările de exploatare şi întreţinere;
b) să întrerupă funcţionarea
instalaţiilor pentru timpul strict necesar executării lucrărilor
de întreţinere şi reparaţii, cu anunţarea prealabilă a
dispecerului şi, după caz, a consumatorilor.
Interdicţii
Art. 20 -
Pentru protecţia instalaţiilor de distribuţie se interzice
terţilor:
a) să efectueze construcţii, săpături
de orice fel sub reţelele electrice aeriene şi peste reţelele de
cabluri electrice subterane, reţelele termice, precum şi în zona de
protecţie a acestora, făra consimţămâtul prealabil al
titularilor instalaţiilor;
b) să depoziteze materiale pe culoarele de acces
şi în zona de protecţie a instalaţiilor;
c) să arunce obiecte de orice fel pe reţelele
de distribuţie sau să intervină în orice mod asupra acestora.
Sisteme
izolate
Art. 21 -
(1) Localităţile izolate care, din considerente tehnice sau
economice, nu sunt conectate la reţelele sistemului electroenergetic
naţional, pot fi alimentate de producătorii locali, aceştia
asigurând şi distribuţia energiei electrice în zonă.
(2) Consumatorii alimentaţi din sistemele izolate
vor plăti pentru energia consumată acelaşi preţ ca şi
consumatorii alimentaţi de la sistemul naţional.
(3) Autoritatea competenta împreună cu Ministerul
Finanţelor vor stabili modul de recuperare a cheltuielilor
producătorului local în sistem izolat, precum şi condiţiile
minimale privind continuitatea şi calitatea serviciului de alimentare.
CAPITOLUL V: Furnizarea şi utilizarea energiei
Contractul
de furnizare
Art. 22 -
(1) Furnizarea energiei electrice şi termice este activitatea prin care un
agent economic comercializează energie clienţilor interesaţi.
Contractul încheiat în acest scop, denumit în cele ce urmează contract de
furnizare, se încheie între furnizor şi client şi trebuie să
cuprindă cel puţin clauzele minimale stabilite de autoritatea competentă
prin contracte-model elaborate pentru categorii de clienţi.
(2) Energia electrică şi termică
livrată clientului se facturează de către furnizor pe baza
indicaţiilor echipamentelor de contorizare şi măsurare, montate
de acesta, cu excepţia cazurilor stabilite prin reglementări speciale
sau prin contract.
Asistenţa consumatorilor
Art. 23 –
În condiţiile convenite cu consumatorii, furnizorii pot
desfăşura activităţi de informare, consultanţă,
finanţare, precum şi executări de lucrări la aceştia,
în scopul creşterii eficienţei utilizării energiei.
Obligaţia de contractare
Art. 24 -
(1) La cererea scrisă a consumatorilor privind alimentarea cu energie
electrică şi termică pentru consumatorii noi ori acordarea unui
surplus pentru consumatorii existenţi, precum şi pentru asigurarea
continuităţii în alimentarea cu energie, furnizorul este obligat
să comunice în scris, într-un interval de cel mult 30 de zile,
condiţiile tehnico-economice, în vederea satisfacerii cererii, şi
să colaboreze cu clienţii la stabilirea celei mai avantajoase
soluţii de alimentare. Necomunicarea în termen a condiţiilor
prezumă acceptarea cererii.
(2) Furnizorul este obligat să încheie contractul,
cu excepţia cazurilor în care consumatorul nu a îndeplinit condiţiile
prevăzute la alin. (1).
(3) Contractul de furnizare se încheie pentru o
durată nedeterminată sau convenită de părţi.
(4)
Consumatorul poate rezilia oricând contractul, cu un preaviz de 30 de zile.
(5)
Furnizorul poate solicita rezilierea contractului numai în caz de
consum fraudulos, de neplata repetată a facturilor sau în alte
situaţii prevăzute de lege.
Retransmiterea
energiei
Art. 25 -
(1) Consumatorul nu poate transmite sau revinde energie electrica şi/sau
termică altui consumator decât cu acordul furnizorului, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Valoarea serviciilor energetice asigurate de
consumatorul principal pentru subconsumatorii pe care îi alimentează
trebuie să fie aceeaşi cu a serviciilor prestate de furnizor,
indiferent de cantitatea de energie livrată. Acestea se vor plăti pe
bază de contract de servicii, negociat între părţi.
(3) Modificarea reţelelor de distribuţie pentru
a putea alimenta subconsumatorii direct din reţeaua furnizorului se va
putea face numai de către furnizor, la cererea scrisă a
subconsumatorului.
(4) Cheltuielile pentru modificări ale
instalaţiilor pentru distribuţia publică a energiei electrice
sau termice sunt suportate integral de cel care a provocat şi a solicitat
modificarea. După modificare, instalaţia pentru distribuţia
publică modificată rămâne în proprietatea furnizorului,
dacă părţile nu convin altfel.
(5) Consumatorul principal poate întrerupe livrarea
energiei electrice şi termice către subconsumator, numai dacă
acesta îşi încalcă obligaţiile asumate prin contract sau
dacă obligaţiile de livrare între consumatorul principal şi
furnizor se întrerup.
Limitarea sau întreruperea furnizării
Art. 26 -
1) Furnizorul este autorizat să întrerupă, pentru un grup cât mai
restrâns de consumatori şi pe o durată cât mai scurtă furnizarea
de energie electrică sau termică în următoarele situaţii:
a) când se periclitează viaţa sau
sănătatea oamenilor ori integritatea bunurilor materiale;
b)
pentru prevenirea sau limitarea extinderii avariilor în
echipamentele energetice, în zona de reţea electrică sau la nivelul
întregului sistem energetic naţional;
c) pentru executarea unor manevre şi lucrări
care nu se pot efectua fără întreruperi.
(2) Furnizorul este obligat să anunţe
consumatorii afectaţi de întreruperile planificate în modul stabilit prin
contracte şi să comunice durata planificată pentru întreruperile
necesare executării unor lucrări de întreţinere şi de
reparaţii.
(3) Furnizorul răspunde pentru daunele rezultate din
întreruperile sau din limitările executate conform alin. (1) şi (2),
cauzate din culpa sa.
(4) În cazul penuriei naţionale de combustibili sau
în situaţii excepţionale, determinate de evoluţia economiei
internaţionale, de starea economiei naţionale, de
necesităţile de apărare sau de protecţie a mediului
înconjurător, la propunerea ministerului de resort Guvernul poate aproba
limitarea sau întreruperea furnizării energiei electrice sau termice,
stabilind prin hotărâre condiţiile de aplicare a acestor măsuri.
Plata
energiei furnizate
Art. 27 -
Consumatorul, în conformitate cu prevederile contractului, este obligat să
plătească energia electrică sau termică consumată
după primirea facturii.
Răspunderi ale furnizorului
Art. 28 - Furnizorul răspunde
pentru toate daunele provocate consumatorului prin încălcarea contractului
şi, în special, dacă:
a) nu începe furnizarea energiei la termenul contractat
sau nu livrează energia în condiţiile stabilite în contract;
b) nu anunţă consumatorul din timp cu privire
la întreruperile programate pentru lucrările planificate;
c) după sistarea furnizării energiei electrice,
cerută de consumator, nu reia furnizarea în prima zi lucrătoare
după primirea, în scris, a înştiinţării privind încetarea
motivului sistării;
d) nu respectă parametrii de calitate
contractaţi pentru energia furnizată.
Răspunderi ale consumatorului
Art. 29 -
(1) Consumatorul răspunde pentru daunele cauzate furnizorului, precum
şi dacă periclitează viaţa sau sănătatea unor
persoane ori integritatea bunurilor materiale sau dacă dereglează
funcţionarea instalaţiilor furnizorului ori alimentarea altor
consumatori.
(2) De asemenea, consumatorul răspunde, dacă:
a) depăşeşte volumul de energie
consumată şi valoarea puterilor stabilite prin contract;
b) provoacă, în procesul de consum, perturbaţii
ale parametrilor de calitate şi siguranţa, care conduc la
întreruperea furnizării energiei electrice sau periclitează
continuitatea alimentării;
c) deranjează, periclitează ori limitează
consumul contractual
al altui consumator;
d) nu respectă prescripţiile privind racordarea
la reţele a instalaţiilor de utilizare;
e) deteriorează instalaţia de racordare sau
instalaţiile de contorizare, voit sau prin grava neglijenţă,
violează sigiliile sau nu anunţă furnizorul despre deteriorarea
acestora;
f) consumă energie ocolind sau afectând agregatele
de măsură ori consumă energia electrică fără
acordul furnizorului, după sistarea furnizării;
g) nu plăteşte factura de energie sau o
plăteşte cu întârziere;
h) consumă
energie într-un mod diferit faţă de prevederile contractului;
i) nu respectă dispoziţiile privind limitarea
consumului.
(3) Nerespectarea contactului de furnizare sau consumul
fraudulos de energie atrage plata contravalorii energiei consumate şi,
după caz, suportarea următoarelor consecinţe precizate în
contract:
a) penalizări;
b) despăgubiri;
c) sistarea temporară a furnizării de energie;
d) deconectarea de la reţeaua de furnizare.
Obligaţii ale consumatorilor pentru creşterea
eficienţei energetice
Art. 30 -
(1) Consumatorii de energie sunt obligaţi:
a) să respecte prescripţiile tehnice în vigoare
privind proiectarea, construirea, exploatarea, întreţinerea, repararea
instalaţiilor proprii şi a receptoarelor de energie, precum şi
dotarea acestora cu aparate de măsură şi control;
b) să întocmească periodic auditurile
energetice;
c) să recupereze căldura reziduală din
procesele tehnologice, acolo unde se justifică economic.
(2)
Consumatorii care folosesc mai mult de 1.000 de tone echivalent petrol
pe an sunt obligaţi:
a) să numească un responsabil pentru energie,
care să deţină un certificat în managementul energiei;
b) să dezvolte un plan de management al energiei pe
o perioada de 5 ani, care să evidenţieze tehnologiile cerute, sursele
şi mecanismele de finanţare şi care să conducă la
reducerea consumurilor energetice specifice.
(3) Consumatorii care folosesc mai mult de 200 tone
echivalent petrol pe an, vor avea, la fiecare 6 luni, un bilanţ energetic
întocmit de un autoditor acreditat.
Aprobarea
reglementărilor de eficienţă energetică
Art. 31 -
(1) Normele şi prescripţiile tehnice, normativele şi
reglementările obligatorii pentru exploatarea şi folosirea
eficientă a instalaţiilor şi echipamentelor energetice se
aprobă de autoritatea competentă, cu consultarea Agenţiei Române
pentru Conservarea Energiei şi a societăţilor specializate din
domeniu.
(2) Reglementările tehnice stabilite conform alin.
(1) cuprind şi valori-limită pentru parametrii importanţi
şi trebuie să aibă un caracter obiectiv şi imparţial.
Companii informative ale Agenţiei Române pentru
Conservarea Energiei.
Art. 32 -
Ministerul de resort, prin Agenţia Română pentru Conservarea
Energiei, va edita şi va furniza consumatorilor ghiduri informative
privind utilizarea raţională a energiei şi promovarea surselor
regenerabile de energie, valorificarea resurselor energetice secundare.
Elaborarea şi revizuirea standardelor de
eficienţă
Art. 33 -
(1) Institutul Român de Standardizare împreună cu ministerul de resort
elaborează programe privind revizuirea sau, după caz, întocmirea de
standarde de eficienţă energetică, în vederea armonizării
acestora cu normele europene în vigoare.
(2) Pentru producătorii de receptoare energetice
prevederile standardelor de eficienţă energetică sunt
obligatorii.
(3) Producerea şi importul de receptoare electrice
cu puteri mai mari de 0,5 MW sunt permise numai cu avizul prealabil al Agenţiei
Române pentru Conservarea Energiei.
(4) Ministrul Lucrărilor Publice şi
Amenajării Teritoriului împreună cu Institutul Român de Standardizare
vor elabora în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă, standarde de izolaţie termică.
(5) Standardele de izolaţie termică vor fi
revizuite la un interval de cel puţin 5 ani.
Dreptul
de control
Art. 34 -
Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor este în drept să controleze
performanţele energetice ale aparatelor, utilajelor şi ale
echipamentelor energetice destinate consumatorilor.
Utilizarea eficientă a resurselor în sectorul energetic
Art. 35 –
În scopul utilizării eficiente a resurselor energetice, agenţii
economici cu activitate de producere, transport şi distribuţie a
energiei sunt obligaţi, după caz, să ia măsuri pentru:
a) funcţionarea instalaţiilor la parametrii nominali;
b) perfecţionarea tehnologiilor de producere,
transport şi distribuţie a energiei;
c) reducerea consumului propriu de combustibili şi energie;
d) valorificarea optimă a energiei solare, eoliene,
geotermale, a biomasei şi a biogazului, a energiei produse din
deşeuri menajere, a masei lemnoase;
e) cercetarea şi consultanţa în domeniul
conservării energiei;
f) organizarea de acţiuni demonstrative şi
promoţionale în domeniul utilizării eficiente a combustibililor
şi a energiei.
CAPITOLUL
VI: Preţuri şi tarife
Fundamentarea preţurilor şi a tarifelor
Art. 36 -
(1) Costurile justificate, impuse de funcţionarea agenţilor economici
din domeniul producerii, transformării, transportului, distribuţiei
şi al comerţului cu energie electrică şi termică,
cheltuielile pentru dezvoltare şi pentru protecţia mediului se
acoperă prin preţurile şi tarifele pentru energie electrică
sau termică.
(2) Preţurile şi tarifele la energie
electrică şi termică pot include costurile obiectivelor şi
ale serviciilor finanţate de societăţile comerciale de energie,
care urmăresc reducerea consumului de energie şi de combustibil la
consumator şi care reprezintă o alternativă viabilă, prin
care se evită costuri neeconomicoase, pentru construirea unor noi surse de
energie sau reţele.
Tipuri de preţuri şi de tarife
Art. 37 -
(1) În sectorul energiei electrice şi termice se aplică două
categorii de preţuri şi tarife:
a) preţuri rezultate din mecanismele
concurenţiale ale pieţei pentru energie electrică şi
termică achizitionată de la producatori şi pentru energia
electrică ce se contractează de către consumatorii eligibili;
b) tarife reglementate pentru activităţile cu
caracter de monopol natural, din care fac parte tarifele pentru serviciile de
transport al energiei electrice şi tarifele pentru alimentarea
consumatorilor captivi de către societăţile de distribuţie
a energiei electrice.
(2) Tarifele reglementate pentru consumatorii captivi de
energie electrică sunt aceleaşi pe întregul teritoriu al
ţării şi se stabilesc de autoritatea competentă.
(3) Agentul economic care solicită încheierea unui
contract de furnizare a energiei este îndreptăţit să-şi
aleagă prin contract sistemul de tarifare dintre cele tehnic posibile
practicate de furnizor.
Evidenţierea costurilor şi a veniturilor
Art. 38 –
Agenţii economici din sectorul energiei electrice şi termice care
practică tarife reglementate sunt obligaţi să ţină
contabilitatea de gestiune, conform normelor legale, care să permită
autorităţii competente cunoaşterea costurilor fixe şi a
celor variabile, precum şi a veniturilor realizate.
Principiile
pentru fundamentarea propunerilor de tarife reglementate
Art. 39 -
(1) Propunerile de sisteme de tarife reglementate pentru energia electrică
şi termică se elaborează de către unităţile de
producere, transport şi de distribuţie şi, împreună cu baza
de calcul, se comunică autorităţii competente.
(2) Principiile care stau la baza sistemelor de
preţuri şi de tarife pentru energia electrică şi
termică sunt următoarele:
a) sistemele de tarife să contribuie la utilizarea
eficientă a energiei;
b) sistemele de tarife să fie diferenţiate,
permiţând clientului consumator alegerea tipului de tarif care îi este mai
favorabil dintre cele practicate de furnizor;
c) tarifele
trebuie să permită stimularea asigurării cu energie
electrică şi termică de calitate, la cele mai mici preţuri;
d) tarifele de vânzare a energiei electrice şi
termice către consumator nu trebuie să conţină
diferenţieri nejustificate între diversele tipuri de consumatori;
e) la stabilirea tipurilor de tarife trebuie avute în
vedere cheltuielile legate de capacităţile de rezervă, necesare
unei alimentări sigure şi continue, cele legate de protecţia
mediului, precum şi cele pentru închiderea, dezafectarea sau conservarea
unor instalaţii;
f) pentru consumatorii industriali, precum şi pentru
cei asimilaţi acestora tariful trebuie să aibă o structură
binomială, respectiv un termen fix dependent de putere şi un termen
variabil în funcţie de cantitatea de energie consumată;
g) tarifele nu pot avea caracter promoţional;
h) tarifele nu pot fi stabilite în funcţie de tipul
de utilizare a energiei electrice şi termice;
i) structura tarifelor trebuie să permită
încurajarea procedeelor de trecere a cererii din perioada de vârf de
sarcină la perioadele de gol de sarcină;
j) pentru consumatorii captivi de energie electrică
care aparţin aceleiaşi categorii tarifele vor fi aceleaşi pe
întregul teritoriu al ţării;
k) pentru energia termică tarifele se stabilesc
local, corelat cu preţul de cost al producerii căldurii, cu tipul
instalaţiei şi al combustibilului utilizat;
l) tarifele nu pot fi scăzute din considerente de
politică socială sau antiinflaţionistă. Asigurarea de
către stat a unui anumit nivel de protecţie socială pentru unele
categorii de consumatori se va realiza prin acordarea de subvenţii sau
ajutoare direct acestora;
m) protecţia intereselor consumatorilor, asigurarea
calităţii serviciilor, promovarea concurenţei în producerea
şi în comercializarea energiei şi a combustibililor.
(3) Este interzisă subvenţionarea
consumatorilor prin tarifele la energia electrică şi termică sau
recuperarea costurilor corespunzatoare serviciului asigurat pentru o
anumită categorie de consumatori prin tarifele practicate altor categorii
de consumatori, stabilirea de tarife promoţionale sau pe alte tipuri de
utilizare a energiei.
Interdicţia subvenţionării în producerea
combinată a energiei electrice şi termice
Art. 40 –
Agenţii economici care produc combinat energie electrică şi
termică vor repartiza costurile între cele două forme de energie,
potrivit reglementărilor aprobate de autoritatea competentă, fiind
interzisă subvenţionarea încrucişată între cele două
forme de energie.
Revizuirea
tarifelor reglementate
Art. 41 -
(1) Revizuirea tarifelor reglementate la energia electrică şi
termică se face de către autoritatea competentă, cu avizul
Oficiului Concurenţei, având la bază propunerile fundamentale şi
prezentate de agenţii economici care desfăşoara activitate cu caracter de monopol natural.
(2) Tarifele reglementate se publică în Monitorul
Oficial al României de către autoritatea competentă şi
intră în vigoare după 15 zile de la data publicării lor.
Plata
apei utilizate
Art. 42 -
Pentru centralele termoelectrice, centralele electrice de termoficare şi
centrala nuclearoelectrică se plăteşte cantitatea de apă
efectiv consumată, respectiv diferenţa dintre cantitatea de apă
prelevată şi cantitatea de apă restituită în emisar, cu respectarea normelor de calitate.
Livrarea
apei
Art. 43 -
Toate serviciile prestate de societăţile comerciale cu activitate de
producere a energiei hidroelectrice, care au primit în patrimoniu baraje sau
diguri şi administrează lacurile de acumulare aferente, cum ar fi
întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor pentru livrarea apei
către industrie, agricultură, localităţi, lucrările de
menţinere a luciilor de apă în vederea închirierii etc. se
plătesc prestatorului, pe bază contractelor încheiate cu
beneficiarii. Valoarea acestor servicii va fi fundamentată şi
supusă aprobării autorităţilor competente.
CAPITOLUL VII: Autorizări şi concesiuni
Activităţi supuse autorizării
Art. 44 -
(1) Realizarea de noi capacităţi energetice de producere, de
transport, de distribuţie a energiei electrice şi/sau termice,
reabilitatea şi retehnologizarea celor existente, precum şi punerea
în funcţiune a acestora sunt supuse autorizării în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi ale Legii privind
regimul autorizaţiilor de construcţie şi ale Legii
calităţii în construcţii.
(2) Sunt, de asemenea, supuse autorizării, în
condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, exploatarea
comercială a capacităţilor de producere, de transport şi a
celor de distribuţie a energiei electrice şi termice, precum şi
orice activităţi de intermediere profesională a furnizării
de energie electrică şi termică.
Regimul autorizării
Art. 45 - (1) Pentru autorizare
solicitantul va înregistra cererea la autoritatea competentă.
(2) La cerere trebuie anexate actele şi documentele
care probeăza îndeplinirea de către solicitant a condiţiilor
economice, finaciare, tehnice şi profesionale, stabilite pe categorii de
capacităţi energetice şi de activităţi în domeniu.
(3)
Solicitantul trebuie să fie comerciant cu sediul în România.
Solicitantul, persoana juridică străină, trebuie să
stabilească şi să menţină în România, în
condiţiile legii, un sediu secundar pe întreaga durată a
autorizării.
(4) Nu pot primi autorizaţie solicitanţii
aflaţi în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului
şi nici cei cărora le-a fost retrasă sau anulată o
autorizaţie sau o licentă într-o perioadă de 5 ani anteriori
datei înregistrării cererii.
(5) Procedura de autorizare, termenele, tarifele şi
condiţiile – constând în criterii, niveluri, atestări, avize,
garanţii şi altele asemenea -, diferenţiate pe categorii de
activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament
elaborat de autoritatea competentă şi aprobat prin hotărâre a
Guvernului.
(6) Modelul cererii de autorizare şi documentele ce
trebuie anexate la aceasta se stabilesc prin instrucţiuni emise de
autoritatea competentă.
(7) Refuzul autorizării, lipsa unui răspuns în
termen şi orice altă soluţie a autorităţii competente,
considerate de solicitant ilegale şi prejudiciabile, pot fi atacate la
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, în
condiţiile legii.
(8) Pentru obiectivele nucleare condiţiile
autorizării sunt cele prevăzute de Legea nr. 111/1996
privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor
nucleare, republicată.
Felurile autorizării
Art. 46 -
Autoritatea competenta eliberează:
1. autorizaţii de înfiinţare pentru:
a)
realizarea de noi capacităţi energetice de producere, de transport,
de distribuţie a energiei electrice şi termice;
b)
reabilitatea capacităţilor energetice existente;
c)
retehnologizarea capacităţilor energetice existente;
2.permis de punere în funcţiune pentru:
a)
centrale electrice şi/sau termice;
b)
instalaţii de transport al energiei;
c)
instalaţii de distribuţie a energiei;
3. autorizaţie de funcţionare pentru:
a)
centrale electrice şi/sau termice;
b)
instalaţii de transport al energiei;
c) instalaţii
de distribuţie a energiei;
4. licenţa pentru:
a)
exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei
electrice şi/sau termice;
b)
exploatarea comercială a capacităţilor de transport al energiei
electrice şi termice;
c) exploatarea comercială
a capacităţilor de distribuţie a energiei electrice şi
termice;
d)
intermedierea furnizării energiei electrice şi termice;
e) furnizarea de servicii
energetice de sistem.
Autorizaţie de înfiinţare
Art. 47 -
(1) Cererea de eliberare a autorizaţiei de înfiinţare trebuie să
fie însoţită de studiul de fezabilitate, cu prezentarea datelor
şi a elementelor tehnice şi economice privind construcţia
şi instalaţia, evaluarea impactului asupra mediului înconjurator
şi asigurarea resurselor financiare şi a personalului calificat
necesar, precum şi de documentele stabilite potrivit reglementărilor
prevăzute la art. 44 alin. (1) şi la art. 45 alin. (6).
(2) Autorizaţia de înfiinţare se publică
în Monitorul Oficial al României pe cheltuiala solicitantului, persoanele
şi instituţiile interesate putând face contestaţie la
autoritatea competentă în termen de 30 de zile de la publicare.
(3) Autorizaţia de înfiinţare este
valabilă pentru întreaga durată prevazută în studiul de
fezabilitate, considerată necesară pentru realizarea obiectivului
trebuie să înceapă cel mai târziu în termen de un an de la data
eliberării autorizaţiei de înfiinţare sau, după caz, a
respingerii contestaţiei, nerespectarea autorizaţiei, dacă
autoritatea competentă nu prelungeşte termenul cu cel mult un an.
(4) În cazul în care obiectivul pentru care a fost
eliberată autorizaţia de înfiinţare nu este terminat în perioada
stabilită prin aceasta, autoritatea competentă poate prelungi durata
autorizaţiei la cererea motivată a titularului.
Permisul de punere în funcţiune
Art. 48 -
(1) Punerea în funcţiune a capacităţilor de producere, de
transport sau de distribuţie a energiei electrice şi termice,
înfiinţate, precum şi a celor reabilitate sau retehnologizate se face
pe baza permisului eliberat de autoritatea competentă la cererea
titularului autorizaţiei de înfiinţare, respectiv de Comisia
Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru
obiective nucleare.
(2) Autoritatea competentă eliberează permisul
de punere în funcţiune, după verificarea îndeplinirii
condiţiilor tehnice, de securitate şi ecologice, prevăzute în
proiectul tehnic şi în normele aplicabile.
Autorizaţia de funcţionare
Art. 49 –
Autorizaţia de funcţionare se eliberează de autoritatea
competentă, la cererea titularului permisului de punere în funcţiune
în vederea exploatării tehnice a capacităţii energetice
autorizate.
Licenţe
Art. 50 –
Licenţa de exploatare comercială a unei capacităţi
energetice sau de intermediere a furnizării energiei electrice şi
termice poate fi acordată de autoritatea competentă numai
solicitanţilor având calitatea de comerciant.
Responsabilul delegat pentru realizarea, reabilitarea,
retehnologizarea şi funcţionarea capacităţilor energetice
Art. 51 -
(1) Solicitarea autorizaţiei pentru realizarea, reabilitarea sau
retehnologizarea de capacităţi energetice şi a autorizaţiei
de funcţionare a capacităţii energetice se face prin
responsabilul delegat în acest scop de către solicitantul
autorizaţiei.
(2) Responsabilul delegat asigură respectarea
dispoziţiilor legale şi îndeplinirea condiţiilor
autorizaţiei în realizarea, reabilitarea, retehnologizarea, respectiv, în
funcţionarea capacităţii energetice, fiind obligat să
prezinte datele şi informaţiile, să facă raportările
cerute de autoritatea competentă şi să se îngrijească de
aplicarea măsurilor dispuse de aceasta.
(3) Solicitantul desemnează ca responsabil delegat
un specialist atestat în domeniu, care trebuie aprobat de autoritatea
competentă; el poate fi angajat al solicitantului sau un terţ.
(4) Mandatul de responsabil delegat este exclusiv şi
este incompatibil cu deţinerea de către responsabilul delegat a unei
funcţii implicând atribuţii de control în întreprinderea titularului
autorizaţiei.
(5) În caz de renunţare la mandat, de revocare sau
de încetare a acestuia în alt mod, titularul autorizaţiei este obligat
să desemneze un alt responsabil delegat pentru a fi aprobat de autoritatea
competentă; până la aprobarea noului responsabil delegat, titularul
autorizaţiei trebuie să ia toate măsurile rezonabile pentru a
evita, în desfăşurarea activităţii autorizate, orice
pericole sau defecţiuni care ar putea cauza prejudicii angajaţtilor,
clienţilor sau terţilor ori care ar putea afecta mediul înconjurator.
Conţinutul autorizaţiei de înfiinţare
şi de funcţionare
Art. 52 -
(1) În autorizaţia de înfiinţare trebuie să se menţioneze:
a)
numele responsabilului delegat, aprobat conform art. 51;
b) capacitatea energetică a cărei realizare,
reabilitare sau retehnologizare este autorizată, cu situarea precisă
a acesteia şi descrierea minimală a elementelor caracteristice;
c) condiţionări, limitări şi
restricţii referitoare la materiale, echipamente, instalaţii,
procedee şi tehnologii utilizabile;
d) interdicţii şi sarcini vizând protecţia
persoanelor ori afectarea proprietăţii, a mediului ambiant şi a
desfăşurării unor activităţi de interes public în zona
(semnalizări, program de lucru, folosirea unor utilităţi etc.);
e)
delimitarea zonei de protecţie şi de siguranţă;
f) conţinutul servituţii, sarcinile,
restricţiile şi interdicţiile prevăzute la art. 54 alin.
(3) şi (6).
(2) În autorizaţia de funcţionare trebuie
să se menţioneze:
a)
numele responsabilului delegat, aprobat conform art. 51;
b) capacitatea
energetică a cărei funcţionare este autorizată, cu
situaţia precisă a acesteia şi cu descrierea minimală a
elementelor caracteristice;
c) condiţionări, limitări şi
restricţii privind sursele folosite, continuitatea, niveluri şi
perioade în funcţionarea capacităţii energetice;
d) interdicţii şi sarcini privind securitatea
persoanelor, protecţia proprietăţii şi a mediului ambiant,
afectarea desfăşurării unor activităţi de interes
public:
(3) Condiţionările, limitările,
restricţiile, interdicţiile şi sarcinile prevăzute la alin.
(1) şi (2) vor fi determinate, în conformitate cu regulamentele stabilite
de autoritatea competentă, la eliberarea fiecărei autorizaţii.
Drepturi şi obligaţii decurgând din
autorizaţia de înfiinţare şi din cea de funcţionare
Art. 53 -
(1) Lucrările de realizare, reabilitare şi retehnologizare a
capacităţilor energetice şi de funcţionare a
capacităţilor de producere, de transport şi distribuţie a
energiei electrice şi termice sunt de utilitate publică, cu
excepţia celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului
propriu al titularului autorizaţiei.
(2) Asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate
privată a altor persoane fizice sau juridice, precum şi în
privinţa activităţilor desfăşurate de persoane fizice
sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice, titularii
autorizaţiilor de înfiinţare, respectiv de funcţionare,
beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de
realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de funcţionare a
capacităţii energetice, de următoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor
necesare realizării, reabilitării sau retehnologizării
capacităţii energetice - obiect al autorizaţiei;
b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării
normale a capacităţii energetice - obiect al autorizaţiei,
pentru reviziile reparaţiile şi intervenţiile necesare.
c) servitutea de trecere subterană, de
suprafată sau aeriană pentru instalarea de reţele de conducte,
linii sau de alte echipamente aferente capacităţii energetice şi
pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea
unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi
bunuri;
e) dreptul de acces la utilităţile publice.
3) Drepturile de uz şi de servitute asupra
terenurilor proprietate privată se stabilesc prin acord între proprietarul
terenului şi titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv de
funcţionare, cu stabilirea duratei, conţinutului, a condiţiilor
şi limitelor de exercitare, precum şi a despăgubirilor şi
indemnizaţiei acordate proprietarului.
(4) În caz de nerealizare a acordului prevăzut la
alin. (3) între titularul autorizaţiei de înfiinţare ori de
funcţionare şi proprietar sau, după caz, titularul
activităţii prevăzute la alin. (2) lit. d), la cererea
titularului autorizaţiei de înfiinţare/funcţionare, va decide
instanţa judecătorească competentă acesteia constituind
titlu pentru drepturile prevăzute la
alin. (3).
(5) Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor
proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activităţi
prevăzute la alin. (2) se stabilesc şi se exercită cu
respectarea echităţii şi a principiului minimei afectări a
dreptului de proprietate sau, după caz, a activităţii:
(6) Titularul autorizaţiei de înfiinţare are
următoarele obligaţii:
a) să stabilească şi să aplice, pe
întreaga durată a executării lucrărilor, măsurile de
protecţie a persoanelor, bunurilor şi a mediului;
b) să obţină toate avizele, acordurile
şi atestatele prevăzute de lege pentru realizarea obiectivului autorizat;
c) să despăgubească proprietarii
terenurilor şi titularii activităţilor afectate de drepturile
prevăzute la alin. (2) pentru prejudiciile cauzate acestora prin
exercitarea drepturilor respective.
(7) Pentru efecte secundare obţinute sau posibil a
fi produse prin realizarea, reabilitarea sau retehnologizarea, respectiv prin
funcţionarea unei capacităţi de transport şi
distribuţie şi altele asemenea, titularul autorizaţiei de
funcţionare poate contracta cu persoanele interesate, în calitate de
beneficiari, furnizarea sau prestarea de servicii corespunzătoare.
Regimul drepturilor asupra proprietăţii altuia
Art. 54 -
(1) Dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării,
reabilitării sau retehnologizării capacităţilor energetice
se întinde pe durata necesară executării lucrărilor. În
exercitarea acestui drept de uz titularul autorizaţiei poate:
a) să depoziteze pe terenurile proprietate
privată materiale, echipamente, utilaje, instalaţii;
b) să desfiinţeze culturi sau plantaţii
ori alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în
măsura strict necesară executării lucrărilor pentru
capacitatea autorizată, în condiţiile legii;
c) să extragă materiale, să capteze apa,
în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
d) să instaleze utilaje şi să lucreze cu
acestea, să amplaseze birouri şi locuinţe de şantier;
e) să oprească ori să restrângă
activităţi ale proprietarului, în măsura strict necesară
executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată.
(2) Dreptul de uz prevăzut la alin. (1)
încetează înainte de expirarea duratei stabilite, prin acordul
părţilor, prin terminarea anticipată a lucrărilor pentru
capacitatea autorizată sau prin sistarea lucrărilor şi
renunţarea la autorizaţie. Oricare dintre aceste situaţii trebuie
notificată de îndată proprietarului.
(3) Dreptul de uz pentru asigurarea
funcţionării normale a capacităţii energetice autorizate,
stabilit prin acord cu fiecare dintre proprietarii terenurilor afectate sau, în
lipsa, prin hotărâre judecătorească, se întinde pe toată
durata de funcţionare a capacităţii autorizate, iar exercitarea
lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea
funcţionării normale a capacităţii. În exercitarea acestui
drept titularul autorizaţiei de funcţionare poate:
a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje,
instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi
intervenţii necesare asigurării funcţionării normale a
capacităţii autorizate;
b) să instaleze utilaje şi să lucreze cu
acestea;
c) să afecteze culturi, plantaţii sau ale
amenajări existente şi să restrângă activităţti
ale proprietarului în măsura şi pe durata strict necesară
executării operaţiilor de întreţinere, reparaţii, revizii
sau intervenţii pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii
autorizate.
(4) Titularul autorizaţiei de funcţionare este obligat
să stabilească cu proprietarul, în condiţii rezonabile,
perioada, data începerii şi durata operaţiunilor de întreţinere,
a reparaţiilor, reviziei pentru asigurarea funcţionării normale
a capacităţii autorizate şi afectările
proprietăţii pe care acestea le implică, precum şi
indemnizatia cuvenită, stabilită conform acordului între
părţi, iar la terminarea operaţiunilor sau a intervenţiei
în caz de avarie, accident sau catastrofă este obligat să degajeze
terenul şi să îl repună în situaţia anterioară fără
întârziere nejustificată.
(5) Servitutea de trecere subterană, de
suprafată sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de reţele de
conducte, linii, stâlpi cu echipamente de transformare, comutaţie sau
conversie şi alte echipamente aferente capacităţii autorizate,
precum şi accesul la locul de amplasare a acestora pentru
intervenţii, întreţinere, reparaţii, revizie, modificări
şi exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.
(6)
Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, bunurilor sau a unor
activităţi desfăşurate în zona de executare a
lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare de
capacităţi energetice, precum şi a operaţiunilor de
revizie, întreţinere sau reparaţie la capacitatea în funcţiune,
titularul autorizaţiei are dreptul de a obţine restrângerea sau
sistarea, în măsura necesară şi pe durata lucrărilor sau a
operaţiunilor menţionate, a activităţilor
desfăşurate în vecinătatea altor persoane. Restrângerea sau
sistarea se stabileşte prin acord cu titularul activităţii, iar
în lipsa acestuia, prin hotărâre judecătorească, cu
indemnizaţia adecvată a titularului activităţii afectate.
Pentru intervenţii în caz de avarie, accident ori catastrofă nu este
necesar nici acord şi nici hotărâre judecătorească, dar
titularul autorizaţiei datorează titularului activităţii
afectate indemnizaţia adecvată, stabilită, la nevoie, prin
hotărâre judecătorească.
(7) Drepturile de uz şi servituţile
prevăzute la alin. (1), (3) şi (5) se înscriu, prin grija titularului
autorizaţiei, în cartea funciară şi pot fi exercitate de la data
înscrierii; la încetarea lor drepturile respective vor fi radiate prin grija
titularului autorizaţiei, în caz contrar proprietarul putând cere radierea
şi daune interese pentru pagubele cauzate.
(8) La încetarea drepturilor titularul autorizaţiei
este obligat să asigure degajarea terenului şi repunerea lui în
situaţia iniţială, precum şi să plătească
indemnizaţia stabilită conform acordului între părţi.
(9)
Dreptul de acces la utilitaţile publice, prevăzut la art. 53 alin. (2)
lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizaţiei cu
bună-credinţă şi în mod rezonabil, fără a
prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilităţi publice.
Conţinutul licenţelor de exploatare şi de intermedieri comerciale în
domeniul energiei
Art. 55 - (1) Licenţa de exploatare comercială a unei
capacităţi energetice trebuie să prevadă:
a) elementele de identificare şi de localizare a
titularului;
b) capacitatea energetică exploatată în regim
comercial, cu precizarea dacă titularul licenţei este proprietar sau
concesionar sau locator;
c) operaţiunile comerciale, obiect al licenţei;
d) condiţionări, limitări şi
restricţii pentru asigurarea egalităţii de tratament a
clienţilor şi pentru evitarea oricăror discriminări;
e) interdicţii şi sarcini urmărind
prezervarea unui mediu concurenţial normal în domeniu, prin evitarea
dezechilibrelor pe piaţă şi a practicilor
anticoncurenţiale, care ar putea provoca distorsiuni majore ale
concurenţei:
(2) Licenţa
de intermediere de furnizare a energiei ori de servicii legate de aceasta
trebuie să menţioneze:
a) elementele de identificare şi de localizare a
titularului;
b) operaţiunile de intermediere, obiect al
licenţei;
c) condiţionări, limitări şi
interdicţii pentru asigurarea transparenţei activităţii,
egalităţii de tratament a clienţilor şi pentru evitarea
conflictelor de interese între intermediar şi client.
Modificarea autorizaţiilor şi a licenţelor
Art. 56 -
(1) În cazul schimbării fundamentale a circumstanţelor existente la
data eliberării autorizaţiei sau licenţei, precum şi în caz
de survenire a unor evenimente care afectează substanţial procedura
de energie transportul sau distribuţia de energie ori piaţa energiei,
autoritatea competentă poate decide modificarea unor autorizaţii sau
licenţe, conform constrângerilor impuse de asemenea împrejurări, cu
respectarea egalităţii de tratament a titularilor şi a
proporţionalităţii afectării.
(2) În aplicarea dispoziţiilor alin. (1),
autoritatea competentă va elibera titularilor noi autorizaţii sau
licenţe, cu conţinutul modificat, anulându-le pe cele iniţiale.
(3) În caz de modificări ale statutului titularului
autorizaţiei sau al licenţei - prin divizare, fuziune, transformare,
schimbarea obiectului de activitate, a sediului, modificarea capitalului social
etc. - sau de modificări ale patrimoniului sau, care afectează
autorizaţia sau licenţa eliberată, titularul va notifica
autorităţii competente, fără întârziere nejustificată,
intenţia de modificare sau, dupa caz, situatia creată.
(4) Primind notificarea prevăzută la alin. (3),
autoritatea competentă va examina situaţia şi va dispune,
dacă apreciază, modificarea corespunzatoare a autorizaţiei sau a
licenţei, procedând conform celor stabilite la alin. (2).
Suspendarea şi retragerea autorizaţiilor
şi licenţelor
Art. 57 -
(1) În caz de neîndeplinire de către titularul autorizaţiei,
respectiv al licenţei, a obligaţiilor sale legale, precum şi în
caz de nerespectare a condiţionărilor, limitărilor,
restricţiilor, interdicţiilor sau a sarcinilor stabilite prin
autorizaţie, respectiv prin licenţă, constatate de autoritatea
competentă din oficiu ori la sesizarea de către terţi sau la
notificarea de către titular, autoritatea competentă va proceda
după cum urmează:
a)pentru neîndeplinirea sau nerespectarea
obligaţiilor neimputabile titularului, va dispune:
(i) dacă situaţia creată este
remediabilă, un termen de conformare, sub sancţiunea suspendării
autorizaţiei, respectiv a licenţei;
(ii) dacă situaţia creată este
iremediabilă, retragerea autorizaţiei, respectiv a licenţei;
b) pentru neîndeplinirea sau nerespectarea
condiţiilor imputabile titularului, va dispune:
(i) dacă situaţia creată este
remediabilă, suspendarea autorizaţiei, respectiv a licenţei, pe
o perioadă fixată pentru remedierea situaţiei create şi
conformare cu autorizaţia, respectiv cu licenţa;
(ii) dacă situaţia creată este
iremediabilă, retragerea autorizaţiei, respectiv a licenţei:
(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1),
persoanele prejudiciate pot acţiona pe titular în justiţie pentru
repararea pagubei cauzate.
(3) Autoritatea competentă va suspenda
autorizaţia, respectiv licenţa titularului, în caz de începere a
procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului acestuia.
(4) Autoritatea competentă va retrage
autorizaţia, respectiv licenţa, în cazul decăderii,
incapacităţii sau al falimentului titularului, precum şi la
încetarea concesiunii sau a locaţiunii capacităţii energetice
ori la vânzarea capacităţii de către titular.
Zone de protecţie şi zone de
siguranţă
Art. 58 -
(1) Pentru protecţia şi funcţionarea normală a
capacităţilor energetice şi a accesoriilor acestora se instituie
zona de protecţie a capacităţii energetice.
(2) Delimitarea zonei de protecţie a
capacităţii energetice se face, pentru fiecare obiectiv, prin
autorizaţia de funcţionare, în conformitate cu normele tehnice
elaborate de autoritatea competentă.
(3) Asupra proprietăţii terţilor,
cuprinsă în zona de protecţie, se stabileşte servitute
legală în regimul prevăzut la art. 54, conţinutul
servituţii fiind determinat în autorizaţia de funcţionare a
capacităţii energetice.
(4) În jurul zonei de protecţie a
capacităţii energetice se instituie zona de siguranţă a
capacităţii energetice pentru asigurarea funcţionării
normale a capacităţii şi pentru evitarea punerii în pericol a
persoanelor, bunurilor şi a mediului.
(5) Delimitarea zonei de siguranţa se face, pentru
fiecare obiectiv, prin autorizaţia de funcţionare, în conformitate cu
normele tehnice elaborate de autoritatea competentă.
(6) În perimetrul zonei de siguranţă se
stabilesc sarcini, restricţii şi interdicţii asupra
proprietăţilor şi activităţilor terţilor din
zonă, în măsura necesară exigenţelor specifice obiectivului
şi în regimul prevăzut la art. 54.
Exproprierea
Art. 59 -
(1) Terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii
energetice este fie proprietatea titularului autorizaţiei, fie proprietate
publică.
(2) Dacă terenul necesar pentru înfiinţarea
şi funcţionarea capacităţii energetice este proprietate
privată a unui terţ, titularul autorizaţiei trebuie să
iniţieze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauza de
utilitate publică şi să obţină concesiunea lui pe
durata existenţei capacităţii energetice.
Concesionarea
Art. 60 -
(1) Terenurile şi alte bunuri din domeniul public, cum ar fi linii de
transport de energie electrică şi/sau termică, şi
serviciile publice de transport, de distribuţie şi alimentare cu
energie sau alte servicii din sectorul energiei pot face obiectul
concesionării către persoane fizice şi persoane juridice de
drept privat, române sau străine, contra plăţii unei redevente
către concedent.
(2) Capacităţile energetice din domeniul privat
al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale pot fi
închiriate în condiţiile legii.
(3) Concesiunile se acordă prin licitaţie
publică.
(4) Pentru terenuri şi alte bunuri din domeniul
public al statului şi al entităţilor administrativ-teritoriale,
concesiunea poate fi acordată prin negociere directă, după ce va
fi fost epuizată fără adjudecare procedura licitaţiei.
(5) Apelul public de oferte, documentaţia care
trebuie prezentată de persoanele interesate şi caietul de sarcini se
fac conform procedurilor legale privind concesiunile.
(6) Pentru
concesiunile de bunuri din domeniul public şi de servicii publice de
interes naţional conţinutul caietului de sarcini se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, iar pentru concesiunile de bunuri din domeniul
public al unităţilor administrativ-teritoriale şi de servicii
publice de interes judeţean sau local, prin hotărâre a consiliului
judeţean, respectiv a consiliului local.
(7) În afara criteriilor generale, pentru aprobarea
concesiunii se vor aplica şi următoarele criterii specifice:
a) aprobarea de către autoritatea competentă,
în calitate de concedent, a regulamentelor de funcţionare şi a
reglementărilor specifice ale concesionarului, precum şi orice
modificări ale acestora;
b) obligaţia concesionarului de a realiza
transportul şi distribuţia energiei termice la parametrii calitativi
şi tehnici prevăzuţi de normele în vigoare, în condiţii de
eficienţă economică, economisirea energiei şi
protecţia mediului;
c) obligaţia concesionarului de a transporta energia
termică într-o anumită zonă, de consum şi de a alimenta
oricare consumator din acea zonă,care face o cerere în acest sens şi
care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă;
d) obligaţia de a respecta comanda operativă a
dispecerului energetic;
e) obligaţia concesionarului de a îndeplini la
termenele stabilite măsurile prevăzute în actele de control încheiate
de concedent.
(8) Persoanele fizice sau juridice interesate să
participe la licitaţie în vederea obţinerii unei concesiuni trebuie
să obţină o autorizaţie provizorie de la autoritatea
competentă, privind desfăşurarea activităţii ce face
obiectul concesiunii. După adjudecarea concesiunii, autorizaţia
provizorie a câştigătorului licitaţiei se va transforma în
autorizaţie defintivă.
(9) Durata de concesionare pentru instalaţiile
energetice se stabileşte prin contractul încheiat între părţi
şi poate fi prelungită prin acordul acestora, în condiţiile
legislaţiei în vigoare.
(10) La
expirarea contractului bunurilor concesionate revin la concedent, libere de
orice sarcini sau obligaţii.
(11) Investiţiile pe care concesionarul
intenţionează să le promoveze în ultimii 10 ani ai concesiunii
trebuie aprobate de concedent.
(12) Dacă durata de concesionare acoperă durata
de funcţionare a instalaţiei, contractul de concesiune va stipula
clauze speciale privind obligaţiile concesionarului, inclusiv clauze
financiare, referitoare la dezafectarea acesteia.
Transferul
concesiunii
Art. 61 -
(1) Titularul unui contract de concesiune este în drept să transfere altei
persoane juridice drepturile şi obligaţiile contractuale numai cu
aprobarea scrisă a concedentului; orice transfer realizat fără
aprobare este lovit de nulitate şi atrage după sine şi încetarea
valabilităţii contractului de concesiune, prin decizia concedentului.
(2)
Cesiunea contractului către altă persoană
juridică nu exonerează titularul concesiunii de răspunderea
solidară cu cesionarul pentru obligaţiile asumate prin contract.
Interdicţia
Art. 62 - Dreptul concesionarului asupra
bunului sau a serviciului public concesionat nu poate fi grevat cu sarcini.
Încetarea
concesiuni
Art. 63 -
(1) Concesiunea încetează:
a) ca efect al expirării duratei pentru care a fost
acordată sau a perioadei de valabilitate a contractelor;
b) prin renunţarea de către concesionar;
c) prin retragerea dreptului concesiunii de către
concedent.
(2) La încetarea concesiunii, indiferent de cauzele care
au determinat-o, instalaţiile trec în proprietatea concedentului, în
condiţiile art. 60 alin. (10).
(3) Cu 3
ani înainte de expirarea concesiunii concedentul va stabili situaţia în care
vor fi repuse în funcţiune instalaţiile care au facut obiectul
contractului de concesiune după expirare.
(4) În termen de maximum 3 luni de la încetarea
administrării sau concesiunii, prin renunţare sau retragere,
concedentul va stabili măsurile ce urmează a fi luate în
legătură cu instalaţiile ce au facut obiectul contractului.
Renunţarea la concesiune
Art. 64 -
(1) Concesionarul poate renunţa la contract, dacă îndeplineşte,
cumulativ, următoarele condiţii:
a) comunică în scris autorităţii
competente intenţia sa de renunţare;
b) pune la dispoziţie concedentului întreaga
documentaţie privind activitatea desfăşurată până la
data renunţării, precum şi rezultatele acesteia;
c) achită concedentului redeventa datorată
până la momentul încetării concesiunii.
(2) După îndeplinirea de către titular a
condiţiilor prevăzute la alin. (1), concedentul emite decizia de
încuviinţare a renunţării, care se va publica în Monitorul
Oficial al României.
(3) Renunţarea la contract devine efectivă la
60 de zile de la notificarea intenţiei de renunţare, cu îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(4) Titularul va rămâne răspunzător
faţă de cei interesaţi atât pentru toate pagubele cauzate prin
exploatarea şi prin lucrările efectuate până la data
renunţării, cât şi pentru cele rezultate din relaţiile
comerciale, inclusiv a celor constatate după emiterea deciziei de
încuviinţare a renunţării.
Retragerea
concesiunii
Art. 65 - (1) Dreptul de
concesiune poate fi retras de concedent în situaţiile în care titularul:
a) nu efectuează volumul de lucrări de
dezvoltare şi de exploatare prevăzut în contract pentru o
perioadă dată şi expirată;
b) utilizează şi alte metode sau tehnologii de
exploatare decât
cele aprobate de concedent;
c) încalcă normele referitoare la protecţia
mediului înconjurator;
d) nu respectă orice alte clauze prevăzute în
contract, inclusiv în ceea ce priveşte plata redeventelor:
(2)
Decizia de retragere a concesiunii emise de concedent poate fi
contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de
contencios administrativ competentă. decizia rămasă
definitivă se va publica în Monitorul Oficial al României.
CAPITOLUL VIII: Autorităţi şi
competenţe
Secţiunea
I: Politica energetică
Politica energetică
Art. 66 -
(1) Politica energetică a statului constă în stabilirea obiectivelor
sectorului energetic, a modalităţilor optime de realizare a acestora,
în condiţiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei
naţionale.
(2) Politica energetică este elaborată pe baza
programului de guvernare aprobat de Parlament, de către ministerul de
resort, cu consultarea organismelor guvernamentale cu atribuţii în domeniu
şi a societăţii civile, pentru un interval mediu, şi cu
luarea în considerare a evoluţiilor probabile pe termen lung, având în
vedere, în principal:
a) asigurarea securităţii în aprovizionarea cu
combustibili şi energie;
b) prognozarea cererii de resurse de combustibil şi
energie, cu luarea în considerare a evoluţiei economiei naţionale;
c) prognozarea importurilor şi a exporturilor de
combustibili şi de energie;
d) elaborarea programelor de investiţii în sectorul
energetic;
e) asigurarea protecţiei mediului,
reconstrucţia ecologică a siturilor afectate de activităţi
energetice;
f) transparenţa preţurilor şi a tarifelor
la combustibili şi energie;
g) creşterea eficienţei în utilizarea
combustibililor şi energiei;
h)
dezvoltarea resurselor regenerabile de energie;
i)
asigurarea stocurilor de siguranţă la combustibili
şi a infrastructurii necesare;
j) direcţiile cercetării şi
dezvoltării specifice sectorului energetic, precum şi introducerea
tehnologiilor avansate în domeniu;
k) dezvoltarea cooperării energetice
internaţionale;
l)
propuneri de reglementări specifice sectorului energetic.
Programul
energetic
Art. 67 -
(1) Politica energetică se concretizează într-un program ce va
cuprinde liniile directoare ale acestei politici pentru o perioadă de 2
ani, pe care Guvernul îl va supune spre aprobare Parlamentului.
(2) Guvernul, ministerul de resort, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale i-au măsuri pentru
realizarea obiectivelor înscrise în programul prevăzut la alin. (1)
şi examinează, anual sau ori de câte ori este necesar, stadiul îndeplinirii prevederilor
acestuia.
Secţiunea a II-a: Atribuţii
Ministerul
de resort
Art. 68 -
(1) Ministerul de resort asigură aducerea la îndeplinire a politicii
energetice naţionale, în condiţiile prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenţă, în care scop îndeplineşte
următoarele atribuţii:
a) elaborează programa de acţiuni şi de
măsuri pentru aplicarea strategiei şi politicii în sectorul energetic,
inclusiv programe de eficienţă energetică, cu finanţare de
la bugetul de stat;
b) elaborează proiecte de acte normative pentru
sectorul energetic;
c) asigură elaborarea de studii pe baza cărora
urmează a fi stabilite priorităţile privind investiţiile din
sectorul energetic;
d) elaborează programul de constituire a stocurilor
de siguranţa la combustibili şi urmăreşte realizarea
prevederilor acestuia de către agenţii economici;
e) obligă participanţii la
activităţile din sectorul energetic să proiecteze instalaţiile
de producere a energiei la un nivel ridicat de performanţă tehnica
şi calitativă;
f) ia măsuri pentru realizarea de instalaţii de
producere a energiei, care să permită utilizarea în condiţii
economice a unor cantităţi minimale de combustibili inferiori din
resurse interne, precum şi valorificarea unor cantităţi
prestabilite de resurse regenerabile şi secundare de energie:
g) coordonează acţiunile de cooperare cu
instituţii similare din alte ţări, precum şi cu organisme
internaţionale de profil;
h) avizează, împreună cu Ministerul Muncii
şi Protecţiei Sociale, normativele de protecţia muncii în
sectorul energetic;
i) elaborează şi fundamentează,
împreună cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi cu
organizaţiile patronale şi sindicale propunerile de politica sociala
specifice sectorului energetic, programe de asistenţă socială
şi medicală, de asigurări de risc şi accidente; în vederea
evitării riscurilor profesionale şi a reabilitării celor care au
suferit accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Ministrul este ordonator principal de credite pentru
alocaţiile bugetare privind retehnologizarea, dezvoltarea-cercetarea,
prospecţiunea şi explorarea geologică, dezvoltarea
tehnologică, protecţia mediului ambiant, restructurarea şi alte
activităţi specifice sectorului energetic.
Autoritatea competentă
Art. 69 - (1) Autoritatea
competentă, potrivit de Reglementare în Domeniul Energiei, prezentei
ordonanţe de urgenţă, este prevederilor Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, înfiinţată
ca autoritate administrativă-autonomă, cu sediul în Bucureşti.
(2) Autoritatea Naţională de Reglementare în
Domeniul Eenergiei, are următoarele competenţe:
a) emite norme şi instrucţiuni obligatorii cu
privire la funcţionarea sistemului electroenergetic, emite
autorizaţiile, permisele şi licenţele prevăzute de prezenta
ordonanţă de urgenţă;
b) negociază şi încheie acorduri de
concesionare în sectorul energetic, face recomandări pentru acordarea
concesiunilor şi stabileşte principiile de calcul al redeventelor
pentru concesiunile acordate;
c) elaborează metodologia de calcul al
preţurilor şi tarifelor aplicabile activităţilor de monopol
natural şi aprobă sistemele de preţuri şi tarife pentru
aceste activităţi, în condiţiile legislaţiei în vigoare,
urmărind protecţia corespunzătoare a consumatorilor de energie;
urmăreşte şi controlează respectarea de către
furnizorii de energie a sistemului de preţuri şi tarife;
d) supraveghează funcţionarea mecanismelor de
piaţă în sectorul energetic şi stabileşte procedurile de
contractare pentru activităţile cu caracter de monopol, în cooperare
cu Oficiul Concurenţei;
e) soluţionează eventualele neînţelegeri
ivite la încheierea contractului de furnizare; decizia este obligatorie pentru
ambele părţi contractante;
f) urmăreşte respectarea standardelor de
calitate a serviciilor specifice sectorului energetic;
g) constată şi aplică contravenţiile
prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;
h) urmăreşte aplicarea şi respectarea
măsurilor stabilite pentru protecţia mediului de către toţi
participanţii la activitaţile din sectorul energetic;
i) creează cadrul necesar de reglementare pentru
utilizarea eficientă a energiei electrice şi termice;
j) supraveghează activităţile de
comerţ exterior ale României în sectorul energiei electrice, în cadrul
atribuţiilor sale;
k) elaborează normativele (normele de protecţia
muncii) în sistemul energetic.
Atribuţiile Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei
Art.70 –
Atribuţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare în
Domeniul Energiei se exercită, conform prezentei ordonanţe de
urgenţă, prin hotărâri ale preşedintelui acesteia şi
privesc:
a) emiterea de reglementări privind tarifele şi
contractele pentru energia electrică şi termică, pe baza
avizului Oficiului Concurenţei, în condiţiile prevederilor Legii
concurenţei nr. 21/1996;
b) emiterea, refuzul acesteia, suspendarea sau retragerea
autorizaţiilor, permiselor şi licenţelor;
c) asigurarea alimentării cu energie electrică
şi termică, în condiţii de maximă siguranţă
şi calitate;
d) prevenirea abuzului de poziţie dominantă pe
piaţă;
e) crearea sistemului de diseminare a informaţiilor
necesare în procesul de planificare, precum şi în stabilirea soluţiilor
de creştere a eficienţei energetice;
f) emiterea
de regulamente, norme şi instrucţiuni privind funcţionarea
sistemului electroenergetic naţional şi a pieţelor de energie
electrică şi termică;
g) soluţionarea litigiilor precontractuale şi
aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege pentru nerespectarea
prevederilor cuprinse în hotărârile Agenţiei Naţionale pentru
Energie.
Consiliile judeţene
Art. 71 -
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti coordonează activitatea de furnizare a energiei şi a
combustibililor pe întreg teritoriul judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti, în vederea realizării acesteia.
Consiliile
locale
Art. 72 -
(1) Consiliile locale au următoarele atribuţii în domeniul energetic:
a) planifică, organizează şi
finanţează, împreună cu celelalte organisme abilitate,
furnizarea energiei termice, electrice şi a combustibililor pe teritoriul
localităţilor, în condiţii de continuitate şi de
siguranţă a alimentării şi ţinând seama de
necesităţile de consum; în acest scop, pot prelua în gestiune
centralele termice şi centralele electrice de termoficare din zonă,
care au, în principal, ca destinaţie producerea căldurii,
reţelele de transport şi de distribuţie locală a energiei
termice sau le pot concesiona, cu respectarea reglementărilor emise de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei;
îndeplinesc atribuţiile autorităţii competente prevăzute la
art. 69 alin. (2) lit. f), g) si h), având şi alte competenţe
acordate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei faţă de agenţii privaţi ce produc, transportă
şi distribuie energie pe plan local, sub controlul şi cu respectarea
reglementărilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare
în Domeniul Energiei;
b) planifică, organizează şi
finanţează iluminatul public, prevederile lit. a) aplicându-se în mod
corespunzător;
c) avizează, în condiţiile legii, realizarea
noilor capacităţi de investiţii de interes local în domeniul
energetic;
d) iniţiaza programul de utilizare eficientă a
energiei şi de promovare a surselor regenerabile de energie;
e) iniţiază acţiuni de cooperare cu alte
consilii locale pentru soluţionarea unor probleme energetice de interes
comun.
(2) Dezvoltarea şi realizarea instalaţiilor de
transport şi distribuţie a energiei termice se fac sub directa
îndrumare şi control ale autorităţilor administraţiei
locale care răspund de asigurarea alimentării cu energie termică
a zonelor respective.
(3) Pentru îmbunatatirea alimentării cu energie
termică a localităţilor consiliul local poate iniţia
proiecte proprii de modernizare şi extindere a instalaţiilor termice
existente în cadrul localităţii sau de construire a unor
instalaţii noi, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă.
(4) Agenţii economici care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul energetic au obligaţia să pună la
dispoziţie consiliilor locale şi judeţene, în mod gratuit, toate
datele, informaţiile şi documentele necesare acestora, în vederea
elaborării şi fundamentării planurilor şi programelor
energetice şi a îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de prezentul
articol.
Electrificarea rurală
Art. 73 -
(1) Consiliile locale vor include în bugetele lor anuale poziţii destinate
electrificării rurale.
(2) De asemenea, în bugetul de stat vor fi prevăzute
fonduri cu această destinaţie.
(3) Autorităţile administraţiei publice
locale şi Ministerul Industriei şi Comertului răspund de
implementarea proiectelor şi a programelor de electrificare rurală.
CAPITOLUL
IX: Sursele regenerabile
şi neconvenţionale de energie
Definirea
surselor
Art. 74 –
În condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se definesc ca
surse regenerabile şi neconvenţionale de energie:
a) energia radiaţiei solare directe, denumită energie
solară;
b) energia hidraulică a acumulărilor de
apă, exploatată în amenajări hidrotehnice denumite generic microhidrocentrale
şi centrale hidro mici, având putere instalată de maximum 10 MW
şi care nu fac parte din amenajări hidroenergetice complexe;
c)
energia valurilor;
d) energia geotermală;
e) energia eoliană;
f) energia conţinută în masa lemnoasă
şi în alte materii vegetale, formând împreună categoria de
combustibil solid, denumită biomasa;
g) energia conţinută în produse secundare
gazoase obţinute prin fermentare din materii reziduale organice, formând
categoria de combustibil gazos, denumită biogaz;
h) energia conţinută în produse lichide
obţinute prin distilarea materiei organice fermentate, formând categoria
de combustibil lichid, denumită alcool carburant;
i) energia obţinută din alte surse regenerabile,
neexploatate în
prezent.
Condiţii de utilizare şi de comercializare
Art. 75 -
(1) Autoritatea competentă, pe baza prevederilor prezentei ordonanţe
de urgenţă, va reglementa condiţiile tehnice de utilizare, din
punct de vedere energetic, a resurselor regenerabile de energie şi a
surselor neconvenţionale de gaze.
(2) Producerea de energie electrică şi
termică pe baza acestor resurse, precum şi comercializarea lor se
face în condiţiile stabilite de autoritatea competentă, prin
aplicarea, în mod corespunzator, a reglementărilor prevăzute de
prezenta ordonanţă de urgenţă pentru energie electrică
sau termică şi a altor dispoziţii legale.
Facilităţi
Art. 76 –
Facilităţile pentru stimularea dezvoltării şi
utilizării surselor regenerabile şi neconvenţionale de energie
se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL X: Răspunderi şi sancţiuni
Răspunderi
Art. 77 –
Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă
atrage, după caz, răspunderea materială, disciplinară,
administrativă, penală sau civilă.
Infracţiuni
Art. 78 -
(1) Sustragerea de energie electrică şi/sau termică constituie
infracţiune de furt şi se pedepseşte conform prevederilor
Codului penal.
(2) Deteriorarea, modificarea fără drept sau
blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a energiei
electrice şi termice livrate constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
(3) Executarea sau folosirea de instalaţii
clandestine, în scopul racordării directe la reţea sau pentru
ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.
(4) Dacă infracţiunile prevăzute la alin.
(2) si (3) din prezentul articol sunt săvârşite de un salariat al
unei societăţi de electricitate, maximul pedepsei se majorează
cu un spor de un an.
(5) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1), (2)
si (3) se pedepseşte.
Contravenţii
Art. 79 -
(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în
altfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate
infracţiuni, următoarele fapte:
a) desfăşurarea, fără obţinerea
autorizaţiei, a licenţei sau a permisului obligatoriu, a
oricărei activităţi care necesită un asemenea document
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi
reglementărilor elaborate în baza ei;
b) folosirea unor practici menite să
influenţeze formarea liberă a preţurilor pe piaţa energiei
electrice;
c) reducerea neautorizată a capacităţii de
producţie sau de furnizare a energiei electrice şi/sau termice de
către producători, precum şi refuzul nejustificat de alimentare
a consumatorului;
d) nerespectarea dispoziţiilor operative ale
dispecerului energetic;
e) exploatarea unor instalaţii care nu respectă
condiţiile tehnice de securitate şi pot dăuna persoanelor
fizice, proprietăţii şi/sau mediului înconjurator;
f) refuzul nejustificat al accesului la reţelele de
transport şi de distribuţie al oricărui solicitant intern sau
extern;
g) revânzarea de energie electrică de către un
terţ, fără acordul furnizorului;
h) exploatarea unor instalaţii care nu respectă
condiţiile tehnice de securitate şi care pot dăuna persoanelor
fizice sau proprietăţilor înconjurătoare;
i) refuzul de a permite verificările şi
inspecţiile prevăzute prin reglementări sau dispuse, după
caz, de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei,
precum şi obstrucţionarea acesteia în îndeplinirea atribuţiilor
sale;
j) neprezentarea datelor şi informaţiilor
solicitate de autoritatea competentă şi nerealizarea măsurilor
dispuse de aceasta;
k)
neasigurarea stocului minim de combustibil, conform art. 8 alin. (1) lit. c),
l) depăşirea limitelor maxime admise privind
emisiile de noxe;
m) nerealizarea obligaţiilor de producere
şi/sau de ofertare către operatorul comercial, de către
producătorul de energie care este obligat să o facă conform
prevederilor legale, fără confirmarea operatorului de sistem (a
dispecerului);
n) orice acţiune din partea operatorului de sistem
privind determinarea ordinii de merit a capacităţilor de producere,
conducând la alterarea nejustificată a rezultatelor sau a echilibrului
cerere-ofertă;
o) nefurnizarea unor informaţii precise din partea
operatorului de sistem pentru asigurarea funcţionării sigure a
sistemelor interconectate;
p)
transmiterea de date cu caracter confidenţial privind
operaţiunile comerciale;
q) întârzierea nejustificată în racordarea noilor
consumatori sau în realimentarea lor după întrerupere;
r) executarea de săpături sau de orice fel de
lucrări în zonele de protecţie a instalaţiilor, fără
consimţământul preabilul al titularului acestora;
s) nerespectarea indicatorilor de calitate stabiliţi
prin reglementările în vigoare;
t) încălcarea reglementărilor prevăzute la
art. 3 alin. (3);
u) practicarea de tarife care conduc la alterarea
preţului mediu
la consumator cu peste 15%.
(2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art.
79 lit. a)-j) , amenda care se aplică persoanelor fizice este de 3.000.000
lei, iar persoanelor juridice este de 500.000.000 lei. În cazul
contravenţiilor prevăzute la art. 70 lit. k)-u), amenda este de
1.000.000 lei pentru persoanele fizice, iar pentru persoane juridice este de
100.000.000 lei şi se aplică persoanei care se face vinovată de
săvârşirea lor.
(3) Nivelul acestor amenzi se va actualiza prin
hotărâre a Guvernului, în raport cu rata inflaţiei.
(4) Constatarea şi aplicarea amenzilor se fac de
către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţii de
reglementare.
(5) Dispoziţiile Legii nr. 32/1968
privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor sunt
aplicabile contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă
de urgenţă.
Confiscări
Art. 80 –
Lucrările produse, dobândite sau care au servit la săvârşirea
infracţiunilor şi/sau a contravenţiilor prevăzute în
prezenta ordonanţă de urgenţă, inclusiv sumele din
bănci rezultate sunt supuse confiscării, în condiţiile
prevăzute de Codul penal, respectiv de Legea nr. 32/1968.
Constatarea infracţiunilor şi a
contravenţiilor
Art. 81 -
(1) În vederea constatării infracţiunilor şi
contravenţiilor prevăzute la art. 78 şi 79, agenţii
constatatori au acces, în condiţiile legii, în clădiri,
încăperi, la instalaţii şi în orice alt loc, până la
receptoarele de energie, şi au dreptul să verifice instalaţia,
precum şi să exercite măsurători, determinări şi
recoltări de probe pentru analize. Proprietarii şi cei care
exploatează aceste clădiri, locuri sau instalaţii sunt
obligaţi să pună la dispoziţie agenţilor constatatori
documentele şi actele specifice activităţilor lor.
(2) Organele de poliţie şi ale Ministerului
Public sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin agenţilor constatatori
prevăzuţi la alin. (1).
CAPITOLUL XI: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Autorizarea
instalaţiilor în funcţiune
Art. 82 -
(1) Pentru instalaţiile privind producerea, transportul şi
distribuţia energiei electrice şi termice, care sunt în exploatare la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă
şi care nu sunt autorizate să funcţioneze în condiţiile
prevăzute de aceasta, se va obţine autorizaţia necesară în
termen de 2 ani.
(2) Pentru motive temeinice termenul prevăzut la
alin. (1) poate fi prelungit cu cel mult un an.
Privatizarea
Art. 83 -
(1) Privatizarea în sectorul energetic se face în condiţiile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997.
(2) Capacităţile energetice de producere în
curs de execuţie pot fi vândute ca active, cu obligaţia, după
caz, a finalizării lucrărilor.
Intrarea
în vigoare
Art. 84 -
1) Până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanaţe de
urgenţă, autoritatea competentă va propune spre aprobare
Guvernului reglementările prevăzute în sarcina sa.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă
intră în vigoare la 3 luni de la data publicării ei în Monitorul
Oficial al României.
(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă se abrogă:
-
Decretul nr. 76/1950
privind producerea, transportul distribuţia şi vânzarea energiei
electrice, publicat în Buletinul Oficial nr. 31 din 31 martie 1950, modificat prin Decretul
Consiliului de Stat nr. 620/1973 cu
privire la măsurile de dezvoltare a bazei energetice şi de folosire
mai judicioasă a combustibililor şi energiei, republicat în Buletinul
Oficial nr. 95 din 30 august 1977, cu modificările ulterioare;
- Decretul Consiliului de Stat nr. 202/1974 pentru
adoptarea Statutului privind funcţionează Sistemului energetic
naţional şi disciplina lucrătorilor din acest sistem;
-
Decretul Consiliului de Stat nr. 272/1987
privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze
naturale şi energie electrică, publicat în Buletinul Oficial nr. 53 din 11
noiembrie 1987;
-
orice dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU - RADU VASILE
Capitolul
2
REGLEMENTĂRI
PRIVIND PRODUCEREA DE ENERGIE ELECTRICĂ
DIN
SURSE REGENERABILE
2.1 Directiva Parlamentului European Si a Consiliului
2001/77/CE, privind promovarea electricitĂTii produse din surse de energie
regenerabile pe piaTa internĂ a electricitĂTii
2.1.1 Principalele prevederi ale Directivei
În Uniunea Europeană, ca
şi în România, utilizarea resurselor de energie regenerabile (RER) are o
importanţă deosebită pentru politica locală de dezvoltare economică
şi asigurarea unor posibilităţi de alimentare cu energie din
surse mai uşor accesibile şi uneori mai ieftine, fapt care
creşte accesibilitatea unor categorii mai sărace de populaţie.
Ca urmare această directivă, cât şi modul în care este
preluată în legislaţia română, prezintă un interes aparte
pentru autorităţile locale, cât şi pentru mica industrie, care
sunt printre principalii beneficiari ai măsurilor de
promovare a acestor noi tipuri de energie.
Comunitatea recunoaşte
necesitatea promovării surselor de energie regenerabile ca o
măsură prioritară, deoarece:
v
contribuie la protecţia mediului şi la
dezvoltarea durabilă,
v
poate duce la crearea unor locuri de muncă pe plan
local,
v
poate avea un impact pozitiv asupra coeziunii sociale,
v
poate contribui la siguranţa aprovizionării,
v
face posibilă atingerea mai rapidă a
obiectivelor Protocolului de la Kyoto.
Întelegerea corectă a directivei presupune
clarificarea unor termeni de specialitate cum sunt:
v surse
de energie regenerabile - surse de energie regenerabile
non-fosile (eoliană, solară, geotermală, a valurilor,
maremotrice, hidroelectrică, biomasă, gaz de fermentare a
deşeurilor, gaz al instalaţiilor de epurare a apelor uzate şi
biogaz);
v biomasă -
fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor
din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale),
silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea
biodegradabilă a deşeurilor industriale şi
orşăeneşti.
v electricitate
produsă din surse de energie regenerabile -
electricitatea produsă de capacităţi ce utilizează numai
surse de energie regenerabile, precum şi proporţia de electricitate
produsă din surse de energie regenerabile în capacitati hibride ce
utilizează şi surse de energie convenţională, incluzând
electricitatea regenerabilă utilizată pentru alimentarea sistemelor
de stocare, excluzând electricitatea produsă de sistemele de stocare;
Principalele probleme
tratate în cadrul directivei se referă la:
-
promovarea energiei electrice din RER
v stabilirea
de obiective orientative naţionale privind utilizarea RER
v programele
de sprijin în utilizarea RER- garanţia de origine a
electricităţii produse din surse de energie regenerabile
v proceduri
administrative privind promovarea producerii de electricitate din RER
v aspecte
privind accesul la reţea
v proceduri
de transpunere şi intrare în vigoare
Conform
directivei, statele membre au întocmit până în octombrie 2002 un raport care
să prezinte obiectivele orientative naţionale pentru producerea de
electricitate din RER, inclusiv măsurile luate sau planificate la nivel
naţional pentru atingerea acestor obiective. Aceste obiective trebuie
să fie coerente cu obiectivele comunitare de acoperire a 12% din consumul
brut de energie cu RER până în 2010, respectiv o acoperire de 22,1% a
consumului total de energie electrică.
Monitorizarea
aplicării acestor măsuri se face prin rapoarte publicate după un
an de la iniţierea lor şi apoi la fiecare doi ani.
La
râdul său Comisia va publica primul raport de concluzii în 2004 şi
apoi la fiecare doi ani. Deasemenea Comisia va evalua mecanismele de sprijin
direct sau indirect inţiate de statele membre în favoarea
producătorilor de electricitate din RER, compatibilitatea acestora cu
legislaţia comunitară (restrictivă în ceea ce priveşte
intervenţia statului în economie şi mecanismele care
distorsionează competiţia) şi va întocmi un raport de
sinteză în 2005. Acesta va evalua şi necesitatea realizării unui
cadru comunitar pentru programele de sprijin ţinând seama de experienţa
dobândită la nivel naţional.
Se
solicită statelor membre să pună în aplicare un sistem de garantare
a originii electricităţii produse din RER, proces supravegheat de
un organism independent special desemnat. Garanţiile vor fi recunoscute
reciproc în spaţiul comunitar. Forma şi metodele de garantare fac
obiectul evaluării Comisiei.
Având
în vedere că aplicarea directivei 2001/77/CE se face în cadrul legislativ
creat anterior pentru realizarea pieţei interne de electricitate
(Directiva 92/96), statele membre vor analiza acest cadru existent, în special
procedurile de autorizare pentru producători în vederea eliminării
unor posibile bariere pentru utilizarea RER, concluziile fiind prezentate
întru-un raport până în octombrie 2003.
În
ceea ce priveşte aspectele legate de reţeaua de transport se legiferează:
v garantarea
de către operatorii de transport şi operatorii de sistem a
transportului şi distribuţiei electricităţii produse din
RER.
v stabilirea
de standarde privind costurile de racordare a noilor producători (sau
chiar suportarea acestora de către operatori) şi partajarea acestor
costuri între beneficiarii adaptărilor realizate.
v eliminarea
discriminărilor la impunerea taxelor de transport şi distribuţie
v posibilitatea
contorizării bidirecţionale
Pentru
a informa utilizatorii prezentului ghid de nivelul utilizării RER în
ţările comunitare prezentăm un extras din anexa directivei
2001/77/CE care conţine valori de referinţă pentru nivele
orientative (tabel 1)
|
|
RER-E
TWh 1997 (**) |
RER-E
% 1997 (***) |
RER-E%
2010 (***) |
|
Belgia |
0,86 |
1,1 |
6,0 |
|
Danemarca |
3,21 |
8,7 |
29,0 |
|
Germania |
24,91 |
4,5 |
12,5 |
|
Grecia |
3,94 |
8,6 |
20,1 |
|
Spania |
37,15 |
19,9 |
29,4 |
|
Franţa |
66,00 |
15,0 |
21,0 |
|
Italia |
46,46 |
16,0 |
25,0
|
|
Olanda |
3,45 |
3,5 |
9,0 |
|
Austria |
39,05 |
70,0 |
78,1
|
|
Finlanda |
19,03 |
24,7 |
31,5
|
|
Suedia |
72,03 |
49,1 |
60,0
|
|
Regatul Unit |
7,04 |
1,7 |
10,0 |
|
Comunitate |
338,41 |
13,9% |
22%
|
Notă :
|
(*) La luarea în
considerare a valorilor de referinţă stabilite în prezenta
anexă, statele membre pornesc de la ipoteza necesară că
liniile directoare privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului
permit existenţa unor programe naţionale de sprijin pentru
promovarea electricităţii produse din surse de energie
regenerabile. |
|
(**) Datele se referă la producţia
naţională de RER-E în 1997. |
|
(***) Contribuţiile
procentuale ale RER-E în 1997 şi 2010 se bazează pe producţia
naţională împărţită la consumul naţional brut
de electricitate. În cazul comerţului intern cu RER-E (cu certificare
recunoscută sau origine înregistrată), calcularea acestor
procentaje va influenţa datele pentru 2010 pe stat membru, dar nu
totalul comunitar. |
2.2 Modul de transpunere a directivei În
legislaTia romaneascĂ
Hotărârea
de Guvern 443/2003 transpune în legislaţia
românească directiva 2001/77/EC,
şi stabileşte cadrul legal necesar
promovării programului de creştere a contribuţiei
resurselor regenerabile de energie la producţia de energie electrică.
Acest program urmează a fi elaborat de ministerul de resort şi
Agenţia Română pentru Conservarea Energiei în termen de trei luni de
la intrarea în vigoare a actului legislativ, mai exact în iulie 2004.
Similar cu procedura din ţările membre,
România şi-a definit un obiectiv orientativ privind producţia de
electricitate din RER de 30% din consumul naţional brut de energie
electrică din anul 2010.
Rezultatele aplicării
programului, care va conţine şi măsuri stimulative, va fi
analizat printr-un raport realizat la un interval de 2 ani.
Programul se
actualizează o data la 5 ani, iar raportarea realizării se face o
data la 2 ani.
Asigurarea stabilirii corecte şi
nediscriminatorii a garanţiei de origine pentru
electricitatea produsă din RER revine autorităţii de
reglementare din domeniul energiei electrice, care emite :
v regulamentul de certificare a originii energiei electrice
produse din surse regenerabile de energie
v regulamentul de supraveghere a emiterii garanţiilor
de origine
Garanţiile de origine emise în ţările membre vor fi recunoscute în România pe bază de reciprocitate.
În
vederea eliminării barierelor şi simplificării procedurilor
aferente scopului propus, autorităţile competente au obligaţia de a analiza cadrul legislativ existent şi de a
înainta ministerului de resort un raport cu concluziile şi propunerile
necesare.
Operatorii
de sistem au obligaţia garantării transportului energiei produse din
RER, iar autoritatea de reglementare de a legifera preluarea cu prioritate a
acesteia în reţea.Tarifele de transport şi distribuţie sunt
nediscriminatorii între electricitatea produsă din surse clasice şi
din RER.
HG 443 intră în vigoare în aprilie 2004.
În temeiul art. 107 din Constituţie şi având în
vedere prevederile art. 69 şi 70 din Acordul european instituind o
asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene
şi statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la
Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art.
1 - Prezenta hotărâre stabileşte cadrul legal
necesar promovării programului de creştere a contribuţiei
surselor regenerabile de energie la producţia de energie electrică,
avându-se în vedere actualul potenţial de exploatare a acestor surse de energie.
Art.
2 - (1) În sensul prezentei hotărâri, următorii
termeni se definesc astfel:
a) surse regenerabile de energie - surse regenerabile de
energie nefosile, cum sunt: eoliană, solară, geotermală, a
valurilor, a mareelor, energia hidro-, biomasă, gaz de fermentare a
deşeurilor, denumit şi gaz de depozit, gaz de fermentare a
nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi
biogaz;
b) biomasa – fracţiunea biodegradabilă a
produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv
substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi
industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi urbane;
c) energie electrică produsă din surse
regenerabile de energie - energia electrică produsă de centrale care
utilizează numai surse regenerabile de energie, precum şi
proporţia de energie electrică produsă din surse regenerabile de
energie în centrale hibride care utilizează şi surse
convenţionale de energie, incluzând energia electrică consumată
de sistemele de stocare a purtătorilor de energie convenţională
şi excluzând energia electrică obţinută din aceste sisteme;
d) consum de energie electrică - consumul brut de
energie electrică, calculat astfel: producţia naţională de
energie electrică, inclusiv cea produsă de autoproducători, la
care se adaugă importurile şi se scad exporturile;
e) garanţia de origine - documentul care:
1. specifică sursa de energie din care a fost
produsă energia electrică, cu indicarea datei şi a locurilor de
producţie, iar în cazul centralelor hidroelectrice, şi cu indicarea puterii
instalate a acestora;
2. permite producătorilor de energie electrică
din surse regenerabile de energie să demonstreze că energia
electrică pe care o vând este produsă din surse regenerabile de energie;
f) acces la reţea - dreptul agenţilor economici
care produc şi/sau furnizează energie electrică, precum şi
al consumatorilor de energie electrică de a se racorda şi de a
folosi, în condiţiile legii, reţelele de transport şi
distribuţie;
g) operator
de reţea – după caz, operatorul de transport sau de distribuţie;
h) operator al sistemului de distribuţie - persoana
juridică, titulară a unei licenţe de distribuţie, care
deţine, exploatează, întreţine, modernizează şi
dezvoltă reţeaua electrică de distribuţie;
i) operator de transport - persoana juridică, titulară
a unei licenţe de operator de transport, care deţine,
exploatează, întreţine, modernizează şi dezvoltă
reţeaua electrică de transport;
j) producător de energie electrică - acea
persoana fizică autorizată sau acea persoană juridică având
ca specific activitatea de producere a energiei electrice;
k) autoproducator de energie electrică - persoana
fizică sau juridică ce produce energie electrică în principal
pentru consum propriu.
(2) Deşeurile menţionate în definiţia
biomasei prevăzută la alin. (1) lit. b) sunt definite în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000
privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 426/2001.
Art.
3 - (1) Promovarea producerii şi consumului de
energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, inclusiv
de centralele hidro-mari, constituie un obiectiv de interes naţional.
(2)
Ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de
energie la consumul naţional brut de energie electrică
urmează să ajungă la 30 % până în anul 2010.
(3) Ponderea energiei electrice produse din surse
regenerabile de energie la consumul naţional brut de energie
electrică *) urmează să ajungă la 11 % până în
anul 2010.
Art.
4 - (1) Ministerul Industriei şi Resurselor, în colaborare
cu Agenţia Română pentru Conservarea Energiei, elaborează în
termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri un program
vizând măsurile existente şi planificate pentru realizarea
obiectivului prevăzut la art. 3 alin. (1).
(2) Programul prevăzut la alin. (1) se aprobă
prin hotărâre a Guvernului, se actualizează o data la 5 ani şi
cuprinde inclusiv măsuri pentru stimularea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie.
(3) Programul de măsuri prevăzut la alin. (1) se
elaborează în concordanţă cu angajamentele naţionale
asumate de România prin Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a
Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, ratificat prin Legea nr. 3/2001.
Art.
5 - (1) Ministerul Industriei şi Resurselor, în
colaborare cu Agenţia Română pentru Conservarea Energiei,
elaborează şi publică, în termen de 2 ani de la data
publicării programului prevăzut la art. 4 alin. (1), primul raport
privind realizarea obiectivului prevăzut la art. 3 alin. (1), ţinând
cont, în principal, de factorii climatici care pot afecta atingerea acestuia
şi care indică compatibilitatea măsurilor luate cu angajamentele
României privind schimbările climatice.
(2) Raportul elaborat conform prevederilor alin. (1) se
actualizează o data la 2 ani.
Art.
6 - (1) Autoritatea Naţională de Reglementare în
Domeniul Energiei va elabora, pe baza unor criterii obiective, transparente
şi nediscriminatorii, regulamentul de certificare a originii energiei
electrice produse
din surse regenerabile de energie.
(2) Regulamentul prevăzut la alin. (1) va fi supus
aprobării Guvernului de către Ministerul Industriei şi
Resurselor, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
hotărâri.
(3) Garanţiile de origine se emit ca răspuns la
o cerere adresată de un producător de energie electrică
produsă din surse regenerabile de energie.
(4) Autoritatea Naţională de Reglementare în
Domeniul Energiei elaborează şi pune în aplicare regulamentul de
supraveghere a emiterii garanţiilor de origine care să asigure
corectitudinea şi credibilitatea acestora. Totodată, va comunica Ministerului
Industriei şi Resurselor măsurile luate pentru a asigura fiabilitatea
sistemului de garantare în vederea includerii în raportul prevăzut la art.
5 alin. (1).
(5) Garanţiile de origine supuse mecanismelor de
supraveghere în statele membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute pe
teritoriul României pe bază de reciprocitate. Orice refuz de
recunoaştere a garanţiei de origine, în special din motive ce
ţin de prevenirea fraudelor, trebuie să se bazeze pe criterii
obiective, transparente şi nediscriminatorii.
*) În
textul publicat al legii apare, în mod eronat, energie
electrică
în loc de energie.
Art.
7 - (1) Autorităţile
competente evaluează cadrul de reglementare din sfera de responsabilitate
aplicabilă activităţii de producere de energie electrică
din surse regenerabile de energie şi, după caz, efectuează sau
propun modificări în vederea:
a)
reducerii barierelor de reglementare şi a altor bariere în calea
creşterii producţiei de energie electrică din surse regenerabile
de energie;
b) simplificării şi accelerării
procedurilor de autorizare;
c) asigurării obiectivităţii,
transparenţei şi caracterului nediscriminatoriu al regulilor de
autorizare, precum şi corelării cu specificul diverselor tehnologii
care utilizează surse regenerabile de energie.
(2) Autorităţile competente au obligaţia
să furnizeze Ministerului Industriei şi Resurselor rezultatele
evaluărilor prevăzute la alin. (1).
(3) Ministerul Industriei şi Resurselor
elaborează un raport privind rezultatul evaluărilor prevăzute la
alin. (1), în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei
hotărâri.
(4) Raportul prevăzut la alin. (3) va include, de
asemenea, o evaluare
privind:
a) coordonarea între autorităţile competente în
privinţa termenelor limită de înregistrare şi soluţionare a
cererilor de autorizare;
b) oportunitatea elaborării unor ghiduri pentru
autorizare şi a unei proceduri de programare rapidă a
producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de
energie, în vederea autorizării;
c) desemnarea autorităţilor care
acţioneaza ca mediatori în disputele dintre autorităţile
responsabile pentru emiterea autorizaţiilor şi solicitanţii de
autorizaţii.
Art. 8 - (1) Operatorii de reţea,
fără să pericliteze fiabilitatea şi siguranţa
reţelelor, sunt obligaţi să garanteze transportul şi
distribuţia
energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.
(2) Autoritatea Naţională de Reglementare în
Domeniul Energiei prevede, prin reguli de funcţionare a pieţei de
energie electrică, preluarea cu prioritate şi comercializarea
energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, în măsura în
care funcţionarea Sistemului energetic naţional permite aceasta.
(3) Racordarea la reţelele electrice a producătorilor
de energie electrică din surse regenerabile de energie se efectuează
în conformitate cu prevederile Regulamentului privind racordarea utilizatorilor
la reţelele electrice de interes public.
(4) Regulamentul prevăzut la alin. (3) se
elaborează de către Ministerul Industriei şi Resurselor, în
colaborare cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei, şi va cuprinde:
a) obligaţia operatorilor de reţea de a oferi o
estimare cuprinzătoare şi detaliată a costurilor asociate
racordării oricărui nou producător care doreşte să se
racordeze la reţea;
b)
mecanismul de repartizare a costurilor aferente racordării la
reţea şi întăririi reţelei între toţi
producătorii care beneficiază de aceste investiţii;
c) reguli concurenţiale de executare a lucrărilor
de racordare la reţea.
(5) Mecanismul de repartizare a costurilor, prevăzut
la alin. (4) lit. b), se bazează pe criterii obiective, transparente
şi nediscriminatorii şi ţine cont de beneficiile rezultate ca
urmare a racordării la reţea, pentru utilizatorul iniţial,
pentru utilizatorii ulteriori ai racordării, precum şi pentru
operatorii de reţea.
(6) Regulamentul prevăzut la alin. (3) va fi supus
aprobării Guvernului de către Ministerul Industriei şi
Resurselor, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
hotărâri.
(7) Tarifele de transport şi distribuţie sunt
nediscriminatorii între energia electrică produsă din surse
regenerabile de energie şi cea produsă din surse convenţionale
de energie, inclusiv în cazul energiei electrice din surse regenerabile de
energie, produsă în zone izolate, cum ar fi zonele cu o densitate
scazută a populaţiei.
(8) În raportul prevăzut la art. 7 alin. (3),
Ministerul Industriei şi Resurselor va evidenţia măsurile
necesare pentru a facilita accesul la reţea a energiei electrice produse
din surse regenerabile de energie, inclusiv o analiză privind
fezabilitatea introducerii contorizării în dublu sens.
Art. 9 - Prevederile prezentei hotărâri intră
în vigoare la 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Publicat
în Monitorul Oficial cu numărul 288 din data de 24 aprilie 2003
Capitolul 3
REGLEMENTĂRI
ÎN DOMENIUL ENERGIEI TERMICE
3.1
PROIECTUL DE DirectivĂ A Parlamentului European Si a Consiliului privind
promovarea cogenerĂrii pe baza cererii reale de caldurĂ În cadrul
pieTei interne a energiei - COM(2002) 415 final*)
3.1.1
Aspecte principale privind cogenerarea În Uniunea EuropeanĂ
Forma finală a
proiectului de directivă privind cogenerarea a fost rezultatul unei
dezbateri largi, animate de avantajele importante pe care această
tehnologie le aduce în politica energetică comunitară, pe de o parte,
iar pe de altă parte de dificultăţile tehnice şi
legislative pe care le ridică realizarea unui cadru unitar, la nivel
comunitar, date fiind diferenţele dintre statele membre necesar a fi luate
în considerare în conformitate cu legislaţia de bază a Comunităţii (principiul
subsidiarităţii). Remarcabil este faptul că, în pregătirea
proiectului de directivă, un subiect separat de analiză a fost
relevanţa acesteia asupra ţărilor candidate, care au sisteme de
încălzire urbană, inclusiv capacităţi de cogenerare mult
mai dezvoltate decât majoritatea
ţărilor comunitare.
Proiectul a fost bazat pe o largă consultare cu factorii
interesaţi astfel:
v
25
octombrie 2001 – analiza dezvoltării viitoare a cogenerării în
Europa, cu participarea reprezentanţilor ţărilor membre şi
candidate;
v
12
noiembrie 2001 – reuniune la nivel de experţi din industrie, cercetare
şi diferite asociaţii pentru dezbaterea aspectelor exclusiv tehnice
legate de definirea corectă a cogenerării şi a modului de
certificare a rezultatelor aplicării acesteia;
v
26
noiembrie 2001 – reuniunea reprezentanţilor ţărilor membre,
asociaţiior europene şi organizaţiilor neguvernamentale pentru stabilirea formei cadru a noii
directive.
Principalele aspecte puse în
discuţie pot fi rezumate astfel:
1) Scopul unui astfel de act legislativ
este determinat de două orientări politice majore:
i)
siguranţa
alimentării cu energie în contextul creşterii previzibile a
dependenţei de importuri de la 50% în prezent la 70 % în 2030;
ii)
protecţia
climatică în contextul obligaţiilor asumate prin Protocolul de la
Kyoto;
2) Promovarea cogenerării este o
parte a strategiei de utilizare eficientă a energiei şi complementara
strategiei de resurse regenerabile.
3) Cogenerarea este legată
spaţial şi temporal de cererea de caldură, dată fiind
posibilitatea redusă de transport şi stocare a acesteia. De aceea conceptul de bază în promovarea
cogenerării este existenţa cererii de căldură
justificabilă economic.
4) Strategia pentru
promovarea cogenerării în UE, stabilită în 1997 COM(97) 514 final “A
Community strategy to promote combined heat and power (CHP) and to dismantle barriers to its development”,
are ca obiectiv strategic dublarea ponderii energiei electrice produse în
cogenerare de la 9% în 1994 la 18% în 2010).
*)
Notă :
1)Comentariile asupra
acestei probleme au la bază comunicarea finală a Comisiei, COM(2002)
415 final, asupra proiectului
directivei, aşa cum a fost supus de către Comisie
aprobării Parlamentului şi Consiliului la 22 07 2002.
2) Dată fiind
importanţa acestei directive pentru autorităţile locale şi
pentru IMM – uri, vom acorda un spaţiu mai larg prezentării ei în
acest ghid, cât şi a aspectelor care
au fost analizate.
5) Orientările principale pentru
promovarea cogenerării prin noua directivă sunt:
I.
pe
termen scurt: crearea certitudinii prin reglementare şi, uneori, sprijinul
financiar pentru a compensa incertitudinile perioadei de tranziţie
aferentă formării pieţei interne de energie şi
liberalizării sectorului energetic, cât şi întârzierea în
procesul de internalizare a externalităţilor în producerea energiei
(ex.: includerea costurilor de protecţia mediului în costurile de
producţie);
II.
pe
termen mediu: asigurarea faptului că cogenerarea să fie un element
cheie în luarea deciziei pentru realizarea investiţiilor în noi
capacităţi de producţie;
6) Pe considerente termodinamice se definesc trei clase de cogenerare:
I.
aplicaţii
industriale – furnizează căldură (abur sau apă caldă)
la peste 140 de grade;
II.
aplicaţii
de încălzire centralizată – furnizează căldură între
40 şi 140 de grade;
III.
aplicaţii
agricole – furnizeză căldură sub 40 de grade;
7) Respectând principiul
subsidiarităţii, şi ţinând seama de nivelul climatic
diferit în ţările membre directiva nu urmăreşte realizarea
aceluiaşi nivel de penetrare a cogenerării în toate ţările,
ci în toate cazurile când utilizarea ei se dovedeşte economică.
În concluzie, după
analizarea tuturor aspectelor, directiva pentru cogenerare este concepută
ca un instrument de evaluare şi promovare, similară din acest punct
de vedere cu directiva pentru promovarea electricităţii din RER. Ca
urmare structura celor două acte legislative este asemănatoare.
3.1.2
Principalele prevederi ale proiectului de directivĂ
Principalele probleme
tratate în cadrul directivei se referă la:
v
garanţia
de origine pentru electricitatea produsă prin cogenerare;
v
obligativitatea
evaluării potenţialului naţional;
v
evaluarea
experienţei diferitelor ţări membre în aplicarea unor mecanisme
de sprijin pentru promovarea cogenerării;
v
obligativitatea
stabilirii de reguli pentru accesul la reţea şi facilitarea accesului
pentru producătorii în cogenerare care utilizează RER sau pentru cei
cu capacităţi sub 1MW
v
obligativitatea
ţărilor membre să revizuiască procedurile administrative în
scopul reducerii barierelor pentru cogenerare (una din bariere a fost
introdusă chiar prin directiva pieţei de gaze naturale, art. 18.2,
prin formularea condiţiilor în care se poate refuza accesul la
reţea).
3.1.3 Factori de discriminare
Între marile instalaTii de producere a energiei electrice Si instalaTiile de
cogenerare
Datorită faptului
că tendinţa de dezvoltare a sistemelor de cogenerare este
orientată spre promovarea unor instalaţii descentralizate de
mică şi medie capacitate, competiţia acestora cu mările
instalaţii de producere a energiei electrice bazate pe condensaţie
(cu combustibili clasici sau nucleari), într-o piaţă internă a
energiei, va fi dificilă datorită acţiunii unor factori de
discriminare cum sunt:
v
preţul
gazului natural este mai ridicat pentru micii consumatori decât pentru marii
consumatori (en gros);
v
investiţia
specifică (pe kW instalat) este mai mare;
v
numărul
de ore de funcţionare anual este mai redus, (fiind dependent de cererea de căldură ), ceea ce
măreşte durata de amortizare a investiţiei;
v
preţuri
reduse pentru electricitatea produsă în exces şi livrată în
sistem;
v
costuri
ridicate de racordare, faţă de capacitatea financiară a micilor
producători;
v
taxe
de creştere a capacităţii liniilor de transport şi
distribuţie în vederea preluării electricităţii livrate în
sistem;
v
proceduri
administrative complexe şi lente care dezavantajează micii
producători, dar care sunt absolut necesare în cazul unor mari
producători.
Pentru a permite
condiţii nediscriminatorii şi a elimina aceste diferende, sunt
necesare o serie de mecanisme promoţionale care nu distorsionează
competiţia ci elimină factorii distorsionanţi care
afectează cogenerarea.
3.1.4
Conceptul de cogenerare de ÎnaltĂ eficienTĂ
Directiva de cogenerare
se dovedeşte a fi foarte selectivă în promovarea cogenerării:
introduce şi defineşte conceptul de cogenerare de înaltă
eficienţă, singura considerată eligibilă pentru mecanismele
de sprijin. Astfel se fac următoarele precizări:
v
noile
capacităţi trebuie să furnizeze economii de energie de cel
puţin 10% pentru a fi calificate în categoria de înaltă
eficienţă;
v
capacităţile
existente trebuie să asigure economii de energie de cel puţin 5%
pentru a fi calificate în categoria de înaltă eficienţă;
Directiva precizează condiţiile
standard de comparaţie între unităţi de cogenerare şi cele
cu producere separată pentru calcularea economiilor de energie.
3.1.5
RelevanTa directivei pentru TĂrile candidate
În ţările
central-est europene ponderea consumatorilor racordaţi la instalaţii
de încălzire urbană este de 40%, ceea ce însemnă că 41
milioane de oameni sunt clienţi ai unor astfel de sisteme de
încălzire, faţă de numai 20 de milioane în ţările membre.
Ca
urmare, în comunicarea Comisiei se precizează : “ În acest context ar
putea fi de o importanţă specială protejarea structurii
existente de încalzire urbană, care este ameninţată, din cauza
lipsei de întreţinere şi competiţiei cu încălzirea
individuală. O directivă privind cogenerarea ar putea oferi un ghid
şi o incitaţie pentru a promova cogenerarea de înaltă
eficienţă pe baza infrastructurii exitente şi a experienţei
documentate asupra cogenerării şi încălzirii urbane în regiune.
Modernizarea reţelelor de termoficare şi orientarea spre cogenerare
în loc de centrale cu cazane ar putea fi în multe cazuri elemente importante în
eforturile viitoare de îmbunătăţire a eficienţei energetice
în ţările candidate.”
3.2
LegislaTia romaneascĂ În domeniul energiei termice
În
România domeniul energiei termice are două mari sectoare: energia
termică produsă în instalaţii de cogenerare, de interes
naţional, care intră în atribuţiile de reglementare ale
Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Energie şi energia termică
produsă din surse locale, care intră în atribuţiile de
reglementare ale Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru
Servicii Publice de Gospodărie Comunală.
Directiva privind cogenerarea nu a fost încă
transpusă în legislaţia românească.
Principalele acte de reglementare în domeniul
energiei termice sunt:
v Legea
326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală;
v Hotărâre
de Guvern nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice
de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C.
v Ordonanţa
de guvern nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor
publice de alimentare cu energie
termică produsă centralizat;
v Decizia
53/1999 pentru aprobarea Standardului
de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei termice.
Pe
lângă aceste reglementări cu caracter general există
reglementări menite să instituie cadrul juridic necesar
rezolvării unor probleme care ţin de angajamentele asumate în cadrul
procesului de integrare, sau de eliminarea unor aspecte negative (diminuarea
arieratelor,etc.). În acest context se încadrează:
v Ordonanţa
de Urgenţă nr. 115/2002 prin care au fost constituite şi sunt
operaţionale conturile de tip ’’escrow’’, în care sunt acumulate
plaţile de la beneficiarii de energie termică şi
subvenţiile de la bugetele de stat şi locale,ulterior aceste
încasări fiind folosite pentru plata celor trei distribuitori
menţionaţi.
v Ordonanţa de Urgenţă
nr.57/2002 pentru recuperarea arieratelor către principalii furnizori de
resurse energetice.
Reorganizarea
sectorului energetic a impus reconsiderarea domeniului de alimentare cu energie
termică după criterii similare pieţei de energie electrică,
ţinând însa seama de implicaţiile transferării unor
responsabilităţi importante asupra autorităţilor locale.
Dezvoltarea cadrului legislativ în acest sector nu a beneficiat decât în
mică măsură de un model comunitar şi este influenţat
de consecinţele sociale majore ale reglementărilor, cât şi de
diversitatea situaţiilor de la o zona la alta. Prevederile mai importante ale acestor acte legislative sunt:
3.2.1 LEGEA 326/2001 PRIVIND SERVICIILE PUBLICE DE
GOSPODĂRIE COMUNALĂ
Legea 326/2001 –
stabileşte cadrul juridic unitar pentru înfiinţarea, organizarea
şi monitorizarea funcţionării serviciilor publice, precizând:
v definirea
serviciilor de utilitate publică:
v alimentarea
cu apă;
v canalizarea
şi epurarea apelor uzate şi pluviale;
v salubrizarea
localităţilor;
v alimentarea
cu energie termică produsă centralizat;
v alimentarea
cu gaze naturale;
v alimentarea
cu energie electrică;
v transportul
public local;
v administrarea
fondului locativ public;
v administrarea
domeniului public;
v principiile
de organizare şi administrare a serviciilor publice;
v atribuţiile
şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice
în domeniul serviciilor publice de gospodărire comunală:
v stabilirea
programelor de reabilitare/extindere a dotărilor existente;
v asigurarea
concepţiei unitare a lucrărilor tehnico-edilitare şi corelarea
lor cu programele de dezvoltare economico-socială;
v delegarea
gestiunii serviciilor publice;
v participarea
la parteneriat public/privat;
v contractarea/garantarea
creditelor de investiţii şi asigurarea stocului de combustibil;
v elaborarea
reglementărilor locale, inclusiv a sistemului de taxe;
v formele
de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice;
v gestiune
directă – compartimente specializate în cadrul consiliilor locale;
v gestiune
indirectă (delegată) – contract de delegare a gestiunii;
v înfiinţarea
autorităţii naţionale de reglementare.
3.2.2
HOTĂRAREA DE GUVERN 373/2002 PRIVIND ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ANRSC
HG
373/2002 reglementează cadrul instituţional aferent nivelului
naţional de coordonare a domeniului serviciilor publice, inclusiv a celui
referitor la alimentarea centralizată cu energie termică. Documentul
stabileşte statutul, organizarea şi modul de funcţionare (atribuţii
şi competenţe) pentru Autoritatea Naţională de
Reglementare a Serviciilor de
Gospodărie Comunală.
Activitatea
acesteia se limitează la serviciile cu caracter de monopol natural.
Principalele
activităţi de reglementare al autorităţii
naţionale se referă la;
v atestarea/autorizarea
operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice
v elaborarea
metodologiilor de stabilire, ajustare şi modificare a preţurilor
şi tarifelor
v supravegherea
desfăşurării licitaţiilor pentru delegarea gestiunii
serviciilor
v organizarea
sistemului informaţional naţional de culegere, prelucrare şi
sinteză a datelor cu privire la serviciile publice de gospodărie
comunală
v organizarea
revizuirii, elaborării, avizării şi aprobării standardelor,
normativelor şi prescripţiilor tehnice pentru domeniul gospodăriei
comunale
v armonizării
standardelor, normativelor şi prescripţiilor tehnice pentru domeniul
gospodăriei comunale cu reglementările existente în Uniunea
Europeană;
-
promovarea adoptării şi impunerii unor criterii şi indicatori de
performanţă
v
aprobă contractele-cadru de achiziţie şi
de vânzare a produselor şi serviciilor de gospodărie comunală;
- măsuri de prevenire şi eliminare a abuzului de poziţie
dominantă pe piaţă.
3.2.3
ORDONANTA NR. 73/2002 PRIVIND ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SERVICIILOR PUBLICE
DE ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICĂ PRODUSĂ CENTRALIZAT
OG
73 / 2002 constituie actul legislativ de aplicare a legii 326/2001 în domeniul
energiei termice produse centralizat şi stabileşte cadrul juridic
privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, reglementarea,
finanţarea, monitorizarea şi controlul funcţionării
serviciilor publice de alimentare cu energie termică, produsă
centralizat, a comunelor, oraşelor şi municipiilor.
Aprobarea
strategiei locale de dezvoltare a serviciilor energetice de interes local, a
regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora, a criteriilor
şi procedurilor de exercitare a controlului intră în competenţa
exclusivă a consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
Sistemul
de alimentare cu energie termică a localităţilor se defineşte ca serviciu energetic de
interes local. Aceste sisteme aparţin proprietăţii publice a
unităţilor administrativ teritoriale. Gestionarea acestora
(directă sau delegată) se face prin operatori, care sunt agenţi
economici specializaţi şi licenţiaţi în condiţiile
legii de către Autoritatea Naţională de Reglementare a
Serviciilor Publice. Delegarea gestiunii se poate face prin negociere directă
sau prin licitaţie pe baza unui contract-cadru şi a regulamentului de
delegare a gestiunii. Sistemele energetice locale nou constituite se
administrează numai prin delegarea gestiunii.
Se legiferează dreptul de asociere al autorităţilor locale
între ele sau cu terţe persoane juridice, române sau străine, în
vederea constituirii unei societăţi comerciale cu capital public sau
mixt, pentru gestionarea şi administrarea serviciilor energetice de
interes local. Se crează în acest fel bază juridică pentru
constituirea de parteneriat public-privat pentru dezvoltarea şi
modernizarea sistemelor energetice locale.
Se legiferează :
v procedura de avizare a normativelor şi
prescripţiilor tehnice, de către autoritatea de reglementare, utilizate la proiectarea şi
execuţia sistemelor energetice locale;
v procedura de atestare a agenţilor economici
specializaţi, care execută operaţii de proiectare şi
execuţie a sistemelor energetice locale, de către autoritatea de
reglementare;
Se reglementează modul de branşare sau debranşare a
utilizatorilor la/de la sistemele energetice locale şi relaţia
furnizor-consumator astfel:
v autoritatea de reglementare emite regulementul-cadru
de branşare/ debranşare;
v debranşarea individuală din clădirile
de tip bloc-condominii necesită acordul asociaţiei de proprietari
şi obţinerea unor acorduri şi avize prevăzute de
legislaţia în vigoare;
v debranşarea şi instalarea unui sistem de
încălzire individual este condiţionată de realizarea unei
soluţii impuse de evacuare a gazelor de ardere, cât şi de
existenţa unui contract de service pentru întreţinerea noii
instalaţii, cu asumarea răspunderii pentru asigurarea siguranţei
în funcţionare.
v contorizarea
interfeţei furnizor /consumator
este obligaţia operatorului şi trebuie finalizată până la
31 decembrie 2004; contorizarea individuală cade în sarcina consumatorului
şi se execută în baza unui normativ cu privire la condiţiile de
montare şi exploatare a sistemelor de alocare a costurilor pentru
încălzire şi apă caldă de consum, montate în imobilele condominiale,
emis de autoritatea naţională de reglementare; proiectarea noilor
sisteme de alimentare cu energie termică se face în mod obligatoriu cu
prevederea echipamentelor de contorizare individuală.
Consumatorii au dreptul să solicite, contra cost,
distribuitorului/furnizorului instalarea de regulatoare termostatice şi
alocatoare de costuri.
Se legiferează următoarele aspecte legate de tarifare şi
stabilirea preţurilor :
v în structura preţului pentru energia termică
să se includă costurile justificate economic, un profit de maximum
10% şi o taxă de dezvoltare de 3%. Taxa de 3% se aplică la
costul total de producţie, transport, distribuţie şi furnizare
şi se colectează într-un cont distinct.
v operatorii unor sisteme integrate au obligaţia de
a constitui conturi de gestiune separate pentru activităţile de
producţie, transport, distribuţie şi furnizare.
v nu sunt admise preţuri promoţionale şi
subvenţii încrucişate între diferite categorii de consumatori.
v se permite plata consumului de energie termică în
tranşe lunare egale pe toată durata anului fără afectarea
vărsămintelor la bugetul de stat şi local.
v tarifele
pentru alte servicii, cum sunt eliberarea acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor, service-ul
instalaţiilor interioare aparţinând utilizatorilor, sau alte tarife
pentru serviciile solicitate intră în competenţa consiliilor de
administraţie sau ale adunărilor generale ale acţionarilor, pe
tipuri de lucrări sau servicii furnizate/prestate, şi se
încasează separat, cu acordul autorităţilor administraţiei
publice locale.
În condiţiile actuale dificile de operare a
sistemelor urbane de încălzire existenţa unor indicatori de
performanţă are o importanţă mai mare decât în cazul
distribuţiei de energie electrică sau gaze naturale. Deasemenea
respectarea acestora poate contribui în mod esenţial la schimbarea opiniei negative create asupra
încălzirii centralizate şi prin aceasta la diminuarea fenomenului de
debranşare urmat de instalarea de sisteme individuale de încălzire,
ceea ce înseamnă pierderea clienţilor solvabili.
Având în
vedere că structura indicatorilor este similară cu aceea a altor
activităţi de distribuţie, vom acorda o atenţie
specială acelor indicatori care reflectă acurateţea
măsurării şi respectiv a facturării energiei termice, cât
şi acelora referitori la calitatea energiei termice, aceste
elemente fiind cel mai frecvent incriminate de consumatori.
Standardul
de performanţă stabileşte indicatorii de performanţă
specifici următoarelor activităţi:
a)
racordarea consumatorilor la sistemul de alimentare centralizată cu
energie termică (SACET);
b) contractarea energiei termice;
c)
măsurarea, facturarea şi încasarea contravalorii energiei termice
vândute;
d)
îndeplinirea prevederilor din contract cu privire la calitatea energiei termice
livrate;
e)
menţinerea unor relaţii echitabile între furnizor şi consumator
prin rezolvarea operativă şi obiectivă a problemelor, cu
respectarea drepturilor şi obligaţiilor care revin fiecărei
părţi;
f)
soluţionarea reclamaţiilor consumatorilor referitoare la serviciul de
furnizare a energiei termice;
g) prestarea de servicii conexe serviciului de furnizare
(informare, consultanţă etc.).
În
cazul măsurării energiei termice livrate sunt prevăzute
aspectele specifice celor două categorii principale de consumatori:
- consumatorii de abur tehnologic, la care se fac
măsurători pentru determinarea:
a) cantităţii de energie termică
livrată;
b) presiunii şi temperaturii aburului livrat;
c) cantităţii de condensat returnat;
d) temperaturii condensatului returnat;
e)
valorii maxime a puterii termice absorbite în cazul aplicării tarifului
binom.
-
consumatorii de apă fierbinte, la care se fac măsurători pentru
determinarea:
a)
cantităţii de energie termică livrată;
b)
cantităţii de apă fierbinte livrată la consumator şi a
cantităţii de apă caldă returnată la furnizor;
c)
temperaturii şi presiunii apei fierbinţi la intrarea şi la
ieşirea din staţia termică.
În
ceea ce priveşte cele două categorii de indicatori de
performanţă garantaţi, se calculează anual valori pentru:
v indicatori
garantaţi prin licenţă :
a)
numărul de sesizări scrise privind nerespectarea de către
furnizori a obligaţiilor prevăzute în licenţă;
b)
numărul de încălcări ale obligaţiilor furnizorului,
rezultate din analizele efectuate de Autoritatea Naţională de
Reglementare
v indicatori
garantaţi care pot determina despăgubiri ale consumatorului :
a) numărul de consumatori care au primit
despăgubiri pentru întreruperile în furnizarea energiei termice care
depăşesc limitele gradului de siguranţă;
b) valoarea despăgubirilor acordate de furnizor
pentru cauzele prevăzute la pct. a);
c)
numărul de consumatori care au primit despăgubiri pentru
deteriorării unor instalaţii de utilizare a energiei termice, în
situaţia în care au apărut presiuni şi/sau temperaturi ale
agentului termic mai mari decât cele admise
d) valoarea despăgubirilor acordate de furnizor
pentru cauzele prevăzute la pct. c);
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia
României, ale art. 1 pct. IV.3 din Legea nr. 411/2002 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonanţe şi ale art. 2 alin. (3) din Legea
serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001,
cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta
ordonanţă.
Art.
1 - (1) Prezenta ordonanţă stabileşte
cadrul juridic privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea,
reglementarea, finanţarea, monitorizarea şi controlul
funcţionării serviciilor publice de alimentare cu energie
termică, produsă centralizat, a comunelor, oraşelor şi
municipiilor.
(2) Serviciile publice de alimentare cu energie
termică produsă centralizat, denumite în continuare servicii
energetice de interes local, fac parte din sfera serviciilor publice de
gospodărie comunală.
(3) Serviciile energetice de interes local cuprind
totalitatea acţiunilor şi activităţilor
desfăşurate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale
sub conducerea, coordonarea şi controlul autorităţilor
administraţiei publice locale, în scopul alimentării centralizate cu
energie termică pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde
de consum pentru locuinţe, instituţii publice, obiective
social-culturale şi agenţi economici.
Art.
2 - (1) Serviciile
energetice de interes local se furnizează prin intermediul unor sisteme
publice centralizate de alimentare cu energie termică, denumite în
continuare sisteme energetice de interes local, destinate producerii,
transportului, distribuţiei şi furnizării energiei termice pe
teritoriul localităţilor.
(2) Serviciile energetice de interes local se
înfiinţează şi se organizează la nivelul tuturor
localităţilor care dispun de un sistem public centralizat de
alimentare cu energie termică, indiferent de mărimea acestuia.
(3) Serviciile energetice de interes local se
înfiinţează, se organizează şi funcţionează pe
baza următoarelor principii:
a) autonomia locală;
b)
descentralizarea serviciilor publice;
c) restrângerea şi reglementarea caracterului de
monopol natural;
d) responsabilitatea faţă de utilizatori;
e) asigurarea calităţii şi
continuităţii serviciilor;
f) administrarea eficientă a bunurilor proprietate
publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale,
aferente serviciului ;
g)
asigurarea eficienţei energetice;
h) asigurarea unui mediu concurenţial;
i)
promovarea asocierii intercomunale;
j)
promovarea parteneriatului public-privat;
k) corelarea cerinţelor cu resursele;
l) conservarea mediului şi dezvoltarea
durabilă;
m)
accesul liber la informaţiile privind serviciul;
n) participarea şi consultarea utilizatorilor.
(4) Serviciile energetice de interes local se
gestionează şi se administrează prin intermediul unor agenţi
economici furnizori/prestatori de servicii energetice de interes local,
specializaţi şi licenţiaţi în condiţiile legii,
denumiţi în continuare operatori.
(5) Operatorii pot presta una sau mai multe
activităţi specifice serviciilor energetice de interes local: fie
numai producerea, numai transportul, numai distribuţia ori numai
furnizarea energiei termice, fie combinaţii ale acestora sau pe toate
împreună.
Art.
3 - (1) Sistemele energetice de interes local fac parte
din infrastructura tehnico-edilitară a localităţilor şi
aparţin proprietăţii publice a unităţilor
administrativ-teritoriale.
(2) Sistemele energetice de interes local sunt amplasate,
de regulă, pe terenuri aparţinând domeniului public şi/sau
privat al unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Sistemele energetice de interes local constituie un
ansamblu tehnologic şi funcţional unitar, alcătuit din
construcţii, instalaţii tehnologice, echipamente şi dotări
specifice, care cuprinde:
a) centrale termice şi/sau centrale electrice de
termoficare;
b) reţele de transport;
c) puncte termice/staţii termice;
d) reţele de distribuţie;
e) construcţii şi instalaţii auxiliare;
f) branşamente, până la punctele de
delimitare/separare;
g) sisteme de măsură, control şi
automatizare.
Art.
4 - Energia termică furnizată utilizatorilor
prin sistemele energetice de interes local trebuie să respecte, în
punctele de delimitare/separare a instalaţiilor, parametrii tehnologici
şi programele de furnizare stabilite în contractele de furnizare şi
cerinţele standardelor de performanţă aprobate de autoritatea de
reglementare.
Art.
5 - Modul de organizare şi funcţionare a
serviciilor energetice de interes local, pe întregul ciclu tehnologic specific
activităţilor de producere, transport, transformare, distribuţie
şi furnizare a energiei termice, inclusiv a activităţilor
privind dezvoltarea, retehnologizarea şi reabilitarea sistemelor
energetice de interes local, are ca obiectiv:
a) asigurarea competiţiei în producerea şi
furnizarea energiei termice, în condiţiile accesului reglementat al
producătorilor şi utilizatorilor la reţelele termice de
transport şi distribuţie;
b) creşterea eficienţei energetice a sistemului
pe întregul ciclu tehnologic, de la producerea, transportul, transformarea,
distribuţia, până la furnizarea şi utilizarea energiei termice,
precum şi asigurarea viabilităţii economice durabile a sistemului;
c) asigurarea transparenţei în stabilirea
preţurilor şi a tarifelor la energia termică;
d) constituirea stocurilor de combustibili de
siguranţă pentru sezonul de iarnă;
e) instituirea şi respectarea regimului de
conducere, exploatare şi control prin intermediul dispeceratelor specializate în gestiunea
energiei termice;
f) stimularea participării sectorului privat, a
investitorilor autohtoni şi străini la producerea, transportul,
distribuţia şi furnizarea energiei termice;
g)
realizarea obiectivelor locale şi globale privind protecţia mediului
prin reducerea emisiilor de noxe şi a gradului de poluare;
h) creşterea siguranţei în funcţionare a
instalaţiilor şi asigurarea continuităţii serviciului;
i) proiectarea, execuţia şi exploatarea
unitară a sistemelor energetice de interes local.
Art.
6 - (1) În sensul prezentei ordonanţe, termenii,
expresiile şi abrevierile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) sistem public de alimentare centralizată cu
energie termică - ansamblul construcţiilor, instalaţiilor
tehnologice şi echipamentelor destinate producerii, transportului,
transformării, distribuţiei şi utilizării energiei termice,
legate printr-un proces tehnologic şi funcţional comun, realizat în
scopul alimentării utilizatorilor cu agent termic pentru încălzire
şi apă caldă de consum;
b) instalaţii de producere a energiei termice -
totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor din centralele
termice sau centralele electrice de termoficare, care produc un agent termic:
abur, apă fierbinte sau apă caldă;
c) instalaţii
de transport şi distribuţie a energiei termice - ansamblul de
conducte, instalaţii de pompare (altele decât cele din punctele termice
şi centralele termice sau termoelectrice), alte instalaţii auxiliare
cu ajutorul cărora se transportă, se transformă şi se
distribuie energia termică de la producători la utilizatori;
d) instalaţii de transformare a energiei termice -
ansamblul instalaţiilor prin care se realizează adaptarea
parametrilor agenţilor termici la necesităţile utilizatorilor;
e) instalaţii de utilizare a energiei termice -
totalitatea instalaţiilor şi receptoarelor care
consumă/utilizează energie termică;
f) producător de energie termică - operatorul,
titular al unei licenţe de producere a energiei termice, care asigură
producerea de abur, de apă fierbinte şi/sau apă caldă în
centrale electrice de termoficare (CET), în centrale termice (CT) şi/sau
în alte instalaţii de producere a energiei termice utilizând resurse
energetice alternative;
g) transportator de energie termică - operatorul,
titular al unei licenţe de transport al energiei termice, care
asigură activitatea de transport al aburului, apei fierbinţi
şi/sau al apei calde de la centrale electrice de termoficare (CET)
şi/sau de la centrale termice (CT) la o staţie termică sau
direct la
utilizatori;
h) distribuitor de energie termică - operatorul,
titular al unei licenţe de distribuţie a energiei termice, care
asigură distribuţia energiei termice pentru încălzire
şi/sau pentru prepararea apei calde de consum de la o staţie
termică la
utilizatorii de energie;
i) furnizor de energie termică - operatorul, titular
al unei licenţe de furnizare/comercializare a energiei termice, care
asigură, în baza unui contract, vânzarea energiei termice către
utilizatori şi încasarea contravalorii acesteia;
j) utilizator de energie termică - persoana
fizică sau juridică care cumpără energie termică pe
bază de contract şi o utilizează în instalaţiile proprii
legate nemijlocit la instalaţiile unui producător sau distribuitor;
k) staţie termică - ansamblul
instalaţiilor prin care se realizează adaptarea parametrilor
agenţilor termici la necesităţile consumului şi prin
intermediul căruia se alimentează unul sau mai mulţi
utilizatori; staţie termică poate fi: un punct de distribuţie,
un punct termic de transformare, o staţie centralizată pentru
prepararea apei calde de consum sau o staţie de transformare a aburului;
l) reţea termică - ansamblul de conducte,
instalaţii de pompare - altele decât cele existente la producător -
şi instalaţii auxiliare cu ajutorul cărora energia termică
se transportă, în regim continuu şi controlat, de la producători
la utilizatori;
m) racord termic – legătura dintre o reţea de
transport şi/sau de distribuţie primară şi o staţie
termică;
n) branşament termic – legătura dintre o
reţea de distribuţie secundară şi un utilizator de energie
termică;
o) punctul de delimitare/separare a instalaţiilor -
locul în care se racordează sau se branşează, după caz,
instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea
producătorului la instalaţiile aflate în proprietatea sau în
administrarea transportatorului/distribuitorului; instalaţiile aflate în
proprietatea sau în administrarea transportatorului la instalaţiile aflate
în proprietatea sau în administrarea distribuitorului/furnizorului;
instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea distribuitorului
la instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea
furnizorului/utilizatorului; instalaţiile aflate în proprietatea
furnizorului la instalaţiile utilizatorului; punctul de
racordare/branşare constituie în acelaşi timp şi locul în care
se face delimitarea/separarea instalaţiilor din punct de vedere al
proprietăţii;
p) standard de performanţă pentru serviciul de
furnizare a energiei termice - norma tehnică ce stabileşte
indicatorii cantitativi şi nivelurile calitative pentru fiecare activitate
specifică serviciilor energetice de interes local;
q) agent termic sau purtător de energie termică
- fluidul utilizat pentru acumularea, transportul şi cedarea energiei
termice; agent termic poate fi aburul, apa fierbinte sau apa caldă;
r) agent termic primar - fluidul care circulă în
instalaţiile de producere şi transport al energiei termice;
s) agent termic secundar - fluidul care circulă în
instalaţiile de distribuţie şi de utilizare a energiei termice;
t) apă caldă de consum - apa caldă
utilizată în circuit deschis în scopuri gospodăreşti sau
igienico-sanitare;
u) tarif binom - tariful a cărui structură se
compune dintr-o parte fixă constantă şi o parte variabilă
proporţională cu consumul;
v) acces la reţea - dreptul operatorilor care
produc, transportă, distribuie şi/sau furnizează energie
termică, precum şi al utilizatorilor de a se racorda şi de a folosi,
în condiţiile legii, reţelele de transport şi/sau de
distribuţie;
w) licenţă - act tehnic şi juridic emis de
autoritatea de reglementare competentă prin care se acordă o
permisiune unei persoane juridice române sau străine de a exploata
instalaţii autorizate de producere, transport, distribuţie
şi/sau furnizare a energiei termice;
x) autorităţi
de reglementare competente - ANRSC şi ANRE – instituţii publice de
interes naţional, cu personalitate juridică, autonome, aflate în
coordonarea Ministerului Administraţiei Publice, respectiv a Ministerului
Industriei şi Resurselor;
y) autorizaţie - act tehnic şi juridic emis de
autoritatea de reglementare competentă prin care se acordă o
permisiune unei persoane juridice române sau străine de a construi, de a
pune şi a menţine în funcţiune ori de a modifica o
instalaţie de producere, transport, distribuţie şi/sau de
furnizare a energiei termice.
(2) În text se folosesc următoarele
prescurtări:
a) CT – centrală termică;
b) CET – centrală electrică de termoficare;
c) ANRSC - Autoritatea Naţională de
Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală;
d) ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare
în Domeniul Energiei;
e) RTET – reţele de transport al energiei termice.
Art.
7 - Înfiinţarea, organizarea, conducerea, coordonarea
şi controlul funcţionării serviciilor energetice de interes
local constituie dreptul exclusiv al autorităţilor
administraţiei publice locale care au totodată atribuţia şi
responsabilitatea de a monitoriza şi de a controla gestiunea şi
administrarea acestora, precum şi modul de funcţionare şi
exploatare a infrastructurii tehnico-edilitare aferente.
Art.
8. - (1) Gestiunea serviciilor energetice urbane se poate
organiza în următoarele modalităţi:
a) gestiune directă;
b) gestiune indirectă sau gestiune delegată.
(2) Alegerea formei de gestiune a serviciilor energetice
de interes local se face prin hotărâre adoptată, în condiţiile
legii, de consiliile locale, consiliile judeţene sau de Consiliul General
al Municipiului Bucureşti, după caz.
(3) Indiferent de forma de gestiune adoptată,
activităţile specifice serviciilor energetice de interes local se
organizează şi se desfăşoară pe baza unui caiet de
sarcini şi a unui regulament de serviciu, prin care se stabilesc
nivelurile de calitate, indicatorii de performanţă, condiţiile
tehnice, raporturile operator-utilizatori, modul de tarifare, facturare şi
încasare a contravalorii serviciilor furnizate, precum şi alte elemente
specifice acestora.
(4) Caietul de sarcini şi regulamentul de serviciu
se elaborează şi se aprobă de consiliile locale, consiliile
judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pe baza caietului de sarcini-cadru şi a
regulamentului-cadru al serviciilor energetice de interes local, aprobate prin
hotărâre a Guvernului.
(5) Autorităţile publice locale se pot asocia
între ele ori cu terţe persoane juridice române în vederea constituirii
unei societăţi comerciale cu capital public sau mixt, pentru
gestionarea şi administrarea serviciilor energetice de interes local.
Art.
9 - (1) În cazul gestiunii directe autorităţile
administraţiei publice locale îşi asumă nemijlocit toate
sarcinile şi responsabilităile privind organizarea, conducerea,
administrarea, finanţarea, gestionarea şi controlul serviciilor energetice de
interes local.
(2) Gestiunea directă se realizează fie prin
compartimente specializate organizate în cadrul aparatului propriu al
consiliului local, consiliului judeţean sau al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz, fie prin servicii publice cu
personalitate juridică organizate în subordinea consiliului local,
consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti şi autorizate potrivit legii.
(3) Desfăşurarea activităţilor
specifice serviciilor energetice de interes local, organizate şi
exploatate în sistemul gestiunii directe, se face pe baza regulamentului de
organizare şi funcţionare întocmit şi aprobat de consiliile locale,
consiliile judeţene sau de Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, în conformitate cu regulamentul-cadru de organizare şi
funcţionare a serviciilor energetice de interes local, aprobat prin
hotărâre a Guvernului.
Art.
10 - (1) În cazul gestiunii delegate autorităţile
administraţiei publice locale transferă, în totalitate sau numai în
parte, sarcinile şi responsabilităţile proprii cu privire la
gestiunea serviciilor, respectiv la administrarea şi exploatarea
sistemului energetic de interes local, unuia sau mai multor operatori
furnizori/prestatori cărora le încredinţează, în baza unui
contract de delegare a gestiunii, dreptul de operare propriu-zisă a
serviciului energetic de interes local.
(2) Pe durata derulării contractului de delegare a
gestiunii, bunurile mobile şi imobile aparţinând domeniului public
şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate
pentru efectuarea serviciului, se încredinţează operatorului
căruia i s-a atribuit contractul de delegare a gestiunii, urmând ca acesta
să achite autorităţilor administraţiei publice locale o
redevenţă stabilită la încheierea contractului.
(3)
Delegarea gestiunii serviciilor energetice de interes local se poate realiza
prin:
a) negociere directă, în cazul operatorilor cu
capital al unităţilor administrativ-teritoriale sau mixt,
înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice
locale sau rezultaţi ca urmare a reorganizării administrative din
raţiuni economico-financiare a serviciilor energetice de interes local;
b) licitaţie publică, în cazul altor operatori,
indiferent de natura capitalului sau de forma de organizare a acestora;
dacă procedura licitaţiei publice nu a condus la desemnarea unui
câştigător şi la atribuirea contractului de delegare a
gestiunii, este aplicabilă procedura negocierii directe.
(4)
Delegarea gestiunii se face potrivit procedurilor de delegare a
gestiunii menţionate la alin. (3) şi cu respectarea
contractului-cadru şi a regulamentului-cadru de delegare a serviciilor
energetice de interes local, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(5) Contractul de delegare a gestiunii intră efectiv
în vigoare numai dacă, în termen de 3 luni de la atribuirea serviciului,
operatorii au obţinut licenţa de operare emisă de autoritatea
competentă.
(6) În realizarea contractelor de delegare a gestiunii
serviciilor energetice de interes local autorităţile locale vor
urmări obţinerea celui mai bun raport cost/calitate, precum şi
crearea condiţiilor pentru atingerea scopurilor de interes general
specifice serviciului.
(7) Prevederile alin. (3) nu se aplică operatorilor
care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe derulează
contracte de delegare a gestiunii legal încheiate; exceptarea
prevăzută la prezentul alineat operează până la expirarea
sau rezilierea contractului.
(8) Autorităţile administraţiei publice
locale au dreptul să ceară rezilierea contractului şi să
organizeze o nouă licitaţie pentru delegarea gestiunii în toate
cazurile în care, timp de 2 ani consecutivi, operatorii de servicii nu
şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale cu privire la calitatea
serviciului şi performanţele economico-financiare asumate.
Art.
11 - (1) Licenţierea/autorizarea operatorilor
serviciilor energetice de interes local se face de către ANRSC, cu
excepţia operatorilor care au ca obiect de activitate producerea energiei
termice în cogenerare, în mod exclusiv sau împreună cu serviciile de
transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice.
(2) Operatorii producători de energie termică
în cogenerare, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate sau
de subordonare, care desfăşoară şi alte
activităţi specifice domeniului serviciilor energetice de interes
local, pot fi licenţiaţi de ANRE atât pentru producerea, cât şi
pentru transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice.
(3) Se
interzice furnizarea/prestarea serviciilor energetice de interes local
fără licenţă şi fără contract de delegare a
gestiunii încheiat, în condiţiile legii, cu autorităţile
administraţiei publice locale.
Art.
12 - (1) În localităţile în care se realizează
sisteme energetice de interes local noi şi în care se
înfiinţează servicii energetice de interes local
autorităţile administraţiei publice locale vor organiza
gestiunea, administrarea şi exploatarea acestora numai în modalitatea
gestiunii delegate; selecţionarea operatorilor furnizori/prestatori ai
serviciilor energetice de interes local şi atribuirea contractelor de
delegare a gestiunii se vor face numai prin licitaţie publică sau
negociere directă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Organizarea şi funcţionarea serviciilor în
modalitatea gestiunii directe sunt aplicabile în cazul în care procedura
licitaţiei publice sau cea a negocierii directe pentru delegarea gestiunii
nu a condus, indiferent de cauză, la desemnarea unui câştigător
şi la atribuirea contractului de delegare a gestiunii.
Art.
13 - (1)
Funcţionarea serviciilor energetice de interes local, precum şi
exploatarea sistemelor energetice aferente acestora se
desfăşoară în conformitate cu reglementările şi
normele adoptate de ANRSC, respectiv de ANRE, pentru activităţile din
competenţa de reglementare a acesteia.
(2) Regulamentele de serviciu, în baza cărora
operatorii serviciilor energetice de interes local efectuează serviciul
şi îşi desfăşoară activitatea de gestionare,
administrare şi exploatare a sistemelor energetice de interes local, se
aprobă de autorităţile administraţiei publice locale, cu
excepţia celor deja în vigoare.
Art.
14 - (1) Proiectarea şi executarea obiectivelor de
investiţii pentru extinderea, reabilitarea sau modernizarea sistemelor
energetice de interes local se realizează de către agenţi
economici specializaţi, atestaţi de autorităţile de
reglementare competente din domeniul producerii, transportului şi/sau
distribuţiei energiei termice, potrivit legii.
(2) Proiectarea şi executarea sistemelor de
producere, transport sau distribuţie centralizată a energiei termice
sau a părţilor componente ale acestora se realizează în
conformitate cu normativele şi prescripţiile tehnice de proiectare
şi execuţie în vigoare avizate de autorităţile de
reglementare din domeniile de competenţă; la proiectare se va
ţine seama de reglementările în vigoare privind protecţia
şi conservarea mediului.
Art.
15 - (1) Autorităţile administraţiei publice
locale pot hotărî delegarea gestiunii serviciului energetic de interes
local în totalitate sau numai a unor activităţi componente ale
acestuia: producerea, transportul, transformarea, distribuţia sau
furnizarea energiei termice; operatorii pot prelua în gestiune delegată, în
baza licenţelor de operare, numai activităţile de operare
propriu-zise - gestiunea, administrarea, exploatarea -, precum şi
activităţile de pregătire, finanţare şi realizare a
investiţiilor aferente serviciului energetic de interes local.
(2) Operatorii care gestionează, administrează
şi exploatează sistemele energetice de interes local, indiferent de
modul de organizare, forma de proprietate şi de subordonare, care
desfăşoară una sau mai multe activităţi specifice
serviciilor energetice de interes local, se află în competenţa de
reglementare a ANRSC.
(3)
Prin excepţie, prevederile alin. (2) nu se aplică
operatorilor, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate şi
subordonare, care desfăşoară activităţi de producere a
energiei termice în cogenerare, în mod exclusiv sau împreună cu alte
activităţi specifice serviciilor energetice de interes local, şi
care se află în competenţa de reglementare a ANRE.
Art.
16 - (1) În procesul delegării gestiunii serviciilor
energetice de interes local, în conformitate cu competenţele şi
atribuţiile ce le revin potrivit legii, autorităţile
administraţiei publice locale păstrează prerogativele privind
adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor,
respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor energetice de interes local,
precum şi dreptul de a urmări, de a controla şi de a
supraveghea:
a) modul de respectare şi de îndeplinire a
obligaţiilor contractuale asumate de operatori;
b) calitatea şi eficienţa serviciilor
furnizate/prestate, la nivelul indicatorilor de performanţă
stabiliţi în contractele de delegare a gestiunii;
c) modul de administrare, exploatare, conservare şi
menţinere în funcţiune, dezvoltare şi/sau modernizare a
sistemelor energetice de interes local încredinţate prin contractul de
delegare a gestiunii.
(2)
Aprobarea strategiei locale de dezvoltare a serviciilor energetice de
interes local, a regulamentului de organizare şi funcţionare a
acestora, a criteriilor şi procedurilor de exercitare a controlului
intră în competenţa exclusivă a consiliilor locale, consiliilor
judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti,
după caz.
(3) Activităţile de monitorizare şi
control al modului de respectare a obligaţiilor stabilite în contractele
de delegare a gestiunii se încredinţează ANRSC care va dezvolta un
sistem informaţional ce va permite compararea continuă a
fiecărui indicator de performanţă cu nivelul atins de operatorul
cel mai performant în acest domeniu.
(4) La realizarea sistemului informaţional şi
implementarea activităţilor de monitorizare vor fi implicate
organizaţiile profesionale de interes public.
(5) Autorităţile administraţiei publice
locale au acces la orice informaţie deţinută de ANRSC cu privire
la serviciile energetice de interes local.
(6) ANRSC are în principal sarcina de a reglementa
şi de a controla activitatea operatorilor, cu privire la: respectarea
indicatorilor de performanţă ai serviciului, fundamentarea
preţurilor şi tarifelor şi respectarea procedurilor de stabilire
şi ajustare a acestora, asigurarea protecţiei utilizatorilor şi
exploatarea eficientă a patrimoniului public şi/sau privat al
unităţilor administrativ-teritoriale aferent serviciilor.
Art.
17 - Condiţiile în care se poate realiza
branşarea sau debranşarea utilizatorilor la şi de la sistemele energetice
de interes local se vor stabili în conformitate cu prevederile
regulamentului-cadru aprobat de autoritatea de reglementare competentă.
Art.
18 - (1) În vederea asigurării continuităţii
serviciilor energetice de interes local autorităţile administraţiei
publice locale au responsabilitatea de a planifica şi de a urmări
lucrările de investiţii necesare funcţionării sistemelor
energetice de interes local în condiţii de siguranţă şi la
parametrii ceruţi prin prescripţiile tehnice; în acest scop se vor
institui sisteme de planificare multianuală a investiţiilor,
plecându-se de la un plan director şi ţinându-se seama de ciclurile
procesului bugetar, în conformitate cu reglementările legale.
(2) Contractele de delegare a gestiunii vor prevedea
sarcinile concrete ale autorităţilor administraţiei publice
locale şi ale operatorului în ceea ce priveşte realizarea
investiţiilor.
(3) Finanţarea lucrărilor de investiţii se
asigură din următoarele surse:
a) fonduri proprii ale operatorului şi fonduri de la
bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin contractele de delegare a gestiunii;
b) credite bancare garantate de autorităţile
administraţiei publice locale sau de Guvern;
c) sprijin nerambursabil obţinut prin aranjamente
bi- sau multilaterale;
d) taxe
speciale instituite potrivit legii;
e)
participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat
public-privat;
f) fonduri transferate de la bugetul de stat ca
participare la cofinanţarea unor proiecte realizate cu sprijin financiar
extern, precum şi a unor programe de urgenţă sau cu caracter social;
g) alte
surse.
(4) Investiţiile străine în sistemele
energetice de interes local vor beneficia de toate facilităţile
legale în vigoare în momentul încheierii tranzacţiei.
Facilităţile obţinute vor fi menţionate în contractul de
delegare a gestiunii şi vor fi valabile pe perioada stabilită la
încheierea acestuia; în situaţia obţinerii de către investitor a
unor facilităţi ulterioare, contractul de delegare a gestiunii va fi
modificat în mod corespunzător.
(5) Investiţiile care se realizează din fonduri
proprii ale investitorilor rămân în proprietatea acestora pe toată
durata contractului, dacă la încheierea acestuia nu s-a convenit altfel;
în contractul de delegare a gestiunii se va menţiona modul de
repartiţie a acestor bunuri la încetarea, din orice cauză, a
acestuia.
Art.
19 - (1) Operatorii de servicii energetice de interes local
răspund de îndeplinirea cu bună-credinţă a
obligaţiilor faţă de utilizatori.
(2) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor
faţă de autorităţile administraţiei publice locale
şi faţă de utilizatori, operatorii, în afara răspunderii
contractuale, pot fi sancţionaţi contravenţional în
condiţiile prezentei ordonanţe.
(3) În funcţie de gradul de neîndeplinire a
obligaţiilor contractuale, se poate proceda la rezilierea contractului de
delegare a gestiunii, în condiţiile legii.
Art.
20 - (1) Producerea energiei termice reprezintă
activitatea organizată prin care se realizează în instalaţiile
din centralele termice sau centralele electrice de termoficare agent termic sub
formă de abur, apă fierbinte sau apă caldă, necesar
asigurării încălzirii şi preparării apei calde de consum
pentru locuinţe, instituţii publice, agenţi economici etc.
(2) Producătorii de energie termică pot fi
agenţi economici, persoane juridice române, compartimente de specialitate
din aparatul propriu al consiliilor locale sau servicii publice din subordinea
consiliilor locale, autorizate şi/sau licenţiate conform legii, având
ca obiect de activitate producerea energiei termice, în scopul furnizării
acesteia.
(3) Activitatea de producere a energiei termice se
desfăşoară în condiţii de tratament egal pentru toţi
producătorii, fiind interzise orice discriminări.
Art.
21 - (1) Producătorii de energie termică au
următoarele obligaţii principale:
a) să livreze energia termică oricărei
persoane fizice sau juridice solicitante care îndeplineşte condiţiile
de autorizare şi de licenţă pentru a fi transportator,
distribuitor ori furnizor sau care este utilizator de energie termică, în
limita capacităţii instalaţiilor şi cu respectarea
reglementărilor legale în vigoare şi a condiţiilor tehnice
impuse prin autorizaţii şi licenţe şi prin clauzele contractuale;
b) să asigure livrarea energiei termice în
reţelele de transport, de distribuţie sau în instalaţiile
utilizatorului, potrivit standardelor şi/sau normelor tehnice în vigoare
şi contractelor încheiate, precum şi controlul calitativ şi cantitativ al acestor parametri;
c) să menţină o rezervă de
combustibil la un nivel suficient, pentru îndeplinirea obligaţiilor
privind producerea şi furnizarea energiei termice prevăzute în
autorizaţiile şi licenţele acordate;
d) să se conformeze, din punct de vedere operativ,
cerinţelor dispecerului coordonator şi să înfiinţeze,
după caz, trepte proprii de dispecerat; în cazul centralelor electrice de
termoficare, acoperirea sarcinii termice este prioritară celei electrice;
e) să asigure eficienţa energetică şi
economia de combustibil în producerea energiei termice;
f) să întocmească bilanţul energiei
termice produse şi al celei livrate, să monitorizeze parametrii
acesteia atât la producere, cât şi la livrare şi să ia
măsuri de eficientizare energetică;
g) să exploateze instalaţiile de producere
racordate la sistemele de transport, distribuţie sau la instalaţiile
utilizatorului, astfel încât să nu inducă în sistem fenomene
perturbatoare peste limitele admise de prescripţiile tehnice în vigoare;
h) să intervină operativ la obiectivele pe care
le deţin în cazul unui pericol potenţial de producere a unor avarii,
explozii sau a altor accidente în funcţionare, putând ocupa în mod
temporar zona de acces pentru personal şi zona tehnică de lucru,
anunţând despre aceasta organele administrative şi instituţiile
abilitate, precum şi deţinătorii terenurilor în cauză;
i) să obţină acordurile şi/sau
autorizaţiile prevăzute de lege pentru instalaţii şi
personal şi să nu dezvolte capacităţi de producţie
suplimentare decât după obţinerea unei noi autorizări;
j) să schimbe combustibilii utilizaţi pentru
producerea energiei termice, cu respectarea normelor tehnice specifice şi
a aprobărilor legale, când această schimbare asigură
funcţionarea instalaţiilor în condiţii de siguranţă
şi conduce la creşterea randamentului, a eficienţei energetice
şi la reducerea costurilor de producţie, cu condiţia
respectării reglementărilor în vigoare privind protecţia
mediului;
k) să întocmească şi să
urmărească realizarea programelor de reabilitare şi
retehnologizare a instalaţiilor de producere a energiei termice existente,
în vederea creşterii eficienţei energetice a acestora, reducerii
preţurilor şi tarifelor, creşterii calităţii energiei
termice, asigurării continuităţii alimentării
utilizatorilor şi încadrării în normele privind emisiile poluante
şi protecţia mediului;
l) să furnizeze autorităţilor
administraţiei publice locale şi autorităţii naţionale
de reglementare din domeniul de competenţă informaţii privind
activitatea de producere a energiei termice;
m) să păstreze confidenţialitatea
informaţiilor comerciale obţinute de la terţi în cursul
desfăşurării activităţii;
n) să colaboreze, la cererea autorităţilor
de reglementare competente, la elaborarea sau revizuirea reglementărilor
din domeniu.
(2) Producătorii pot să desfăşoare
activităţi de informare, consultanţă, finanţare
şi pot executa lucrări la instalaţiile consumatorilor, în
condiţiile convenite cu aceştia, în vederea creşterii eficienţei
utilizării combustibililor şi a energiei.
Art.
22 - Producătorii de energie termică au
următoarele drepturi:
a) să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu
furnizorii sau contracte de furnizare cu consumatorii, în cazul în care
deţin licenţă de furnizare; clauzele minime ale acestor
contracte se stabilesc de către autoritatea de reglementare
competentă în contractele-cadru;
b) să aibă acces la reţelele termice de
transport şi distribuţie în condiţiile prezentei ordonanţe;
c) să obţină culoar de trecere pentru
liniile electrice de legătură a capacităţilor lor de
producţie cu sistemul naţional de transport sau cu reţelele
electrice de distribuţie, în cazul centralelor electrice de termoficare, şi/sau
pentru conductele de transport al energiei termice între capacitatea de
producţie şi operatorii de distribuţie sau consumatori;
d) să furnizeze energia termică în
reţelele de transport, de distribuţie şi/sau în
instalaţiile utilizatorilor, potrivit prevederilor legale în vigoare, ale
contractelor încheiate şi în limita capacităţii acestora
şi, după caz, să suporte în mod echitabil costurile
dezvoltării reţelelor de transport;
e) să desfăşoare activitatea de
dispecerizare, ca funcţie operativă, şi activitatea de
analiză economică a funcţionării sistemului coordonat, cu
asigurarea condiţiilor de furnizare specificate în contractele de
vânzare-cumpărare încheiate;
f) să solicite desfiinţarea construcţiilor
şi a obiectivelor amplasate nelegal în zona de protecţie, precum
şi a celor care nu respectă distanţele de siguranţă
faţă de instalaţiile şi construcţiile proprii;
g) să transfere, motivat, pentru o perioadă de
cel mult un an, în condiţiile legii, pe bază de contract, în
întregime sau în parte, unei alte persoane juridice drepturile şi
obligaţiile privind producerea energiei termice; transferul se poate face
numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale
şi al autorităţilor de reglementare competente;
h) pentru lucrări de investiţii, de reabilitare
şi de retehnologizare producătorii pot contracta credite bancare; pe
durata rambursării creditelor producătorii nu vor înregistra
cheltuieli cu amortizarea aferentă investiţiilor făcute din
credite aflate în derulare, aceste cheltuieli fiind eşalonate după
rambursarea creditului pe o perioadă de maximum 5 ani, fără a se
depăşi termenul normal de amortizare a investiţiilor;
i) să solicite ajustarea nivelului preţurilor
în funcţie de influenţele intervenite în elementele de cost pentru
energia termică şi să încaseze contravaloarea energiei termice
livrate la preţurile şi tarifele legal stabilite;
j) să înfiinţeze şi să
menţină un sistem propriu de telecomunicaţii pentru
legătura cu capacităţile lor de producţie, cu dispeceratele
şi cu consumatorii racordaţi la instalaţiile aflate în
administrarea lor.
Art.
23 - Obligaţiile şi drepturile prevăzute la
art. 21 şi 22 nu sunt limitative, acestea putând fi completate, cu acordul
părţilor, în cadrul contractului de furnizare a energiei termice.
Art.
24 - (1) Transportul energiei termice reprezintă
activitatea organizată prin care energia termică ajunge din
instalaţiile de producere în instalaţiile de distribuţie
şi/sau la instalaţiile utilizatorilor finali.
(2) Instalaţiile de transport al energiei termice se
delimitează fizic de instalaţiile de producere sau de
distribuţie prin puncte de separare precizate în contractele încheiate
între părţi, în conformitate cu reglementările tehnice în
vigoare.
(3)
Operatorii de transport al energiei termice sunt persoane juridice române,
autorizate în conformitate cu prevederile legale, care
desfăşoară activităţi de transport şi/sau de
distribuţie pentru o zonă determinată, pe bază de
licenţe acordate de autoritatea de reglementare competentă.
(4) Activitatea de transport al energiei termice se
desfăşoară în condiţii de tratament egal pentru toţi
utilizatorii racordaţi la RTET, fiind interzise orice discriminări.
Art.
25 - Transportatorii de energie termică au
următoarele obligaţii principale:
a) să exploateze şi să administreze RTET,
în condiţii de siguranţă, eficienţă şi de
protecţie a mediului, şi să contribuie, conform
convenţiilor încheiate cu autorităţile administraţiei
publice locale, la reabilitarea şi dezvoltarea acestora;
b) să asigure, în condiţii egale şi
nediscriminatorii, accesul producătorilor, distribuitorilor şi al
utilizatorilor la RTET, în limitele capacităţii de transport şi
cu respectarea regimurilor de funcţionare a acestora;
c) să asigure, prin planificarea, coordonarea,
supravegherea, controlul şi analiza funcţionării, echilibrul
funcţional al RTET;
d) să asigure regimurile optime de transport şi
livrare a energiei termice, notificate de producători, distribuitori
şi/sau de utilizatori;
e) să elaboreze convenţiile tehnice de
exploatare, cuprinzând principalele condiţii tehnice care trebuie
îndeplinite de producători, transportatori, distribuitori şi
consumatori în vederea executării în bune condiţii a contractelor de
transport, precum şi a celor de vânzare-cumpărare a energiei termice;
f) să întocmească şi să
urmărească realizarea bilanţurilor energiei termice la intrarea
şi la ieşirea din sistem;
g) să elaboreze şi să supună spre
aprobare autorităţilor administraţiei publice locale, cu
informarea autorităţilor de reglementare competente, planurile de
perspectivă privind dezvoltarea şi/sau modernizarea, în condiţii
de eficienţă energetică şi economică, a RTET, în
concordanţă cu stadiul actual şi evoluţia viitoare a
consumului de energie termică; planurile vor conţine
modalităţi de finanţare şi realizare a investiţiilor
de transport, cu luarea în considerare a planurilor de organizare şi
amenajare a teritoriului, în condiţiile respectării întocmai a
cerinţelor legale privind protecţia mediului;
h) să organizeze supravegherea strictă a
modului de funcţionare a RTET şi să prevină sustragerile de
energie termică, deteriorarea reţelelor, racordarea şi/sau
branşarea clandestină la acestea;
i) să pună la dispoziţie
autorităţii administraţiei publice locale şi
autorităţii naţionale de reglementare din domeniul de competenţă
informaţii privind activitatea de transport al energiei termice;
j) să păstreze confidenţialitatea
informaţiilor comerciale obţinute în cursul activităţii.
Art.
26 - Transportatorii de energie termică au
următoarele drepturi:
a) să solicite stabilirea şi ajustarea
nivelului preţurilor şi tarifelor şi să încaseze
contravaloarea energiei termice transportate şi vândute;
b) să întrerupă sau să limiteze
transportul energiei termice, în condiţiile în care sunt periclitate
siguranţa şi integritatea RTET;
c) să întrerupă, pentru timpul strict necesar
executării lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii,
funcţionarea parţială sau totală a RTET, cu anunţarea
prealabilă a distribuitorilor şi/sau a utilizatorilor;
d) să avizeze realizarea unui nou racord sau
modificarea unui racord existent, dacă în urma realizării unei
analize de specialitate rezultă că operaţiunea este
posibilă din punct de vedere tehnic;
e) să supravegheze şi să prevină
sustragerea de energie termică, racordurile sau branşările
clandestine şi/sau deteriorările RTET;
f) să elaboreze norme tehnice specifice
activităţii proprii;
g) să obţină culoar de trecere pentru
conductele de transport al energiei termice între unitatea de producţie
şi distribuitori sau utilizatori;
h) să întrerupă prestaţia în cazul
nerespectării clauzelor contractuale.
Art.
27 - (1) Dezvoltarea reţelelor termice trebuie să
asigure economisirea energiei şi se va face cu respectarea normelor
şi normativelor tehnice de proiectare, execuţie şi exploatare în
vigoare, a planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, a
reglementărilor în vigoare privind protecţia mediului,
sănătatea şi igiena publică şi a dreptului de
proprietate.
(2) Pentru protecţia instalaţiilor de transport
şi distribuţie se interzice terţilor, persoane fizice sau
juridice:
a) să amplaseze construcţii, să efectueze
săpături de orice fel sub reţele termice şi în zona de
protecţie a acestora, fără consimţământul prealabil al
titularilor instalaţiilor;
b) sa depoziteze materiale în zona de protecţie a
instalaţiilor;
c) să intervină în orice mod asupra
reţelelor termice.
(3) Extinderea reţelelor de gaze naturale pe
străzile pe care există reţele termice cu apă
fierbinte/caldă va fi supusă avizării consiliilor locale, având
drept criteriu de evaluare economia de combustibil.
Art.
28 - (1)
Distribuţia şi furnizarea energiei termice reprezintă
activitatea prin care energia termică se preia de la producător sau
transportator şi, după transformare şi procesare, se
livrează utilizatorilor.
(2)
Energia termică livrată utilizatorilor se
facturează de către furnizor pe baza indicaţiilor echipamentelor
de înregistrare şi măsurare. În cazul consumatorilor casnici
echipamentele de înregistrare şi măsurare sunt achiziţionate
şi montate prin grija furnizorului, iar în cazul consumatorilor
industriali sau urbani, alţii decât cei casnici, prin grija acestora. În
toate cazurile întreţinerea echipamentelor este asigurată de operatorul
furnizor.
(3) Instalaţiile de distribuţie a energiei
termice se delimitează fizic de instalaţiile de producere, de cele de
transport sau de cele ale utilizatorilor prin puncte de separare; punctele de
separare vor fi precizate în contractele încheiate între părţi
şi vor fi prevăzute cu echipamente de măsurare adecvate, în
conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.
(4) Distribuitorii şi furnizorii de energie
termică sunt persoane juridice române, autorizate şi/sau
licenţiate de autoritatea de reglementare competentă, având ca obiect
de activitate distribuţia energiei termice în scopul vânzării
acesteia; contractul încheiat în acest scop, denumit în cele ce urmează
contract de furnizare, se încheie între furnizor şi utilizator şi
trebuie să cuprindă cel puţin clauzele minimale, pe categorii de
consumatori, stabilite de autorităţile administraţiei publice
locale şi de autoritatea naţională de reglementare
competentă prin contractele-cadru.
(5) Activitatea de distribuţie şi furnizare a
energiei termice se desfăşoară în condiţii de tratament
egal pentru toţi operatorii distribuitori/furnizori de energie
termică, fiind interzise orice discriminări.
(6) Distribuitorii/furnizorii de energie termică au
dreptul să întrerupă serviciul de distribuţie/furnizare numai în
caz de consum fraudulos, de neplată a facturilor sau când utilizatorii nu
respectă alte clauze contractuale.
Art.
29 - (1) Distribuitorii şi furnizorii de energie
termică au următoarele obligaţii principale:
a) să opereze, să întreţină, să
repare şi să dezvolte sistemul de distribuţie în condiţii
de siguranţă şi eficienţă energetică, cu
respectarea dreptului de proprietate, a prevederilor legislaţiei privind
protecţia mediului şi sănătatea publică şi a
normelor tehnice în vigoare;
b) să racordeze/să branşeze la
reţelele de distribuţie aflate în administrarea sa, în
condiţiile legii, nediscriminatoriu, oricare solicitant din zona de
operare, persoană fizică sau juridică, prin intermediul unei
instalaţii prevăzute cu sisteme omologate de măsurare-înregistrare
a energiei termice furnizate/consumate şi cu dispozitive de reglare a
debitului;
c) să întocmească şi să
urmărească bilanţul energiei termice la intrarea şi la
ieşirea din sistemul de distribuţie;
d) să solicite desfiinţarea construcţiilor
şi a altor obiective amplasate ilegal în zona de protecţie, precum
şi a celor care nu respectă distanţele de siguranţă
faţă de construcţiile şi instalaţiile proprii aferente
activităţii de distribuţie;
e) să furnizeze autorităţii
administraţiei publice locale şi autorităţii naţionale
de reglementare competente informaţii privind activitatea de
distribuţie şi furnizare a energiei termice;
f) să efectueze revizia şi reglarea
periodică a instalaţiilor de încălzire şi de alimentare cu
apă caldă de consum aparţinând utilizatorilor, pe bază de
contract;
g) să acţioneze pentru depistarea pierderilor
de căldură şi de agent termic din reţelele de
distribuţie a energiei termice şi, cu precădere, pentru
remedierea defecţiunilor şi a avariilor;
h) să asigure achiziţionarea şi
instalarea, exploatarea, întreţinerea periodică şi verificarea
metrologică a sistemelor proprii de înregistrare-măsurare a energiei
termice furnizate utilizatorilor, potrivit reglementărilor în vigoare;
i) să monitorizeze şi să evalueze starea
tehnică şi siguranţa în funcţionare a instalaţiilor
aflate în gestiunea şi administrarea sa, precum şi a indicatorilor
specificaţi în reglementările tehnice în vigoare şi în
regulamentul de serviciu;
j) să realizeze lucrări de dezvoltare şi
de modernizare a instalaţiilor aflate în administrarea şi exploatarea
sa, pe baza unor programe de perspectivă aprobate de
autorităţile administraţiei publice locale;
k) să anunţe utilizatorii afectaţi de
limitările sau întreruperile planificate, în modul stabilit prin contracte,
şi să comunice durata planificată pentru întreruperile necesare
executării unor lucrări de întreţinere şi reparaţii;
l) să asigure instruirea profesională şi
specializarea personalului propriu;
m) să păstreze confidenţialitatea
informaţiilor comerciale obţinute în cursul
desfăşurării activităţii.
(2) Distribuitorul/furnizorul răspunde pentru toate
daunele provocate utilizatorilor/consumatorilor din culpa sa, în
condiţiile stabilite prin contract, şi, în special, dacă:
a) nu începe furnizarea energiei termice la termenul
contractat sau nu livrează energia termică în condiţiile
stabilite în contract;
b) nu anunţă utilizatorul din timp cu privire
la limitările sau la întreruperile programate pentru lucrările
planificate;
c) după sistarea furnizării energiei termice
cerută de utilizator nu reia furnizarea în prima zi lucrătoare
după primirea în scris a înştiinţării privind încetarea
motivului sistării;
d) nu respectă parametrii de calitate
contractaţi pentru energia termică furnizată.
Art.
30 - (1) Distribuitorii şi furnizorii de energie
termică au următoarele drepturi principale:
a) să desfăşoare activităţi
comerciale legate de vânzarea-cumpărarea energiei termice prin exploatarea
reţelelor de distribuţie;
b) să solicite stabilirea şi/sau ajustarea
nivelului tarifelor şi să încaseze contravaloarea energiei termice
vândute;
c) să stabilească condiţiile tehnice de
racordare/branşare a utilizatorilor la instalaţiile aflate în
administrarea lor, cu respectarea normativelor tehnice în vigoare şi a
reglementărilor-cadru aprobate de autoritatea naţională de
reglementare competentă;
d) să avizeze, în baza unor studii de specialitate
din care să rezulte că operaţiunea este posibilă din punct
de vedere tehnic, realizarea noilor racorduri/branşamente sau modificarea
celor existente;
e) să elaboreze norme tehnice specifice
activităţii proprii;
f) să întrerupă, total sau parţial,
funcţionarea reţelei de distribuţie pe durata strict
necesară executării lucrărilor de întreţinere şi de
reparaţii programate, cu anunţarea prealabilă a consumatorilor;
g) să utilizeze terenurile şi alte bunuri
aflate în proprietatea unui terţ, cu respectarea prevederilor legale,
pentru a asigura funcţionarea normală a instalaţiilor pe care le
administrează şi le exploatează;
h) să folosească cu titlu gratuit, cu acordul
autorităţilor administraţiei publice locale şi cu
respectarea condiţiilor legale, terenurile aparţinând domeniului
public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale
pentru realizarea unor lucrări de întreţinere şi reparaţii
pe care le execută la construcţiile şi instalaţiile de
distribuţie;
i) să transfere, în condiţiile legii, pe
bază de contract, în întregime sau în parte, unei terţe persoane
juridice drepturile şi obligaţiile privind exploatarea punctelor
termice şi a reţelelor termice de distribuţie, cu aprobarea
scrisă prealabilă a autorităţilor administraţiei
publice locale şi a autorităţii de reglementare competente;
j) să aibă acces, în condiţiile legii, la
instalaţiile de consum ale utilizatorului, conform contractelor de
furnizare, ori de câte ori este necesară intervenţia la acestea;
k) să întrerupă furnizarea energiei termice în
cazul nerespectării clauzelor contractuale, cu un preaviz de 3 zile
lucrătoare;
l) să presteze activităţi de informare,
consultanţă, finanţare sau să execute lucrări de
reparaţii şi reabilitări la instalaţiile utilizatorilor, în
condiţiile convenite cu aceştia, în scopul creşterii
eficienţei şi utilizării raţionale a energiei termice.
(2) Operatorii distribuitori/furnizori de energie
termică sunt autorizaţi să limiteze sau să întrerupă,
pentru un grup cât mai restrâns de utilizatori şi pe o durată cât mai
scurtă, furnizarea energiei termice în următoarele situaţii:
a) când este periclitată viaţa sau
sănătatea oamenilor ori integritatea bunurilor materiale;
b)
pentru prevenirea, limitarea extinderii sau remedierea avariilor în sistemul
energetic urban;
c) pentru executarea unor manevre şi lucrări
care nu se pot efectua fără întreruperi.
(3) Operatorii distribuitori/furnizori de energie
termică stabilesc programul lucrărilor de reparaţii şi
mentenanţă planificate la reţelele termice şi la
instalaţiile de distribuţie/furnizare, corelat cu programele similare
ale producătorilor/transportatorilor cu care au interfaţă;
realizarea lucrărilor se va programa, de regulă, în sezonul cald
astfel încât după începerea sezonului de încălzire să se asigure
continuitatea serviciului.
Art.
31 - (1) Pentru asigurarea producerii, distribuţiei
şi furnizării energiei termice în sistem centralizat, în
condiţii de competiţie şi având la bază strategia
naţională şi/sau locală de asigurare cu combustibil şi
energie termică, se pot adopta şi aplica soluţii locale de
încălzire şi preparare a apei calde de consum prin executarea de
centrale termice şi/sau puncte termice de scară sau imobil, cu
respectarea următoarelor condiţii:
a) la
solicitarea utilizatorului, pentru imobile ale căror branşamente sau
porţiuni de reţele termice au fost executate iniţial pe
cheltuiala acestuia, cu un preaviz de 3 luni, dar nu în timpul sezonului rece;
b) la
propunerea furnizorului, cu un preaviz de minimum 6 luni, dar nu mai devreme
de sfârşitul sezonului de încălzire, în situaţiile în care din
punct de vedere tehnic şi/sau economic nu se mai justifică
alimentarea cu energie termică în sistem centralizat;
c) la propunerea autorităţilor
administraţiei publice locale, cu un preaviz de minimum 6 luni, dar nu mai
devreme de sfârşitul sezonului de încălzire.
(2) Finanţarea lucrărilor prevăzute la
alin. (1) se asigură de utilizatori/consumatori în cazurile
menţionate la lit. a) şi b), respectiv de autorităţile
administraţiei publice locale, în cazurile menţionate la lit. b)
şi c).
Art.
32 - (1) Debranşările individuale ale unor
apartamente situate în imobile de locuit tip bloc - condominii - alimentate cu
energie termică prin reţeaua urbană de distribuţie,
indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiţii
cumulative:
a) numai cu acceptul scris al asociaţiei de
proprietari şi/sau de locatari, sub semnătura reprezentanţilor
legali ai acestora, dar nu în timpul sezonului de încălzire;
b) după obţinerea în prealabil a celorlalte
acorduri şi avize prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) În situaţia în care debranşarea se face cu
intenţia înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un sistem
de încălzire individual pe bază de gaze naturale sau gaze lichefiate,
suplimentar se vor îndeplini următoarele condiţii:
a) evacuarea gazelor arse se va face printr-un coş
care va depăşi nivelul aticului imobilului;
b) proprietarul apartamentului este obligat să
aibă un contract de service permanent pe toată durata
funcţionării instalaţiei cu o firmă autorizată privind
întreţinerea şi asigurarea bunei funcţionări a respectivei
instalaţii;
c) proprietarul împreună cu firma de service
răspund solidar civil şi/sau penal, după caz, pentru eventualele
pagube sau pierderi de vieţi omeneşti în caz de explozie
provocată de proasta funcţionare a instalaţiei individuale de
încălzire.
Art.
33 - Sunt
utilizatori de energie termică persoanele fizice sau juridice care
consumă instalaţiile proprii, pe bază de contract, energia
termică livrată de un distribuitor/furnizor.
Art.
34 - Utilizatorii de energie termică au
următoarele drepturi:
a) să preia energia termică din instalaţiile
distribuitorului/furnizorului în conformitate cu prevederile contractului de furnizare;
b) să aibă acces la echipamentele de
măsurare a energiei termice în vederea decontării, chiar dacă
acestea se află în incinta distribuitorului/furnizorului, în prezenţa
împuternicitului acestuia, cu condiţia ca echipamentele de măsurare
să se refere strict la utilizatorul care solicită accesul;
c) să racordeze la instalaţiile proprii, în
condiţiile legii, alţi consumatori de energie termică,
denumiţi subconsumatori; racordarea se poate face numai cu acordul prealabil scris al
distribuitorului/furnizorului;
d) să solicite distribuitorului/furnizorului
remedierea defecţiunilor şi a deranjamentelor survenite la
instalaţiile de distribuţie;
e) să solicite distribuitorului/furnizorului
instalarea, contra cost, a termostatelor de radiator şi a sistemelor de
alocare a consumurilor şi de repartizare a costurilor facturii de
încălzire în imobile condominiale;
f) să solicite rezilierea contractului cu un preaviz
de 30 de zile calendaristice.
Art.
35 - Utilizatorii de energie
termică au următoarele obligaţii:
a) să achite integral şi la termen facturile
emise de furnizor, eventualele corecţii sau regularizări ale acestora
urmând să fie efectuate ulterior;
b) să comunice în scris
distribuitorului/furnizorului orice modificare a condiţiilor care au fost
avute în vedere la întocmirea contractului de furnizare;
c) să respecte normele şi prescripţiile
tehnice în vigoare, în vederea eliminării efectelor negative asupra
calităţii energiei termice furnizate;
d) să exploateze şi să întreţină
instalaţiile proprii pentru asigurarea utilizării eficiente a
energiei termice;
e) să suporte în totalitate consecinţele care
îi afectează pe subconsumatori, determinate de restricţionarea sau
întreruperea furnizării energiei termice către aceştia, ca
urmare a nerespectării prevederilor contractuale, inclusiv în cazul
neplăţii energiei termice;
f) să permită distribuitorului/furnizorului, la
solicitarea acestuia, întreruperea programată a alimentării cu
energie termică pentru întreţinere, revizii şi reparaţii
executate la instalaţiile acestuia;
g) să nu modifice instalaţiile de
încălzire centrală, aferente unui imobil condominial, decât în baza
unei documentaţii tehnice care reconsideră ansamblul
instalaţiilor termice, aprobată de către
distribuitorul/furnizorul de energie termică;
h) să suporte costul remedierilor şi al
pagubelor produse furnizorului şi altor utilizatori, inclusiv ca urmare a
nelivrării energiei termice atunci când s-au produs defecţiuni
datorate culpei sale;
i) să permită accesul
distribuitorului/furnizorului la instalaţiile de utilizare a energiei
termice aflate în folosinţa sau pe proprietatea sa, pentru verificarea
funcţionării şi integrităţii acestora sau pentru
debranşarea instalaţiilor în caz de neplată sau pericol de avarie.
Art.
36 - Drepturile şi obligaţiile prevăzute la
art. 34 şi 35 vor fi dezvoltate în contractele de furnizare negociate
şi încheiate cu distribuitorii/furnizorii de energie termică, având
la bază contractele-cadru elaborate de autoritatea de reglementare
competentă.
Art.
37 -(1) Preţurile şi tarifele trebuie să
asigure acoperirea cheltuielilor de producţie, exploatare,
întreţinere, modernizare şi retehnologizare, justificate economic,
şi un profit de maximum 10%.
(2) Cota de profit de maximum 10% se aplică la
costul total al activităţilor desfăşurate pentru asigurarea
serviciilor energetice de interes local, exclusiv cota de dezvoltare de 3%
prevăzută la art. 43.
(3) În preţul de livrare al energiei termice nu se
vor include pierderile de agent termic, datorate defecţiunilor tehnologice
de pe întregul sistem de producere, transport şi distribuţie a
energiei termice, produse prin acte de neglijenţă sau
intenţionat.
(4) Preţurile şi tarifele pentru energia
termică livrată utilizatorilor trebuie să asigure:
a) utilizarea eficientă a energiei termice;
b) creşterea parametrilor de calitate ai serviciilor
energetice de interes local cu costuri cât mai mici şi cu respectarea
reglementărilor referitoare la protecţia mediului;
c) egalitate de tratament pentru toţi utilizatorii,
indiferent de destinaţia pentru care este utilizat agentul termic.
(5) Preţurile şi tarifele pentru energia
termică nu pot fi stabilite promoţional şi nu pot include
subvenţia ca instrument de recuperare a cheltuielilor de la alte categorii
de consumatori, pe baza subvenţiei încrucişate.
Art.
38 - (1) Stabilirea preţurilor şi a tarifelor
pentru energia termică produsă şi livrată utilizatorilor se
face de către autorităţile de reglementare competente stabilite
potrivit art. 15 alin. (2) şi (3), pe baza propunerilor operatorilor
economici care produc, transportă, distribuie şi furnizează
energie termică la utilizatori, cu avizul prealabil al
autorităţilor administraţiei publice locale implicate.
(2) Fundamentarea propunerilor se face pe baza costurilor
fixe şi variabile şi a cantităţilor de energie termică
produsă şi livrată.
(3) Autoritatea de reglementare competentă va
urmări ca în documentaţiile de fundamentare a preţurilor
combustibilii să fie luaţi în calcul cu cele mai mici costuri, în
condiţia de livrare loco centrala termică.
Art.
39 - Ajustarea
preţurilor şi a tarifelor se face de către autoritatea de
reglementare competentă stabilită potrivit art. 15 alin. (2) şi
(3), pe baza cererilor de ajustare ale operatorilor însoţite de documentaţia
de fundamentare a costurilor şi de avizul prealabil al
autorităţilor administraţiei publice locale implicate sau prin
autosesizare.
Art.
40 - În cazul în care, după ajustarea preţurilor
şi a tarifelor, furnizorii de combustibili şi de energie electrică
modifică preţurile de livrare, având ca efect majorarea costului
total al producerii energiei termice, consiliile locale pot aproba recalcularea
corespunzătoare a preţurilor de producţie ajustate anterior
şi implicit a preţurilor finale la utilizator, începând cu data
primei livrări făcute la noile preţuri, fără
modificarea nivelului costurilor celorlalte elemente de cheltuieli şi a
cotei de profit, care rămân la nivelurile aprobate de autoritatea de
reglementare competentă.
Art.
41 - În situaţii deosebite, cum ar fi restructurarea
sau reorganizarea regiilor autonome şi modificarea structurală a
costurilor sau a condiţiilor de producţie, la solicitarea
operatorilor economici autoritatea de reglementare competentă va analiza
nivelul preţurilor şi al tarifelor şi va hotărî, cu avizul
autorităţii administraţiei publice locale, asupra
solicitării de modificare a preţurilor şi a tarifelor.
Art.
42 - În cazurile în care producătorii şi/sau
transportatorii şi distribuitorii de energie termică
desfăşoară activităţi în cadrul unor programe de
dezvoltare-reabilitare a infrastructurii aferente serviciilor, cu
finanţare din împrumuturi externe, sau în cazul concessionării unor
servicii energetice de interes local pentru care autoritatea administraţiei
publice locale a stabilit, cu acordul creditorilor sau al concesionarilor,
reguli sau formule de ajustare, autoritatea de reglementare competentă va
aplica regulile sau formulele de ajustare stabilite în contract.
Art.
43 - (1) Cota de dezvoltare, modernizare şi retehnologizare
a sistemelor energetice de interes local, inclusiv pentru protecţia
mediului, se stabileşte la 3% din costul total al producţiei,
transportului, distribuţiei şi furnizării energiei termice
aferente utilizatorilor/consumatorilor din economie, cu excepţia
consumatorilor casnici.
(2) Sumele încasate prin preţuri şi/sau tarife
corespunzătoare cotei prevăzute la alin. (1) se constituie într-un
cont distinct al operatorului şi se utilizează, cu avizul
autorităţii administraţiei publice locale implicate, exclusiv
pentru scopul în care a fost deschis.
(3) Operatorii serviciilor energetice de interes local au
obligaţia să asigure finanţarea pregătirii profesionale
continue a propriilor salariaţi.
Art.
44 - Operatorii din sistemul de producere, transport,
distribuţie şi furnizare a energiei termice, indiferent de
subordonare sau de natura capitalului, sunt obligaşi să
ţină contabilitatea de gestiune distinct, conform normelor legale, pe
activităţile de producţie, de transport, de distribuţie
şi de furnizare, care să permită autorităţilor
competente cunoaşterea costurilor fixe şi a celor variabile, precum
şi a veniturilor realizate, pe tipuri de energie produsă, în
funcţie de combustibilul folosit.
Art.
45 - Tinând seama de caracterul sezonier al
încălzirii, pentru a veni în sprijinul populaţiei
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi
operatorii furnizori de energie termică pot să decidă ca energia
termică livrată să fie facturată în rate egale pe tot
parcursul anului, fără a se afecta datoriile acestora către
bugetul de stat şi bugetele locale. Având în vedere ponderea costurilor
fixe şi variabile, autoritatea naţională de reglementare
competentă va elabora, în termen de 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe, metodologia de aplicare a tarifului binom
la facturarea energiei termice furnizate/livrate utilizatorilor.
Art.
46 - Tarifele pentru alte servicii, cum sunt eliberarea
acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor, service-ul
instalaţiilor interioare aparţinând utilizatorilor, sau alte tarife
pentru serviciile solicitate se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor de
administraţie sau ale adunărilor generale ale acţionarilor, pe
tipuri de lucrări sau servicii furnizate/prestate, şi se
încasează separat, cu acordul autorităţilor administraţiei
publice locale.
Art.
47 - Controlul respectării reglementărilor legale
în domeniul preţurilor şi al tarifelor pentru energia termică
produsă şi/sau transportată şi distribuită de
operatorii serviciilor energetice de interes local se face de autoritatea de
reglementare competentă şi de structurile abilitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale.
Art.
48 - (1) Măsurarea cantităţilor de energie
termică furnizate prin intermediul sistemelor energetice de interes local,
sub formă de agent termic pentru încălzire şi de apă
caldă pentru consum, este obligatorie şi se realizează prin
montarea la nivelul branşamentelor utilizatorilor, în punctul de
delimitare/separare a instalaţiilor sau în alt punct stabilit prin acordul
de furnizare, a echipamentelor de măsurare-înregistrare şi control,
cu respectarea prevederilor specifice în domeniu, emise de autoritatea de
reglementare competentă.
(2) Branşamentele până la punctele de
delimitare/separare, inclusiv echipamentele de măsurare-înregistrare a
energiei termice montate la interfaţa dintre reţelele publice de
distribuţie şi instalaţiile utilizatorilor, fac parte,
împreună cu reţelele publice de distribuţie, din domeniul public
al unităţilor administrativ-teritoriale, iar operatorii care
asigură distribuţia centralizată a energiei termice sunt
obligaşi să le întreţină, să le verifice metrologic
şi să le înlocuiască ori de câte ori este nevoie, pe cheltuiala
lor.
Art.
49 - (1) Echiparea sistemelor energetice de
interes local şi a imobilelor cu destinaţie de
locuinţe cu dispozitive de măsurare-înregistrare a
cantităţilor de energie termică produse şi/sau distribuite
se face de către operatorii furnizori de energie termică, în mod
eşalonat, până la 31 decembrie 2004, pe baza unor programe elaborate
şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale
în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Autorităţile administraţiei publice
locale şi operatorii pot solicita şi pot obţine credite pentru
care vor acorda garanţii locale în scopul finanţării acestor
programe.
(3) Până la finalizarea acţiunii de contorizare
la branşamentul utilizatorilor se admite şi calculul consumurilor pe
baza contoarelor de la furnizor sau în sistem pauşal, conform normelor în vigoare.
(4) Utilizatorii care doresc contorizarea consumurilor de
energie termică în devans faţă de programul aprobat pot să
achiziţioneze şi să îşi monteze aparate de
măsurare-înregistrare pe cheltuiala proprie, în baza unei
documentaţii aprobate de către operatorul distribuitor/furnizor de
energie termică; după montare şi recepţie aparatele de
măsurare a energiei termice se predau în administrare şi exploatare
operatorului, contravaloarea acestora urmând să fie recuperată de la
acesta prin deducere lunară din factura de plată până la
concurenţa sumei investite.
(5) Utilizatorii de tip condominial care doresc
contorizare în sistem integrat - contor general de branşament şi
contoare secundare pe racordurile proprii, termostate de radiator şi/sau
alocatoare de costuri - vor achiziţiona şi vor monta aceste
dispozitive pe cheltuiala proprie.
(6) Contoarele montate în aval de contorul de
branşament sau în aval de punctul de delimitare/separare dintre
reţelele publice de distribuţie şi instalaţiile de
utilizare aparţin utilizatorilor; sarcina asigurării
întreţinerii, înlocuirii şi verificării metrologice a acestora
revine utilizatorilor.
(7) În termen de 3 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Administraţiei Publice va
emite un normativ cu privire la condiţiile de montare şi exploatare a
sistemelor de alocare a costurilor pentru încălzire şi apă
caldă de consum, montate în imobilele condominiale.
Art.
50 - (1) Începând cu data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe se interzic proiectarea, execuţia şi punerea
în funcţiune a sistemelor energetice de interes local fără
dotarea lor corespunzătoare cu dispozitive de măsurare-înregistrare a
cantităţilor produse şi/sau distribuite.
(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe proiectarea şi realizarea noilor imobile tip condominiu cu
destinaţie de locuinţe sau cu destinaţie mixtă -
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie -, având
sursă comună de energie termică sau racordate la reţelele
publice de distribuţie, trebuie să asigure individualizarea
consumurilor şi condiţiile de montare a sistemelor de
măsurare-înregistrare-repartizare a consumurilor pentru întregul imobil
şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie.
Art.
51 - (1) În
cazul imobilelor tip condominiu cu destinaţie mixtă –
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie - existente,
având braşamente şi instalaţii interioare comune, separarea
şi individualizarea consumurilor pe categorii de folosinţe sau
corespunzător fiecărui spaţiu cu altă destinaţie se
fac pe cheltuiala deţinătorilor spaţiilor cu altă
destinaţie, prin separarea instalaţiilor de utilizare şi prin montarea
dispozitivelor de măsurare-înregistrare a consumurilor, în decurs de un an
de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, cu respectarea prevederilor
art. 35.
(2) După montare aparatele de
măsurare-înregistrare a energiei termice instalate în punctele de
delimitare/separare a instalaţiilor ori la limita de proprietate se predau
în exploatare către distribuitor/furnizor, în condiţiile
prevăzute la art. 48.
Art.
52 - (1) Furnizarea energiei termice pentru încălzire
şi prepararea apei calde de consum se efectuează contra cost, în baza
unui contract de furnizare cu caracter permanent, denumit în continuare
contract-abonament, care constituie actul juridic prin care se
reglementează raporturile dintre furnizor şi utilizator cu privire la
furnizarea, facturarea, utilizarea şi plata serviciului.
(2) Relaţia contractuală operator-utilizator se
materializează la nivelul branşamentului, respectiv al racordului, în
punctul de delimitare a instalaţiilor; în cazul clădirilor tip
condominiu având branşamente şi instalaţii interioare comune,
indiferent de destinaţie, furnizorul nu are competenţa de a se
implica în defalcarea şi repartizarea pe deţinătorii
spaţiilor locative individuale a cheltuielilor aferente condominiului
pentru consumul de energie termică, această activitate revenind, potrivit
legii, asociaţiilor de proprietari/locatari.
(3) În
cazul imobilelor tip condominiu, indiferent de destinaţie,
având branşamente şi instalaţii interioare de utilizare comune,
calitatea de abonat titular de contract revine asociaţiei proprietarilor
legal constituite.
(4) Deţinătorii cu orice titlu ai
spaţiilor locative, indiferent de destinaţie, situate în imobile
existente tip condominiu, racordate la reţelele publice de
distribuţie a energiei termice, având branşamente şi
instalaţii interioare comune, pot încheia contracte de furnizare în nume
propriu numai dacă asigură pe propria cheltuială condiţiile
tehnice necesare separării şi individualizării consumurilor.
Art.
53 - (1) Contravaloarea serviciilor energetice de interes
local furnizate utilizatorilor se încasează de la aceştia pe bază
de factură; factura reprezintă documentul de plată emis în
conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare de operatorul furnizor
de servicii energetice de interes local.
(2) Facturarea şi încasarea contravalorii
serviciilor furnizate se fac lunar sau, dacă părţile stabilesc
altfel, la intervalele prevăzute în contractul-abonament; facturarea
şi plata consumului casnic de energie termică livrată pentru
încălzire se pot eşalona, cu acordul părţilor, pe parcursul
întregului an, regularizările făcându-se semestrial.
(3)
Contractele-abonament se încheie cu plata anticipată a unei
sume reprezentând contravaloarea prezumată a cantităţii de
energie termică furnizate/consumate într-o perioadă de 30 de zile.
(4) Suma depusă anticipat se reactualizează
anual în baza preţurilor şi tarifelor aprobate.
(5) Suma achitată anticipat se restituie la încetarea
raporturilor contractuale.
Art.
54 - Încălcarea dispoziţiilor prezentei
ordonanţe atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă,
contravenţională sau penală, după caz.
Art.
55 - Constituie
contravenţii în domeniul serviciilor energetice de interes local
următoarele fapte:
a) activităţile care pot pune în pericol
viaţa, sănătatea şi/sau bunurile cetăţenilor;
b) întreţinerea necorespunzătoare sau neluarea
măsurilor de protecţie împotriva îngheţului a instalaţiilor
de distribuţie a energiei termice, corespunzător obligaţiilor ce
revin operatorului potrivit prevederilor legale sau clauzelor contractului de
delegare a gestiunii;
c)
refuzul utilizatorului de a permite personalului împuternicit
al operatorului accesul la instalaţiile proprii în scopul efectuării
controlului, înregistrării consumurilor, executării lucrărilor
de întreţinere şi reparaţii, branşării unor noi
consumatori sau pentru debranşarea instalaţiilor în caz de
neplată;
d) folosirea
de către utilizator a apei calde menajere şi a agentului termic
pentru încălzire pentru spălarea auto-vehiculelor, topirea
zăpezii sau în alte scopuri decât cele prevăzute în contractele-abonament;
e) executarea lucrărilor de reparaţie
capitală a instalaţiilor de încălzire centrală sau
modificarea acestora fără documentaţie tehnică legal
aprobată şi fără acordul operatorului;
f) golirea instalaţiilor în vederea executării
unor modificări sau reparaţii fără acceptul scris al
operatorului;
g)
nerespectarea programului de contorizare aprobat potrivit legii;
h) furnizarea agentului termic de către
producător/distribuitor la parametrii care pun în pericol siguranţa
instalaţiilor de utilizare;
i) producerea, transportul şi/sau distribuţia
de energie termică fără licenţă eliberată de
autoritatea de reglementare competentă şi/sau fără contract
de delegare a serviciului acordat în condiţiile legii de autoritatea
administraţiei publice locale.
Art.
56 - Constituie contravenţii în domeniul stabilirii
şi ajustării preţurilor şi tarifelor pentru energia
termică livrată sub formă de agent termic pentru încălzire
şi apă caldă menajeră următoarele fapte:
a) practicarea de către producători,
transportatori, distribuitori şi/sau furnizori a altor preţuri sau
tarife decât cele stabilite de autoritatea de reglementare competentă;
b) fundamentarea şi susţinerea cererii de
stabilire sau de ajustare a preţurilor şi tarifelor de către
producători, transportatori, distribuitori şi/sau furnizori cu date
eronate, în scopul obţinerii unor tarife şi preţuri mai mari;
c) refuzul operatorilor de servicii energetice urbane –
producători, transportatori, distribuitori şi/sau furnizori - de a se
supune controlului autorităţilor de reglementare abilitate în ceea ce
priveşte preţurile şi tarifele.
Art.
57 - Contravenţiile prevăzute la art. 55 şi
56 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei
pentru persoanele fizice şi cu amendă de la 2.000.000 lei la
5.000.000 lei pentru persoanele juridice, faptele prevăzute la art. 55
lit. d), e) şi f);
b) cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei
pentru persoanele fizice şi de la 4.000.000 lei la 7.000.000 lei pentru
persoanele juridice, faptele prevăzute la art. 55 lit. a), b) şi c);
c) cu
amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoanele fizice
şi de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei pentru persoanele juridice,
faptele prevăzute la art. 56 lit. a), b) şi c);
d) cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei
pentru persoanele fizice şi de la 150.000.000 lei la 250.000.000 lei
pentru persoanele juridice, faptele prevăzute la art. 55 lit. g), h)
şi i).
Art.
58 - (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la
art. 55 şi 56 şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art.
57 se fac de către primari şi/sau de împuterniciţii acestora,
respectiv de autoritatea de reglementare competentă.
(2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art.
56 preţurile şi tarifele stabilite greşit se corectează,
iar sumele încasate în mod necuvenit se constituie venit la bugetul local.
(3) Cuantumul amenzilor contravenţionale
prevăzute la art. 57 va fi reactualizat în raport cu rata inflaţiei,
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei
Publice.
(4) Dispoziţiile referitoare la contravenţii
prevăzute la art. 55-58 se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002.
Art.
59 - În termen de 30 de zile de la data publicării
prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, cele
două autorităţi competente, ANRSC, respectiv ANRE, vor stabili
prin protocol modul de predare-primire a competenţelor şi
atribuţiilor specifice.
Art.
60 - Prezenta ordonanţă intră în vigoare în
termen de 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art.
61 - La data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe se abrogă orice dispoziţii contrare
PRIM-MINISTRU
ADRIAN
NĂSTASE
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 650 din
data de 31 august 2002
Capitolul
4
REGLEMENTĂRI
PRIVIND SECTORUL GAZELOR NATURALE
4.1 Directiva 98/30 a Parlamentului Si Consiliului Uniunii
Europene privind regulile comune pentru piaTa internĂ a gazelor naturale
4.1.1. Principalele prevederi
ale directivei 98/30
Scopul, structura
şi prevederile de bază ale directivei sunt similare cu cele
prezentate în cadrul directivei pentru piaţa energiei electrice.
Principalele prevederi ale directivei se referă la: reguli generale pentru organizarea sectorului,
transportul şi stocarea,
distribuţia şi furnizarea, separarea şi transparenţa
activităţilor, accesul la sistem, etc.
O problemă specifică
este stocarea, inclusiv pentru LNG (Gaze Naturale Lichefiate), pentru care se
respectă aceleaşi reguli ca şi pentru transport.
Se legiferează obligaţia ca, cel puţin
consumatorii de gaze pentru producere de energie electrică, indiferent de
nivelul consumului, să fie consideraţi consumatori eligibili. În
vederea păstrării echilibrului pe piaţa de energie
electrică se poate introduce o limită de eligibilitate pentru
producătorii de electricitate în cogenerare, care însă nu va
depaşi nivelul pentru alte tipuri de consumatori finali. De asemenea vor
fi consideraţi eligibili cei care consumă peste 25 milioane de metri
cubi anual pe acelaşi amplasament.
În orice situaţie
trebuie să se asigure un grad de deschidere a pieţei de minimum 20%
din totalul consumului anual, acesta fiind crescut la 28% după 5 ani
şi la 33% după 20 de ani de la intrarea în vigoare a directivei. O
serie de situaţii specifice de eligibilitate sunt analizate,
făcându-se precizările necesare. Consumatorii eligibili vor fi
alimentaţi prin racord direct (conducta de gaz complementară
sistemului interconectat). Se precizează condiţiile şi
criteriile acordării unor derogări pentru situaţii speciale (art
25, 26).
4.2 Modul de transpunere al
directivei
4.2.1 Realizarea cadrului instituTional necesar Si
separarea activitĂTilor
Cadrul
instituţional pentru reglementarea pieţei gazelor naturale s-a
realizat prin înfiinţarea Autorităţii Naţionale de
Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), conform prevederilor
Ordonaţei de Guvern nr. 41/2000, aprobată prin legea nr. 791/ 2001.
Separarea
activităţilor s-a realizat în conformitate cu Ordonanţa
Guvernului nr. 30/1997, prin care regiile autonome de interes naţional din
sectorul public au fost transformate în societăţi comerciale, urmând
a fi privatizate ulterior.
În
conformitate cu HG nr. 334/2000, S.N.G.N. “Romgaz”. S.A. a fost divizată
în 5 societăţi comerciale independente, cu capital de stat: S.C.
« Distrigaz sud » S.A. Bucureşti – având ca obiect de activitate
furnizarea şi distribuţia de gaze naturale, S.C. « Distrigaz
nord » S.A. Târgu-Mureş - având ca obiect de activitate furnizarea
şi distribuţia de gaze naturale, S.C. « Exprogaz » S.A.
Mediaş – având ca obiect de activitate producţia şi
înmagazinarea subterană a gazelor naturale, S.C. « Depogaz »
S.A. Ploieşti – având ca obiect de activitate înmagazinarea subterană
a gazelor naturale şi S.N.T.G.N. « Transgaz » S.A. Mediaş –
având ca obiect de activitate transportul şi tranzitul gazelor naturale pe
teritoriul României.
În
anul 2001, în urma analizării activităţii societăţilor
« Exprogaz » S.A. şi « Depogaz » S.A., prin
Hotărârea Guvernului nr. 575/2001 s-a decis fuzionarea celor două
societăţi într-una singură - S.N.G.N. « Romgaz » S.A.,
având ca obiect de activitate explorarea, producţia şi înmagazinarea
subterană a gazelor naturale.
Prin
Ordinul M.I.R. 85/02.04.2001, s-a înfiinţat Operatorul de Piaţă,
organizat în cadrul Dispeceratului Naţional de Gaze Naturale
Bucureşti, din Structura Societăţii Naţionale de Transport
Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. Mediaş, în vederea asigurării unui cadru
organizat privind alocarea în regim echitabil şi nediscriminatoriu a
gazelor naturale din intern şi din import.
În
acest sens, Operatorul de Piaţă:
v Stabileşte
lunar cotele procentuale cantitative ale amestecului de gaze naturale din
producţia internă şi necesarul de import pentru toţi
furnizorii/distribuitorii de gaze licenţiaţi în condiţiile H.G.
784/2000 republicată, precum şi pentru consumatorii eligibili.
v Monitorizează
zilnic achiziţiile/consumurile de gaze intern/import
- Întocmeşte lunar raportul privind
achiziţiile de gaze naturale din producţia internă şi din
import de către fiecare operator de pe piaţa de gaze din România
şi de către fiecare consumator eligibil, transmiţându-le
acestora dozajul import/total consum, în vederea efectuării
facturării gazelor.
4.2.2 Realizarea cadrului legislativ de
funcTionare a pieTei de gaze naturale
Cadrul legislativ
adoptat cuprinde, în mare măsură, activităţi şi tipuri
de acte legislative similare cu cele pentru energie electrică prezentate
anterior: contracte- cadru, regulamente de autorizare şi emitere
licenţe, decizii ale autorităţii pentru deschiderea pieţei,
reglementări tehnice şi standarde de performanţă, sistemul
de preţuri şi tarife care cuprinde (OG 60 art.53):
v
Preţuri
rezultate din mecanismele concurenţiale aferente relaţiei dintre
producători şi consumatorii eligibili ;
v
Preţuri
reglementate pentru activităţile ce decurg din obligaţia de
serviciu public; în mod similar tarifele reglementate sunt aferente
activităţilor cu caracter de monopol natural (serviciile de transport
şi serviciile de depozitare), şi activitatea de distribuţie
pentru consumatorii neeligibili;
În baza acestor
consideraţii au fost emise, în principal următoarele acte legislative
destinate formării pieţei de gaze naturale şi, respectiv,
transpunerii directivei 98/30:
- O.G. 60/2000, aprobată prin Legea nr.
463/2001, privind reglementarea activităţilor din sectorul gazelor
naturale;
-
O.G. 41/2000, aprobată prin Legea nr. 791/2001, privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN);
-
H.G. 784/2001, privind aprobarea Regulamentului pentru acordarea
autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale;
-
Decizia nr. 1/2000 a preşedintelui ANRGN, privind aprobarea Contractului
cadru de furnizare a gazelor naturale pentru consumatorii captivi,
modificată prin Decizia nr. 800/2002;
- Decizia nr. 52/2000 a preşedintelui
ANRGN, privind aprobarea Regulamentului de programare, funcţionare şi
dispecerizare a SNT;
- Decizia nr. 54/2000 a
preşedintelui ANRGN, privind aprobarea Regulamentului de constatare,
notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise
în sectorul gazelor naturale, modificată şi completată prin Decizia nr. 249/2002;
- Decizia nr. 260/2001 a preşedintelui ANRGN, pentru aprobarea Acordului tehnic privind exploatarea punctelor de predare-preluare comercială a gazelor naturale;
- Decizia nr. 947/2001 a
preşedintelui ANRGN privind aprobarea Standardului de
Performanţă pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale pe
piaţă en gross;
- Decizia nr. 187/2001 a
preşedintelui ANRGN, privind
aprobarea Contractului-cadru de transport al gazelor naturale, modificată
şi completată prin Decizia
nr. 637/2002;
- Decizia nr. 533/2001 a
preşedintelui ANRGN, privind
aprobarea Contractului-cadru de distribuţie a gazelor naturale, modificată
şi completată prin Decizia
nr. 638/2002;
- Decizia nr. 946/2001 a preşedintelui ANRGN, privind aprobarea Regulamentului pentru acreditarea consumatorilor eligibili de gaze naturale;
- Decizia nr. 133/2001 a
preşedintelui ANRGN, privind stabilirea gradului iniţial de
deschidere a pieţei interne a gazelor naturale;
- Decizia nr. 1/2002 a
preşedintelui ANRGN, privind stabilirea gradului de deschidere a
pieţei interne a gazelor naturale;
- Decizia nr. 938/2002 a
preşedintelui ANRGN privind aprobarea Standardului de
Performanţă pentru serviciul de furnizare a gazelor naturale realizat
de operatorii de distribuţie;
- Decizia nr. 871/2002 a
preşedintelui ANRGN, privind aprobarea Procedurii de întocmire a
Raportului financiar de către titularul de licenţă din sectorul
gazelor naturale.
4.3 Principalele prevederi
ale legislaTiei romaneSti
4.3.1. ORDONANTA DE
GUVERN 60 / 2000 Si legea 463 / 2001
Cuprind reglementări
specifice pentru domeniile mari de activitate (producţie, transport,
distribuţie şi furnizare de gaze naturale), structurate astfel :
1) definirea activităţilor şi a statutului operatorilor; 2)
drepturile şi obligaţiile operatorilor din aceste sectoare; 3)
legiferarea egalităţii tratamentului pentru toţi
participanţii la piaţă; 4) accesul la reţea, cât şi o
serie de prevederi specifice. Ca o componentă a activităţii de
transport, activitatea de tranzit, definită ca trecere peste teritoriul
României, cu sau fără transbordare, a gazelor provenite din alt stat
şi destinate altui stat, este de competenţă exclusivă a
societăţii naţionale.
Având în vedere
specificul acestui ghid şi grupurile ţintă cărora le este
destinat, se va face o analiză mai detaliată a legiferării
relaţiei cu consumatorii, în baza prevederilor din capitolele destinate
distribuţiei, furnizării şi tarifării :
v
activitatea
de distribuţie este definită ca «serviciu public de interes
naţional», iar obligaţia de prestare a acestuia se referă numai
la consumatorii neeligibili(captivi), în
special consumatorii casnici;
v
distribuitorii
au competenţe numai în zone delimitate, iar presiunea maximă în
reţelele de distribuţie este de 6 bari;
v
distribuitorii
au dreptul să folosească, cu acordul autorităţii publice locale, cu titlu gratuit, terenurile domeniului public
local;
v
se
legiferează dreptul de acces al distribuitorului în instalaţiile de
utilizare ale consumatorului conform prevederilor contractuale, şi ori de
câte ori este necesară intervenţia; (formularea poate conduce la
interpretări dificil de rezolvat).
v
accesul
la sistemele de transport şi distribuţie al gazelor naturale este de
tip reglementat, în condiţii
nediscriminatorii şi transparente;
v
refuzarea
accesului la sistem din considerente de lipsa de capacitate sau lipsa conductei
de racord poate fi soluţionată astfel : 1) prin obligaţia
transportatorului sau distribuitorului de executare a lucrărilor de
dezvoltare, în cazul în care acestea sunt viabile tehnic şi economic; 2)
prin suportarea de către solicitant a costurilor lucrării în
condiţii de legalitate din punct de vedere al proprietăţii
şi operării sistemelor;
v
se
legiferează utilizarea gazului natural lichefiat (GNL), a gazului
petrolier lichefiat (GPL) şi a gazului natural comprimat pentru
vehicule(GNCV) pe baza reglementărilor tehnice şi comerciale privind
producerea, transportul, stocarea, distribuţia şi utilizarea
lor, elaborate de ANRGN .
v
se introduce regimul de
autorizare pentru
persoanele fizice care execută lucrări în domeniul gazelor naturale;
v
echipamentele, instalaţiile, aparatele, produsele
şi procedeele utilizate în sectorul gazelor naturale trebuiesc atestate
tehnic; atestarea tehnică este o fază preliminară obţinerii
agrementului tehnic şi certificatului de aprobare de model, emise în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
v
se legiferează sistemul de preţuri negociate
între furnizori şi consumatorii eligibili de gaze şi sistemul de
preţuri reglementate între furnizori şi consumatorii captivi, ca
şi pentru activităţile ce decurg din prestarea serviciului
public;
v
activităţile desfăşurate în regim de
monopol natural se plătesc pe bază de tarife reglementate, ca şi
operaţiunile de tranzit;
v
se introduce
obligativitatea contabilităţii
separate (balanţa de plăţi, contul de profit şi de
pierderi) pentru activităţi distincte în cadrul companiilor integrate
vertical, cât şi pentru activităţi desfăşurate în
afara celor din sectorul gazelor naturale ;
v
se interzice practicarea
de tarife
speculative, acordarea de subvenţii sau subvenţiile încrucişate
între diferite categorii de consumatori, revânzarea gazelor de către un
consumator final şi practicarea de tarife diferite în funcţie de
tipul de utilizare al gazelor naturale;
v
se introduce regimul de
autorizare pentru realizarea de capacităţi noi, reabilitarea celor
existente şi la punerea în funcţiune, cât şi pentru personalul
care desfăşoară activităţi specifice în sectorul de
gaze naturale; deasemenea se introduce sistemul de licenţiere pentru
execuţia operaţiilor de bază ;
v
se
legiferează posibilitatea de concesionare a capacităţilor aflate
în exploatare şi a serviciilor ;
v
se
legiferează şi se reglementează drepturile asupra
proprietăţii altuia referitor la:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor;
b)dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării
normale a capacităţii;
c) servitutea de trecere subterană, de
suprafaţă sau aeriană;
d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea
unor activităţi;
e) dreptul de acces la utilităţile publice.
4.3.2 ORDONANTA DE GUVERN NR. 41/2000
O.G. 41/2000,
aprobată prin legea nr. 791/2001, reglementează statutul şi
atribuţiile autorităţii de reglementare în domeniul gazelor
naturale. Principalele direcţii de activitate ale acesteia sunt similare
cu cele ale autorităţii din domeniul energiei electrice şi se
referă la:
v
autorizare
şi licenţiere;
v
contracte de concesiune;
v
contracte cadru;
v
acreditări;
v
normative tehnice;
v
reglementare operatori;
v
reglementare tarife;
v
culegere
şi prelucrare date;
v
elaborare metodologii;
v
supraveghere
şi control.
Caracterul obiectiv al procesului de reglementare şi
transparenţa faţă de participanţii la piaţa de gaze
este girată de un comitet de reglementare, format din 5 persoane numite de
ministrul de resort asistat de un consiliu consultativ format din 9 persoane
astfel: din partea asociaţiilor patronale din domeniul gazelor naturale -
un membru, a organizaţiilor sindicale din domeniul gazelor naturale - un
membru, a societaţilor de transport - un membru, de înmagazinare - un
membru şi de distribuţie - un membru, a asociaţiilor
consumatorilor de gaze naturale - 2 membri, precum şi un specialist din
cadrul ministerului de resort - un membru si din învăţământul
superior de specialitate - un membru."
4.3.3 HOTĂRAREA DE
GUVERN NR. 784/2001
HG 784/2001 reglementează regimul autorizaţiilor
şi licenţelor cu precizarea
următoarelor elemente :
a.
autoritatea
emitentă;
b. tipuri de
autorizaţii şi licenţe;
c.
procedurile,
termenele şi condiţiile de acordare;
d. documentaţia
necesară;
e.
termenele de
valabilitate;
f.
procedurile de
modificare, retragere sau suspendare;
g. sancţiuni;
În baza prevederilor HG
784 autoritatea emitentă este ANRGN care este abilitată de asemenea pentru
retragerea sau suspendarea autorizaţiilor şi licenţelor. De
acestea pot beneficia numai persoane juridice cu sediul în România şi nu
pot beneficia cei aflaţi în procedura de reorganizare judiciară sau
faliment, precum şi cei cărora le-a fost retrasă sau
anulată în ultimii 5 ani. În funcţie de tipul documentului şi
activităţii pe care o aprobă autorizaţiile şi
licenţele pot avea o durată de 15-30 de ani sau durata acordului
între părţi la care se referă.
Refuzul de acordare a
autorizaţiei/licenţei se motivează în baza următoarelor criterii obligatorii:
a) caracterul complet al documentaţiei
prezentate;
b)
existenţa unui cadru tehnico-organizatoric care să permită
îndeplinirea
condiţiilor prevăzute în autorizaţii şi în licenţe;
c)
asigurarea resurselor financiare;
d)
asigurarea cu personal calificat şi competent;
e)
calitatea serviciilor asigurate clienţilor;
f)
calitatea managerială - experienţa profesională şi de
conducere;
g)
asigurarea sănătăţii şi securităţii
personalului;
h)
protecţia mediului;
i)
eficienţa energetică a capacităţilor pentru
activităţile cu caracter
de monopol supuse
autorizării.
Deciziile preşedintelui ANRGN de
acordare a autorizaţiilor/licenţelor vor fi publicate, pe cheltuiala titularului de
autorizaţie, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Modificarea
autorizaţiilor sau licenţelor se face din iniţiativa ANRGN sau
la cererea titularului în următoarele situaţii:
v
dacă
survin unele schimbări ale circumstanţelor de la data
eliberării;
v
imposibilitatea
desfăşurării activităţilor;
v
modificări
ale statutului titularului;
În cazurile
prevăzute de actul normativ autorizaţia sau licenţa se poate
anula sau retrage după o perioadă de 6 luni pentru conformare sau
după o suspendare de 30 de zile.
Agenţii economici
aflaţi în activitate la data emiterii actului normativ sunt
consideraţi autorizaţi /licenţiaţi provizoriu până la
obţinerea documentului definitiv în condiţiile prevăzute.
4.3.4 Acte legislative care
reglementeazĂ contractele cadru
Reglementarea contractelor cadru se face prin
Decizii ale preşedintelui ANRGN şi anume :
v Decizia
nr. 1/2000, modificată cu nr. 800/2002 – contract cadru
pentru consumatorii captivi;
v Decizia
nr.187/2001, modificată cu nr. 637/2002 – contract cadru
transport;
v Decizia
nr. 533/2001, modificată prin nr. 638/2002 – contract cadru
pentru distribuţie
v Decizia
nr. 260/2001 - aprobarea Acordului tehnic privind exploatarea punctelor
de predare/preluare comercială a gazelor naturale.
Contractul cadru aferent
consumatorilor captivi conţine în anexe specifice tipurile de contracte
cadru corespunzătoare celor 4 categorii de consumatori captivi: casnici,
industriali (mici şi mari), comerciali şi din sectorul distribuţiei
de energie termică. Toate cele 4 tipuri de contracte au structura
similară, conţinând următoarele capitole :
v Parţile
contractante;
v Date
generale;
v Obiectul
şi durata contractului;
v Preţul gazelor naturale; modalităţi şi
condiţii de plată;
v
Drepturile
şi obligaţiile furnizorului de gaze naturale;
v
Drepturile
şi obligaţiile consumatorului rezidenţial de gaze naturale;
v
Răspunderea
contractuală;
v
Încetarea
contractului;
v
Clauze
finale;
v Anexe
Contractele includ o prevedere specială cu privire la presiunea
gazelor naturale, fără a preciza faptele ce decurg din nerespectarea
acesteia de către furnizor, ceea ce în condiţiile maximului de consum
din iarnă a avut şi are repercursiuni. Pentru consumatorii
industriali cu foc continuu se prevede obligaţia acestora de a-şi
asigura combustibili alternativi pentru perioadele de limitare sau întrerupere
a furnizării gazelor naturale.
Cazurile în care se permit limitări în alimentare sunt:
a) neachitarea facturii la termenele stabilite prin
contract, a majorărilor de întârziere aferente, precum şi a
eventualelor daune rezultate din deteriorarea unor instalaţii ale
furnizorului, când acestea se datorează culpei consumatorului industrial;
b)
nepermiterea personalului împuternicit al furnizorului, în baza programului convenit de părţi, de a monta, de a
verifica sau de a citi aparatele de măsurare sau de a verifica şi de
a remedia defecţiunile intervenite la instalaţiile furnizorului, când
acestea se află pe proprietatea consumatorului industrial;
c)
nerespectarea de către consumatorul
industrial a limitelor zonelor de protecţie şi de siguranţă
ale instalaţiilor, conform legislaţiei în vigoare;
d) remedierea, modificarea, înlocuirea de conducte
şi instalaţii sau orice altă măsură imediată de
prevenire ori de înlăturare a avariilor constatate în instalaţiile
sale, precum şi în reţelele de transport/distribuţie a gazelor
naturale;
e) intervenţia consumatorului industrial la
instalaţiile de reglare-măsurare;
f) dispoziţia Dispeceratului Naţional de
Gaze, în situaţii de deficit de presiune şi/sau debit în cadrul
sistemului naţional de transport al gazelor naturale, comunicată în
regim de urgenţă ANRGN, în conformitate cu prevederile Codului
reţelelor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;
g)
nerespectarea graficului zilnic şi orar al
consumului de gaze naturale;
h) la
cererea consumatorului industrial;
Cazurile în care se permite întreruperea alimentării sunt:
v încetarea valabilităţii contractului;
v caz de forţă majoră;
v stare de
necesitate, când se periclitează
viaţa sau sănătatea oamenilor ori integritatea bunurilor
materiale;
v consum
fraudulos de gaze naturale;
Cazurile de forţă majoră sunt certificate de Camera de
Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti.
Contractul cadru nu face precizări asupra certifcării stării de
necesitate, urmând a se aplica alte legi în vigoare.
Pentru această categorie de contracte litigiile nesoluţionate pe
cale amiabilă nu sunt de competenţa autorităţii de
reglementare, ci se adreseză direct justiţiei.
Verificările metrologice
ale contoarelor, întreţinerea şi înlocuirea acestora sunt suportate
de către furnizor. Verificările făcute la solicitarea
consumatorului (industrial sau comercial) se impută acestuia, dacă se
dovedesc nejustificate.
Termenele
de plată pentru factura de gaze este de 15 zile pentru consumatorii
casnici şi de 20 de zile pentru
celelalte categorii de consumatori captivi.
Pentru
contractele de transport obiectivul este ”rezervarea capacităţii de
transport şi transportul prin SNT”. În aceste contracte clauza privind
limitele maxime şi minime de presiune necesar a fi asigurate este
precizată în mod distinct.
Pentru
încheierea acestui tip de contract părţile trebuie să-şi
ofere reciproc un instrument de garantare şi să asigure
confidenţialitatea datelor cu următoarele excepţii :
v
cele
pentru a căror dezvăluire s-a primit acordul scris al celeilalte
părţi contractante;
v
cele
care sunt la data dezvăluirii lor de circulaţie publică;
v
cele solicitate de
organele abilitate ale statului, în baza unei obligaţii legale de informare.
În
cazul contractelor de transport litigiile nesoluţionate pe cale
amiabilă se adresează autorităţii de reglementare.
Părţille
semnatare încheie un Acord tehnic de exploatare a punctelor de predare/preluare
comercială aprobat de ANRGN.
Pentru
contractele de distribuţie obiectul este „ rezervarea
capacităţii de distribuţie si vehicularea prin sistemul de
distribuţie a cantităţii de gaze naturale contractate de
beneficiar„.
Toate
comentariile făcute anterior pentru contractele de transport sunt valabile
şi pentru contractele de distribuţie.
Dreptul
distribuitorului de a limita sau întrerupe livrarea gazelor se aplică în
aceleaşi condiţii ca în cazul consumatorilor captivi. În mod special,
distribuitorul are dreptul la un contor de control în punctul de delimitare a
instalaţiei, proprietate a distribuitorului, faţă de
instalaţia proprietate a beneficiarului.
4.3.5 acte legislative care reglementeazĂ deschiderea pieTei de gaze naturale
Pentru deschiderea pieţei
de gaze naturale preşedintele ANRGN a emis o serie de decizii şi
anume:
v
Decizia nr. 2/2000 privind Regulamentul pentru acreditarea consumatorilor
eligibili de gaze naturale;
v
Decizia nr.133 /
2001 privind
gradul iniţial de deschidere a pieţei interne a gazelor naturale;
v
Decizia nr. 1 / 2002 privind gradul de
deschidere a pieţei interne a gazelor naturale.
Deschiderea
initială a pieţei a fost de
10% din consumul aferent anului 2000, iar un an mai tarziu a fost ridicat la
25% din consumul anului 2001.
Modificarea
Regulamentului de acreditare a consumatorilor eligibili implică
reconfirmarea acreditării celor deja existenţi.
4.3.6 acte legislative care aprobĂ standardele
de performanTĂ
Standardele
de performanţă sunt aprobate prin decizii ale preşedintelui
ANRGN şi anume:
Standardele de
performanţa se materializează printr-o serie de indicatori de
performanţa care caracterizează activităţile ce trebuie
prestate obligatoriu de anumiţi operatori în relaţii reciproce sau
faţă de consumatori.
Ambele standarde având
ca obiect furnizarea de gaze naturale au un set de indicatori comuni pentru
următoarele activităţi :
v contractarea
gazelor naturale;
v măsurarea,
facturarea şi încasarea contravalorii gazelor naturale furnizate;
v asigurarea
parametrilor tehnologici şi a condiţiilor de calitate a gazelor
naturale;
v asigurarea
continuităţii în alimentarea cu gaze naturale, în conformitate cu
prevederile contractuale;
v soluţionarea
reclamaţiilor consumatorilor referitoare la serviciul de furnizare a
gazelor naturale în scopul asigurării unei relaţii transparente între
furnizor şi consumator, care să conducă la rezolvarea
eficientă şi obiectivă a problemelor, cu respectarea drepturilor
şi obligaţiilor fiecărei părţi.
Pentru operatorii de distribuţie se introduc în plus
indicatori de performanţă pentru
racordarea consumatorilor, iar pentru furnizarea pe piaţa angro se
introduc în plus indicatori de performanţa pentru activităţi de
prestare de servicii conexe furnizării.
Pentru înregistrarea sesizărilor şi a
reclamaţiilor consumatorilor, furnizorii de gaze naturale sunt
obligaţi să asigure următoarele:
v cel
puţin un centru de relaţii cu clienţii, prevăzut cu
registratură; norma minimă este de un centru pentru fiecare 50.000 de
consumatori, titulari de contracte de furnizare a gazelor naturale, în mediul
urban şi 10.000 de consumatori în mediul rural;
v un
serviciu telefonic permanent;
v un
compartiment specializat de sinteză a datelor.
Informaţiile privind date generale despre
clienţii furnizorului de gaze naturale şi datele necesare pentru
calcularea indicatorilor de performanţă prevăzuţi în
prezentul standard de performanţă vor fi transmise anual la ANRGN
până la data de 15 februarie a anului următor.
Indicatorii
de performanţă pentru astfel de activităţi sunt deosebit de
importanţi pentru consumatorii eligibili în vederea alegerii furnizorilor
competenţi, cât şi pentru consumatorii captivi ale caror relaţii
cu furnizorii sunt monitorizate de către autoritatea competentă. În
acest context vom exemplifica cu două categorii de indicatori,
relevanţi pentru municipalităţi şi mici consumatori:
1.
Indicatorii
anuali de performanţă la contractare sunt :
v Numărul
de contracte încheiate, raportat la numărul total de solicitări pentru
contractare, calculat pe categorii de consumatori;
-
numărul de contracte încheiate cu respectarea termenului precizat la art.
11 raportat la numărul total de solicitări pentru contractare,
calculat pe categorii de consumatori.
2. Indicatorii anuali de
performanţă în cazul întreruperilor accidentale în furnizarea gazelor
naturale sunt:
v Numărul
de întreruperi accidentale, raportat la numărul total de consumatori;
v Numărul
de întreruperi accidentale, raportat la lungimea în kilometri a reţelei de
distribuţie, aferentă teritoriului pentru care furnizorul de gaze
naturale are obligaţia de furnizare a gazelor naturale la consumatorii
captivi, prevăzută prin licenţa de furnizare;
v Numărul
de consumatori afectaţi de întreruperile accidentale, raportat la
numărul total de consumatori;
v Numărul
de consumatori reconectaţi într-un interval mai mic de 12 ore, raportat la
numărul de consumatori afectaţi de întreruperile accidentale.
Este important de reţinut modul de transmitere
şi înregistrare a sesizărilor, astfel încât ele să intre în
evidenţa prevăzută de legislaţie, inclusiv în calculul
indicatorilor executat de autoritatea în domeniu.
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3)
din Constituţia României şi ale art. 1 lit. C pct. 3 din Legea nr. 206/1999
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea
ordonanţă:
Scopul
Art.
1 - (1) Scopul prezentei ordonanţe este stabilirea
cadrului legal necesar pentru desfăşurarea activităţilor specifice
sectorului gazelor naturale, în condiţii de competitivitate şi
transparenţă, avându-se în vedere asigurarea:
v Securităţii,
continuităţii şi echilibrului alimentării cu gaze naturale a consumatorilor;
v Eficienţei
economice în general şi a eficientei energetice în particular;
v Protecţiei
mediului înconjurător şi siguranţei consumatorilor.
(2) Politica energetică a statului trebuie să
asigure creşterea eficienţei energetice şi constituirea unui
cadru instituţional corespunzător, prin stabilirea organismelor
şi autorităţilor competente pentru realizarea acestei politici.
Obiectivele
Art.
2 - (1)
Obiectivele prezentei ordonanţe au la bază următoarele
principii:
a)
protejarea intereselor legitime ale consumatorilor;
b) promovarea şi asigurarea competiţiei pe
piaţa de gaze naturale;
c) asigurarea condiţiilor de liberalizare
graduală a pieţei gazelor naturale şi a accesului la sistemele
de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;
d) creşterea eficienţei energetice în sectorul
gazelor naturale;
e) transparenţa preţurilor şi a tarifelor
la gazele naturale;
f) interconectarea sistemului naţional de transport
de gaze naturale la sistemele europene;
g)
operarea sistemelor de transport şi de distribuţie în
condiţii de siguranţă şi eficientă;
h) atragerea de surse noi de gaze naturale atât de pe
piaţa internă, cât şi de pe piaţa internaţională;
i) asigurarea capacităţilor de înmagazinare a
gazelor naturale atât pentru nevoile curente, cât şi pentru cele
strategice;
j) aplicarea măsurilor privind protecţia
mediului înconjurător;
k) stimularea participării sectorului privat, a
investitorilor autohtoni şi străini la activităţile din
sectorul gazelor naturale.
(2)
Obiectivele menţionate la alin. (1) se realizează de
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale
(ANRGN) şi prin ceilalţi agenţi care acţionează pe
piaţa de gaze naturale potrivit statutului, competenţelor şi
atribuţiilor lor stabilite prin acte legale.
Definirea
unor termeni
Art.
3 - În înţelesul prezentei ordonanţe,
următorii termeni se definesc astfel:
a) Autoritatea Naţională de Reglementare în
Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) – instituţie publică autonomă,
cu personalitate juridică, care creează, controlează şi
aplică sistemul de reglementări obligatorii la nivel naţional,
necesar în vederea organizării şi funcţionării pieţei
gazelor naturale în condiţii de eficienţă, competiţie,
transparenţă şi protecţie a consumatorilor şi a mediului
înconjurător;
b) Societatea Naţională de Gaze Naturale
"Romgaz" - S.A. - societate comercială de interes strategic
care, împreună cu filialele sale, desfăşoară
activităţi specifice de explorare, producţie, înmagazinare,
transport, dispecerizare, distribuţie, import-export şi tranzit
internaţional de gaze naturale, precum şi servicii de utilitate
publică. Societatea Naţională de Gaze Naturale
"Romgaz" - S.A. este operatorul tehnic şi comercial al
sistemului naţional de transport de gaze naturale;
c)
sectorul gazelor naturale - ansamblul agenţilor economici,
activităţilor şi instalaţiilor aferente privind
producţia, transportul, tranzitul internaţional, înmagazinarea,
distribuţia, furnizarea şi utilizarea gazelor naturale;
d) acces la sistem (de transport şi/sau de
distribuţie) - dreptul unui producător, furnizor şi/sau consumator
de a utiliza sistemul, achitând tarifele şi îndeplinind obligaţiile
de utilizare a acestuia;
e) utilizarea sistemului - racordarea efectivă la
sistem şi/sau asigurarea serviciilor de transport şi de
distribuţie prin vehicularea cantităţilor de gaze contractate;
f) reţea (de transport şi/sau de
distribuţie) - ansamblul de conducte conectate între ele, inclusiv
instalaţiile şi echipamentele aferente, pentru vehicularea gazelor
naturale în regim de
presiune, conform standardelor specifice;
g) sistem (de transport şi/sau de distribuţie)
- ansamblul reţelelor de transport şi/sau de distribuţie a
gazelor naturale conectate între ele, inclusiv instalaţiile şi
echipamentele aferente;
h)
sistem interconectat - ansamblul sistemelor legate fizic între ele;
i) consumator (final) de gaze naturale – persoană
fizică sau juridică, română sau străină, care
cumpără gaze naturale pentru propria sa utilizare;
j) consumator eligibil – persoană fizică sau
juridică, română sau străină, care are deplina libertate de
a cumpăra gaze naturale de la orice producător şi/sau furnizor
şi care are acces la sistem în condiţiile menţionate în prezenta
ordonanţă;
k) consumator captiv – persoană fizică sau
juridică, română sau străină, care este obligată
să contracteze gaze naturale cu un anumit producător sau furnizor;
l) client – persoană fizică sau juridică
cu care se tranzacţionează furnizarea gazelor naturale;
m) furnizor – persoană juridică română sau
străină licenţiată să comercializeze gaze naturale;
n) operator – persoană juridică autorizată
şi licenţiată pentru a desfăşura activităţi
de exploatare, dispecerizare, întreţinere, verificare, reparaţie
şi comercializare într-un sistem de producţie, transport (inclusiv
depozite) sau/şi de distribuţie a gazelor naturale;
o) autorizaţie - permisiune acordată unei
persoane juridice, română sau străină, pentru a construi, a pune
în funcţiune şi/sau a opera sau a modifica o instalaţie de
producţie, înmagazinare, transport şi distribuţie a gazelor
naturale;
p) licenţă - permisiune acordată unei persoane
juridice, română sau străină, pentru desfăşurarea de
activităţi comerciale şi/sau prestări de servicii în
legătură cu una sau mai multe din funcţiunile de producţie,
înmagazinare, transport şi distribuţie a gazelor naturale;
q) dispecerizare - corelarea şi echilibrarea
permanentă şi operativă la nivelul reţelelor şi al
sistemelor a resurselor (producţie, import etc.) cu consumurile rezultate
din obligaţiile de livrare, inclusiv luarea măsurilor de limitare a
efectelor situaţiilor excepţionale (temperaturi foarte scăzute,
calamităţi naturale, avarii majore etc.) prin folosirea de mijloace
specifice;
r) zonă de siguranţă – suprafaţă
de teren extinsă de o parte şi de alta a proiecţiei în plan
orizontal a conductelor şi instalaţiilor cu o distanţă
stabilită pentru fiecare obiectiv, în funcţie de cerinţele de
siguranţă ale acestuia;
s) zonă de protecţie – suprafaţă de
teren extinsă de o parte şi de alta a proiecţiei în plan
orizontal a conductelor şi instalaţiilor cu o distanţă care
asigură integritatea tehnică în funcţionare a acestora.
Producătorul de gaze naturale
Art.
4 - Producătorul de gaze naturale este persoana
juridică, română sau străină autorizată şi/sau
licenţiată în condiţiile prezentei ordonanţe, având ca specific
activitatea de producţie a gazelor naturale, în scopul vânzării
acestora.
Egalitatea
de tratament
Art.
5 - Activitatea de producţie a gazelor naturale se
desfăşoară conform reglementărilor, în condiţii de
tratament egal pentru toţi producătorii, fiind interzisă orice
discriminare pe criteriul proprietăţii.
Obligaţiile producătorilor
Art.
6 - Producătorii au următoarele obligaţii
principale:
a) să vândă gaze naturale, în limita
capacităţii instalaţiilor şi cu respectarea prevederilor
legale, oricărei persoane fizice sau juridice solicitante care
îndeplineşte condiţiile de autorizare şi de licenţiere, în
conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe, sau consumatorilor
eligibili;
b) să asigure calitatea şi controlul
cantităţii gazelor naturale livrate în reţelele de transport
şi de distribuţie, în conformitate cu prevederile standardelor în
vigoare;
c) să întocmească şi să
urmărească bilanţul de gaze naturale extrase şi livrate;
d) să exploateze instalaţiile de producţie
racordate la reţelele de transport şi de distribuţie, astfel
încât să nu inducă în sistem fenomene perturbatoare în afara
limitelor admise de prescripţiile tehnice în vigoare;
e) să reabiliteze treptat şi să
retehnologizeze instalaţiile de producţie existente, în vederea
creşterii eficienţei şi în scopul protejării mediului
înconjurător;
f) să realizeze instalaţiile tehnologice de
racordare a zăcămintelor de gaze naturale nou-descoperite, la
reţelele de transport şi de distribuţie, inclusiv
instalaţiile de măsurare a gazelor la transportator;
g) să furnizeze informaţii rezonabile
operatorilor din sectorul gazelor naturale, în vederea realizării
condiţiilor de operare sigură şi eficientă a sistemelor
interconectate;
h) să păstreze confidenţialitatea
informaţiilor comerciale obţinute de la terţi în cursul
desfăşurării activităţii sale.
Drepturile producătorilor
Art.
7 - Producătorii de gaze naturale au, în principal,
următoarele drepturi:
a) să încaseze contravaloarea gazelor naturale
vândute şi să recupereze prin tarife corespunzătoare contravaloarea
serviciilor prestate;
b) să aibă acces la reţelele de transport
şi de distribuţie a gazelor naturale, în condiţiile prezentei
ordonanţe, şi, după caz, să suporte în mod echitabil
efectele dezvoltărilor de reţele;
c) să înfiinţeze şi să
menţină un sistem propriu de telecomunicaţii sau să se
racordeze la cele existente pentru a avea legătura între
capacităţile sale de producţie cu consumatorii şi cu dispeceratele;
d) să solicite desfiinţarea construcţiilor
şi a obiectivelor amplasate nelegal în zona de protecţie, precum
şi a celor care nu respectă distanţele de siguranţă
faţă de instalaţiile şi construcţiile proprii,
prevăzute prin normativele tehnice în vigoare;
e) să obţină culoar de trecere pentru
conductele de legătură a capacităţilor sale de producţie
cu sistemele de transport şi/sau de distribuţie, în condiţiile
legii;
f) să elaboreze prescripţii şi norme
tehnice specifice activităţii proprii;
g) să înfiinţeze acces temporar la obiectivele
sale care nu au acces permanent, în caz de necesitate.
Transportul
gazelor naturale
Art.
8 - (1) Transportul gazelor naturale este activitatea
organizată pentru vehicularea gazelor naturale prin intermediul sistemului
naţional de transport de la producător şi/sau de la furnizor
până la distribuitor şi/sau la consumator.
(2) Activitatea de transport al gazelor naturale
constituie serviciu public de interes naţional.
Transportatorul
de gaze naturale
Art.
9 - Transportatorul de gaze naturale este persoana
juridică, română sau străină, autorizată şi/sau
licenţiată în condiţiile prezentei ordonanţe, având ca
specific activitatea de transport/transport şi înmagazinare a gazelor
naturale, precum şi de comercializare a acestora.
Sistemul naţional de conducte de transport al
gazelor naturale
Art.
10 - (1) Sistemul naţional de conducte de transport al
gazelor naturale, denumit în continuare SNT, este sistemul de transport în
regim de înaltă presiune (peste 6 bari), care asigură preluarea
gazelor naturale de la producători şi/sau de la furnizori autohtoni
sau străini şi transportul acestora în vederea livrării în
sistemele de distribuţie şi/sau la consumatorii direcţi.
(2) SNT
face parte din domeniul public al statului, fiind de importanţă
strategică.
Obligaţiile transportatorului
Art.
11 - Transportatorul de gaze naturale are obligaţia de
a asigura:
a) operarea şi întreţinerea SNT în
condiţii de siguranţă, eficienţă şi de
protecţie a mediului înconjurător şi de a contribui, potrivit
convenţiilor încheiate cu autorităţile competente, la reabilitarea
şi dezvoltarea acestuia;
b) accesul producătorilor, furnizorilor şi al
consumatorilor eligibili la SNT în condiţii egale şi
nediscriminatorii, în limitele capacităţilor de transport şi cu
respectarea regimurilor tehnologice;
c) echilibrul fizic al SNT, respectiv planificarea,
coordonarea, supravegherea, controlul şi analiza funcţionării
SNT în condiţii de siguranţă;
d) elaborarea şi aplicarea regimurilor optime de
transport, livrare şi înmagazinare pentru cantităţile de gaze
naturale notificate de producători, furnizori şi/sau de consumatori,
pentru o anumită perioadă;
e) elaborarea convenţiilor tehnice de exploatare
cuprinzând principalele condiţii tehnice care trebuie îndeplinite de
furnizor, transportator şi consumator, inclusiv de către
instalaţiile şi procedurile acestora, în vederea executării în
bune condiţii a contractelor de transport şi de înmagazinare a
gazelor naturale, precum şi a celor de vânzare-cumpărare a gazelor
naturale;
f) elaborarea şi actualizarea convenţiilor
tehnice de exploatare în zona de graniţă, în cazul în care furnizorul
este un exportator de gaze naturale în România sau îşi tranzitează
gazele naturale pe teritoriul României; în mod similar se procedează în
cazul în care un cumpărător de gaze naturale dintr-o altă
ţară îşi tranzitează gazele naturale pe teritoriul
României;
g) păstrarea confidenţialităţii
informaţiilor comerciale obţinute în cursul
desfăşurării activităţii sale;
h) furnizarea de informaţii rezonabile
celorlalţi operatori din sectorul gazelor naturale, în vederea
realizării condiţiilor de operare sigură şi eficientă
a sistemelor de producţie, înmagazinare şi distribuţie;
l) întocmirea şi urmărirea bilanţului de
gaze naturale intrate şi ieşite în şi din sistem;
j) elaborarea planurilor de perspectivă privind transportul
şi înmagazinarea gazelor naturale, în concordanţă cu stadiul
actual şi cu evoluţia viitoare a consumului de gaze naturale; în
acest scop părţile interesate în transportul gazelor naturale vor furniza datele
necesare.
Drepturile
transportatorului
Art.
12 - Transportatorul de gaze naturale are, în principal,
următoarele drepturi:
a) să perceapă tarife corespunzător
serviciilor prestate şi să încaseze contravaloarea gazelor naturale
vândute atunci când desfăşoară şi activitatea de
comercializare a gazelor naturale;
b) să desfăşoare activităţi
comerciale legate de vânzarea-cumpărarea de gaze naturale de pe piaţa
internă şi externă, în vederea îndeplinirii obligaţiilor de
livrare, a asigurării echilibrului fizic al sistemului, precum şi
pentru acoperirea consumurilor proprii;
c) să comercializeze gazele naturale primite ca
plată a serviciilor prestate în acelaşi mod ca oricare alt furnizor;
d) să refuze accesul terţilor la SNT în
condiţiile prevăzute la art. 27;
e) să întrerupă sau să limiteze transportul
gazelor naturale în condiţiile în care sunt periclitate siguranţa
şi integritatea sistemului de transport şi să ia măsuri
pentru limitarea disfuncţionalităţilor pe piaţa
internă;
f) să întrerupă funcţionarea
instalaţiilor pentru timpul strict necesar în vederea executării
lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii, precum şi
în alte situaţii prevăzute de lege, cu anunţarea prealabilă
a dispecerilor sistemelor afectate şi, după caz, a consumatorilor;
g) să elaboreze norme tehnice specifice
activităţii proprii.
Art.
13 - Tranzitul constă în trecerea peste teritoriul
României, cu sau fără transbordare, a gazelor naturale provenind din
alt stat şi destinate unui stat terţ.
Art.
14 - Tranzitul de gaze naturale pe teritoriul României se
efectuează pe baze juridice şi comerciale, utilizându-se conducte de
transport de gaze naturale în condiţiile prevăzute de contracte
şi de norme tehnice şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Art.
15 - Contractele de tranzit vor fi negociate de
proprietarul conductei cu entităţile corespondente din statele
implicate.
Art.
16 - Activitatea de tranzit al gazelor naturale este
asigurată de operatorul SNT, care poate realiza inclusiv lucrări de
dezvoltare a capacităţilor de tranzit.
Distribuţia gazelor naturale
Art.
17 - (1) Activitatea de distribuţie a gazelor naturale
constă în alimentarea unui sistem de mai mulţi consumatori finali
într-o zonă, racordaţi prin intermediul unor sisteme de conducte de
distribuţie, în regim de presiune de până la 6 bari. Delimitarea
sistemelor de distribuţie de cele de transport şi de cele ale
consumatorilor se face la ieşirea din staţia de
reglare-măsurare-predare a transportatorului şi, respectiv, la
ieşirea din instalaţiile de reglare a presiunii şi de
măsurare a debitului la consumatori.
(2) Distribuitorii de gaze naturale pot presta şi
alte servicii în condiţiile licenţierilor obţinute.
(3) Activitatea de distribuţie a gazelor naturale
constituie serviciu public de interes local.
(4) Obligaia de prestare a serviciului public se
referă la consumatorii neeligibili (captivi), care se stabilesc de
autorităţile competente desemnate şi, în special, la consumatorii
casnici.
Distribuitor
de gaze naturale
Art.
18 - Distribuitorul de gaze naturale este persoana
juridică, română sau străină, autorizată şi
licenţiată în condiţiile prezentei ordonanţe, având ca
specific activitatea de distribuţie a gazelor naturale, precum şi de
comercializare a acestora într-o zonă delimitată.
Obligaţiile distribuitorului
Art.
19 - Distribuitorii de gaze naturale au, în principal,
următoarele obligaţii:
a) de a opera, întreţine, repara şi dezvolta
sistemul de distribuţie în condiţii de siguranţă,
eficienţă economică şi de protecţie a mediului
înconjurător;
b) de a pune la dispoziţie consumatorilor eligibili
cantităţile de gaze naturale conform prevederilor contractelor lor de
aprovizionare;
c) de a
utiliza sistemele de distribuţie în condiţii egale şi
nediscriminatorii;
d) de a furniza informaţii rezonabile
celorlalţi operatori din sectorul gazelor naturale în vederea
realizării condiţiilor de operare sigură şi eficientă
a sistemelor de alimentare cu gaze naturale;
e) de a păstra confidenţialitatea
informaţiilor comerciale obţinute în cursul
desfăşurării activităţii lor;
f) de a întocmi şi urmări bilanţul de gaze
naturale intrate şi ieşite în şi din sisteme.
Drepturile
distribuitorului
Art.
20 -
Distribuitorul de gaze naturale are, în principal, următoarele
drepturi:
a) să desfăşoare activităţi
comerciale legate de vânzarea-cumpărarea de gaze naturale de pe piaţa
internă şi externă;
b) să încaseze contravaloarea gazelor naturale
vândute şi să perceapă tarife corespunzător serviciilor
prestate;
c) să folosească, cu acordul autorităţii
publice locale, cu titlu gratuit, terenurile domeniului public local pentru
lucrările de execuţie, exploatare, întreţinere şi
reparaţii pe care le execută, în condiţiile legii;
d) să întrerupă funcţionarea
instalaţiilor şi a alimentării cu gaze naturale, pentru timpul
strict necesar executării lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de prezenta
ordonanţă sau excepţionale, cu anunţarea prealabilă a
dispecerilor sistemelor afectate şi, după caz, a consumatorilor;
e) să aibă acces la instalaţiile de
utilizare ale consumatorului conform contractelor şi ori de câte ori este
necesară intervenţia, potrivit legii.
Art.
21 - Pentru
protecţia conductelor, echipamentelor şi a instalaţiilor de gaze
naturale se interzice terţilor:
a) să realizeze construcţii de orice fel în
zona de siguranţă a conductelor de gaze naturale; în cazul în care,
în mod excepţional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasată
reţeaua de alimentare cu gaze naturale să se execute o
construcţie, beneficiarul acesteia şi/sau proprietarul va suporta
toate cheltuielile de modificare a traseului reţelei şi va
obţine acordurile definitive ale proprietarilor sau ale
deţinătorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmează
să fie plasată noua conductă, precum şi avizele
autorităţilor competente şi autorizaţia de
construcţie;
b) să efectueze săpături sau lucrări
de orice fel sub sau peste conductele de gaze naturale ori în zona de
protecţie a acestora, fără avizul prealabil al operatorului de
sistem;
c) să depoziteze materiale pe căile de acces la
conducte în zona de protecţie a acestora;
d) să intervină în orice mod asupra
conductelor, echipamentelor şi instalaţiilor de gaze naturale.
Art.
22 - (1) Accesul la sistemele de transport şi de
distribuţie a gazelor naturale pentru consumatorii finali se poate realiza
în baza unui acord scris, emis în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Accesul la sistemele de transport şi de distribuţie
a gazelor naturale se realizează în regim de acces negociat, după cum
urmează: orice consumator eligibil, furnizor sau producător, va
negocia cu operatorul de sistem (transportator şi/sau distribuitor), cu
bună-credinţă, în condiţii nediscriminatorii şi
transparente, accesul la sistem, în scopul încheierii unui contract de servicii
sau de vânzare-cumpărare pentru gaze naturale.
(3) Transportatorul şi/sau distribuitorul are
obligaţia de a face publice condiţiile principale privind accesul
negociat la sistem.
(4) Situaţiile în care accesul este reglementat se
stabilesc de ANRGN, cu consultarea operatorului de sistem.
Art.
23 - (1) Au acces la sisteme şi deplina libertate de a
încheia contracte de cumpărare de gaze naturale cu orice producător
şi/sau furnizor, consumatorii finali care îndeplinesc condiţiile de
eligibilitate stabilite de ANRGN.
(2) Consumatorii declaraţi eligibili vor încheia cu
transportatorul contracte pentru rezervarea de capacitate de transport.
Art.
24 - (1) Până la atingerea unui anumit grad de
deschidere a pieţei de gaze naturale în România, stabilit de ANRGN,
distribuitorii de gaze naturale nu pot fi consideraţi consumatori
eligibili. Distribuitorii de gaze naturale pot, dacă deţin licenţă
în condiţiile legii:
a) să încheie contracte de cumpărare de gaze
naturale cu orice producător şi/sau furnizor, şi anume pentru
acele cantităţi de gaze naturale necesare consumatorilor neeligibili
racordaţi la sistemul lor de distribuţie;
b) să încheie contracte de cumpărare de gaze
naturale cu Societatea Naţională de Gaze Naturale "Romgaz"
- S.A., în calitate de furnizor, şi anume pentru acele cantităţi
de gaze naturale necesare consumatorilor lor finali, alţii decât cei
desemnaţi eligibili;
c) să încheie contracte de servicii de
distribuţie cu toţi consumatorii legaţi la sistemul pe care îl
operează.
(2) Mărimea gradului de deschidere a pieţei de
gaze naturale din România şi, deci, redefinirea consumatorilor eligibili,
în diferite etape, în funcţie de condiţiile specifice din sectorul
gazelor naturale, se stabileşte de ANRGN, cu consultarea
Societăţii Naţionale de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A.
Art. 25 - Consumatorii finali din cadrul sistemelor de
distribuţie, care nu au fost desemnaţi eligibili, încheie contracte
de cumpărare de gaze naturale cu distribuitorii la care sunt
racordaţi.
Art. 26 - Consumatorii racordaşi direct la SNT
şi care nu îndeplinesc condiţii de eligibilitate vor încheia
contracte de cumpărare de gaze naturale cu Societatea Naţională
de Gaze Naturale "Romgaz" - S.A., în calitate de furnizor şi de
operator de sistem.
Refuzul
accesului la sisteme
Art.
27- (1)
Transportatorul sau distribuitorul de gaze naturale poate refuza accesul la
sistem în următoarele situaţii:
a) capacitatea de transport pe subsistem sau pe conducta
existentă este insuficientă;
b) nu există conductă de racord la sistemul de
transport;
c) accesul la sistem împiedică îndeplinirea în
siguranţă a obligaţiilor de servicii publice;
d) receptorii solicitaţi nu se încadrează în
cerinţele minime privind siguranţa în funcţionare şi
protecţia mediului, prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Transportatorul sau distribuitorul de gaze naturale,
care iniţial refuză accesul la sistem din lipsă de capacitate
sau de conductă de racord, va lua măsurile necesare asigurării
accesului prin executarea lucrărilor de dezvoltare, numai în
condiţiile unor soluţii viabile din punct de vedere tehnic şi
economic sau ale supportării de către solicitant a costurilor
aferente realizării lucrărilor necesare, în condiţiile regimului
legal de proprietate şi de operare a sistemelor.
(3) În
caz de refuz nejustificat al accesului la sistem, solicitantul se poate adresa
pentru rezolvarea neînţelegerii ANRGN, în calitatea sa de autoritate
competentă.
Art.
28 - Gazele naturale se înmagazinează în scopul
armonizării variaţiilor sezoniere, zilnice şi orare de consum,
cu capacităţile de furnizare şi de transport, precum şi
pentru scopurile operaţionale şi strategice pentru care s-au stabilit
atribuţiile Societăţii Naţionale de Gaze Naturale
"Romgaz" - S.A.
Art.
29 - Depozitele existente la data intrării în vigoare
a prezentei ordonanţe sunt luate în concesiune de Societatea
Naţională a Gazelor Naturale "Romgaz" - S.A. şi sunt
operate de sucursalele sau filialele acesteia. În măsura în care se
autorizează şi se licenţiază noi operatori de transport,
aceştia pot primi dreptul de a constitui depozite proprii.
Art.
30 - (1) Persoanele juridice, române sau străine,
licenţiate de ANRGN, pot avea acces la depozitele existente, scop în care
operatorul prestează serviciul de înmagazinare pe bază de tarif.
(2) Persoanele juridice, române sau străine, pot
participa împreună cu operatorii de transport şi/sau de înmagazinare,
licenţiaţi în condiţiile prezentei ordonanţe, la realizarea
de depozite noi.
Art.
31 - Prestatorul de servicii de înmagazinare a gazelor
naturale are obligaţia de a asigura accesul producătorilor
şi/sau al furnizorilor la capacităţile de înmagazinare, în
condiţii egale şi nediscriminatorii, în limitele
capacităţilor existente şi cu respectarea condiţiilor
tehnice, de calitate şi de siguranţă ale depozitelor.
Art.
32 - Prestatorul
de servicii de înmagazinare a gazelor naturale are obligaţia
să rezerve o capacitate minimă de înmagazinare pentru transportator,
astfel încât acesta să poată menţine, în orice moment,
echilibrul fizic al sistemului general de alimentare cu gaze naturale în orice
perioadă a anului şi cu menţinerea parametrilor minimi de
funcţionare a SNT.
Contractul
de furnizare
Art.
33 - (1) Furnizarea gazelor naturale este activitatea prin
care un agent economic licenţiat în condiţiile prezentei
ordonanţe pune la dispoziţie gaze naturale clienţilor
interesaţi. Comercializarea gazelor naturale se face numai pe baza unui
contract, denumit în cele ce urmează contract de furnizare, care se
încheie între furnizor şi consumator/client şi care trebuie să
cuprindă cel puţin clauzele minimale stabilite de lege, în general,
şi de ANRGN, în particular, prin contracte-cadru stabilite pentru
categorii de consumatori.
(2) Gazele naturale livrate clientului se facturează
de furnizor pe baza indicaţiilor echipamentelor de măsurare montate
de acesta, cu excepţia cazurilor în care se stabileşte altfel prin
reglementări speciale sau prin contract.
(3) Clientul este obligat să plătească
gazele naturale consumate.
(4) Furnizorul are dreptul să întrerupă
furnizarea gazelor naturale clientului, în caz de neplată, după o
preavizare prealabilă a acestuia.
Contractarea
gazelor naturale
Art.
34 - (1) Contractul de furnizare a gazelor naturale
reglementează raporturile dintre furnizor şi client cu privire la
furnizarea, facturarea şi plata gazelor naturale. Contractul de furnizare
poate include şi efectuarea unor servicii de către furnizor.
(2) Contractarea furnizării gazelor naturale se face
ţinându-se seama de natura furnizorului şi a clientului, de necesarul
solicitat şi de posibilităţile furnizorului de asigurare a
acestuia. Cantităţile convenite se prevăd în anexa la contract,
cu defalcare anuală, trimestrială şi zilnică.
(3) Negocierea şi încheierea contractului de
furnizare a gazelor naturale cu clienţi eligibili se realizează
după obţinerea de către solicitant a tuturor acordurilor şi
avizelor privind accesul la sistem, prevăzute de legislaţia în
vigoare, şi înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei de
utilizare.
(4)
Contractul de furnizare a gazelor naturale se încheie pentru o
durată convenită între părţi.
(5)
Clientul poate cere rezilierea contractului, cu un preaviz de 30 de zile.
(6) Furnizorul poate rezilia unilateral contractul
după punerea în întârziere a clientului, în caz de consum fraudulos, de
neplată a facturilor sau în alte situaţii prevăzute în prezenta
ordonanţă, inclusiv cele legate de asigurarea eficienţei
energetice, protecţia mediului şi siguranţa oamenilor.
Interdicţia de revânzare a gazelor naturale
Art.
35 - Consumatorul nu poate revinde gazele naturale
cumpărate.
Echipamente de măsurare la clienţi
Art.
36 - (1) Echipamentele de măsurare care servesc pentru
determinarea şi decontarea consumurilor de gaze naturale între
părţile contractante vor fi certificate potrivit legislaţiei în
vigoare şi vor fi montate numai de către operator, cu acceptul furnizorului.
(2) Tipul echipamentelor de măsurare la clienţi
este stabilit de furnizor, în funcţie de parametrii şi de
condiţiile de livrare a gazelor naturale.
(3) Echipamentele
de măsurare aparţin operatorului.
(4) Echipamentele de măsurare care, la data intrării
în vigoare a prezentei ordonanţe, aparţin clienţilor vor fi
cumpărate sau, după caz, înlocuite de operator, treptat, în
funcţie de posibilităţile financiare ale acestuia, într-o
perioadă de maximum 5 ani.
Art.
37 -(1) Echipamentele de măsurare se montează
şi se sigilează de către operator, în prezenţa delegatului
împuternicit al clientului, cu consemnarea acestei operaţiuni într-un
proces-verbal.
(2)
Echipamentele de măsurare vor fi verificate periodic sau ori
de câte ori este necesar şi vor fi înlocuite în caz de uzură sau
avarie de către operator, pe cheltuiala acestuia.
(3) În
cazul în care deteriorarea se produce în orice mod din vina clientului, acesta
va suporta costul echipamentelor deteriorate şi al
lucrărilor de montare, verificare şi remontare.
(4) În cazul în care echipamentul de măsurare este
defect, calculul cantităţilor de gaze naturale consumate se face
după metodologia stabilită de operator, cu acordul furnizorului,
împreună cu clientul, prin contract.
(5) Operatorul are obligaţia să înlocuiască
în termen de cel mult 10 zile de la data înregistrării sesizării
scrise echipamentul de măsurare reclamat ca fiind defect sau suspect de
înregistrări eronate. Echipamentul de măsurare se verifică
într-un laborator de metrologie autorizat, care va indica eroarea de
înregistrare cu care se va recalcula consumul pe perioada
nefuncţionării acestuia, pe baza înţelegerii dintre
părţile contractante.
(6) Măsurătorile efectuate de client în
instalaţiile proprii nu sunt opozabile măsurătorilor efectuate de
furnizor decât în măsura în care se ajunge la un acord între
părţi.
Limitarea sau întreruperea furnizării gazelor
naturale
Art. 38
- (1) Furnizorul este autorizat să limiteze sau să
întrerupă furnizarea gazelor naturale în următoarele situaţii:
a) când se periclitează viaţa sau
sănătatea oamenilor ori integritatea bunurilor materiale;
b) pentru prevenirea sau limitarea extinderii avariilor
în instalaţiile tehnologice de gaze naturale în zona instalaţiilor de
producţie, depozitare şi a reţelelor de transport şi de
distribuţie;
c)
consum fraudulos de gaze naturale;
d) neachitarea facturii pentru gazele naturale consumate
la termenele stabilite prin contract, precum şi neplata daunelor rezultate
din deteriorarea unor instalaţii ale operatorului, când acestea se
datorează culpei clientului;
e) împiedicarea delegatului operatorului de a monta, de a
verifica sau de a citi aparatele de măsurare pentru decontarea
contravalorii gazelor naturale consumate sau de a verifica şi de a remedia
defecţiunile la instalaţiile operatorului, când acestea se află
pe teritoriul clientului, pe bază de program convenit cu acesta;
f) consumatorul a depăşit consumul de gaze
naturale prevăzut în contract şi nu a luat măsuri pentru
reducerea acestuia până la încadrarea în cantităţile contractate;
g) pentru executarea de lucrări la instalaţiile
de alimentare noi sau pentru remedierea, înlocuirea ori modificarea celor
existente, pe bază de program convenit cu consumatorul;
h) consumatorul modifică reglajele
instalaţiilor de reglare-măsurare;
l) la
cererea clientului.
(2) Furnizorul şi/sau operatorul sunt obligaţi
să anunţe clienţii afectaţi de întreruperile planificate în
modul stabilit prin contracte şi să comunice durata planificată
pentru întreruperile necesare în vederea executării unor lucrări de
întreţinere şi de reparaţii.
(3) Cazurile de întrerupere a furnizării gazelor
naturale prevăzute la alin. (1), cu excepţia situaţiilor
prevăzute la lit. a), b), g) şi h), vor fi preavizate cu 3 zile
lucrătoare şi vor fi aplicate în cazul în care clientul nu s-a
conformat preavizului primit, în termen de 6 ore după expirarea acestuia.
(4) Furnizorul şi/sau operatorul răspund pentru
daunele rezultate din întreruperile sau din limitările executate, cauzate
din culpa sa.
(5) Furnizorul şi/sau operatorul nu răspund
faţă de clienţi pentru întreruperea furnizării gazelor
naturale sau pentru neasigurarea calităţii acestora în cazurile de
forţă majoră. De asemenea, furnizorul nu răspunde pentru
întreruperile furnizării gazelor naturale, cauzate de clienţi.
(6) În cazul penuriei naţionale de combustibili sau
în situaţii excepţionale, determinate de evoluţia economiei
internaţionale, de starea economiei naţionale, de
necesităţile de apărare sau de protecţie a mediului
înconjurător, la propunerea ministerului de resort, Guvernul poate aproba
limitarea sau întreruperea furnizării gazelor naturale, stabilind, prin
hotărâre, condiţiile de aplicare a acestei măsuri.
Răspunderi ale furnizorului şi ale operatorului
Art.
39 - (1) Furnizorul răspunde pentru toate daunele
provocate consumatorului prin încălcarea contractului şi, în special,
dacă nu începe furnizarea gazelor naturale la termenul contractat sau nu
livrează gaze naturale în condiţiile stabilite în contract.
(2) Operatorul răspunde pentru toate daunele provocate
consumatorului când:
a) nu anunţă consumatorul din timp cu privire
la întreruperile programate pentru lucrările planificate;
b) după întreruperea furnizării gazelor
naturale, cerută de consumator, nu reia furnizarea în prima zi
lucrătoare după primirea, în scris, a înştiinţării
privind încetarea motivului întreruperii.
Răspunderea consumatorului
Art.
40 - (1) Consumatorul răspunde pentru daunele cauzate
furnizorului/operatorului prin nerespectarea contractului, precum şi
pentru acţiuni care afectează instalaţiile şi pun în
pericol sănătatea persoanelor ori integritatea bunurilor materiale.
(2) De asemenea, consumatorul răspunde, dacă:
a) provoacă în procesul de consum perturbaţii
ale parametrilor de calitate şi de siguranţă, care conduc la
întreruperea furnizării gazelor naturale sau periclitează
continuitatea alimentării;
b) nu respectă prescripţiile privind racordarea
la reţele a instalaţiilor de utilizare;
c) deteriorează instalaţia de racordare sau
instalaţiile de măsurare, violează sigiliile sau nu
anunţă furnizorul/operatorul despre deteriorarea acestora;
d) consumă gaze naturale ocolind sau afectând
instalaţiile de măsură ori consumă gaze naturale
fără acordul furnizorului/operatorului, după sistarea
furnizării;
e) nu plăteşte sau plăteşte cu
întârziere contravaloarea gazelor naturale consumate;
f) consumă gaze naturale într-un mod diferit
faţă de prevederile acordului de utilizare a gazelor naturale;
g) nu respectă dispoziţiile privind limitarea
consumului;
h) nu exploatează şi nu întreţine
instalaţiile proprii de utilizare, în conformitate cu prescripţiile
şi cu normativele în vigoare;
i) modifică valorile parametrilor de protecţie,
reglare şi măsurare, stabilite de comun acord cu
furnizorul/operatorul;
j) nu asigură accesul personalului şi al
utilajelor la instalaţiile aparţinând furnizorului şi nu permite
persoanelor împuternicite să efectueze controlul privind modul de
utilizare a gazelor naturale în conformitate cu normele şi cu normativele
în vigoare;
k) pe traseele instalaţiilor de utilizare a gazelor
naturale ridică construcţii, depozitează materiale sau
efectuează lucrări subterane fără acordul prealabil al
furnizorului.
(3)
Nerespectarea acordului de utilizare şi a contractului de
furnizare sau consumul fraudulos de gaze naturale atrage plata contravalorii
gazelor naturale consumate în perioada respectivă şi, după caz,
suportarea următoarelor consecinţe precizate în contract:
a) penalizări;
b) despăgubiri;
c) întreruperea furnizării gazelor naturale;
d)
deconectarea de la sistem.
Obligaţii ale consumatorilor pentru creşterea
eficienţei energetice
Art.
41 - În vederea utilizării gazelor naturale în
condiţii de eficientă energetică, siguranţă în
funcţionare şi de protecţie a mediului înconjurător, aparatele
de utilizare, cum sunt arzătoarele, şi principalele elemente cu
funcţionare independentă care urmează a fi montate în
instalaţiile de utilizare vor avea randamente termotehnice de minimum 85%,
vor fi prevăzute cu elemente de protecţie şi automatizare, iar
conţinutul maxim de emisii poluante nu va depăşi limitele
admise, prevăzute de legislaţia în vigoare la instalaţii noi,
instalaţii modernizate şi/sau reparate capital. În cazul
instalaţiilor vechi, aceste condiţii vor fi asigurate într-un interval
stabilit de ANRGN.
Art.
42 - (1) Clienţii sunt obligaţi:
a) să respecte normele tehnice în vigoare privind
exploatarea, întreinerea, repararea ţinstalaţiilor proprii şi a
receptorilor de gaze naturale, precum şi dotarea acestora cu aparate de
măsură şi control;
b) să recupereze căldura reziduală din
procesele tehnologice, acolo unde se justifică economic, utilizând în
acest scop instalaţii de termoficare omologate.
(2) Clienţii care folosesc mai mult de 1,5 milioane m3/an
sunt obligaţi:
a) să numească un responsabil autorizat în
domeniul gazelor naturale;
b) să dezvolte un program de economisire a gazelor
naturale pe o perioadă de 5 ani, care să evidenţieze
tehnologiile cerute, sursele şi mecanismele de finanţare şi care
să conducă la o reducere relativă a intensităţii
energetice, a emisiunilor toxice şi a celor responsabile de efectul de
seră în atmosferă;
c) să asigure întocmirea anuală a
bilanţului energetic de către un auditor acreditat.
Asistenţa
consumatorilor
Art.
43 - În scopul creşterii eficienţei utilizării
gazelor naturale la consumatori, operatorii sistemelor, cu acordul
consumatorilor, vor organiza şi vor desfăşura
activităţi de verificare a instalaţiilor de utilizare, de
informare, consultanţă, cercetare, acţiuni demonstrative şi
promoţionale, prestări de servicii şi lucrări de
execuţie.
Stabilirea reglementărilor de eficienţă
energetică
Art.
44 - (1) Normele şi prescripţiile tehnice,
normativele şi reglementările obligatorii pentru exploatarea şi
folosirea eficientă a reţelelor, instalaţiilor şi a
echipamentelor de gaze naturale se stabilesc de ANRGN, cu consultarea
societăţilor comerciale şi a asociaţiilor profesionale
specializate din domeniul gazelor naturale şi cu participarea
entităţilor abilitate, autorizate şi licenţiate în
condiţiile legii.
(2) Reglementările tehnice stabilite conform alin.
(1) cuprind şi valori indicative pentru parametrii importanţi şi
trebuie să aibă un caracter obiectiv şi imparţial.
Elaborarea şi revizuirea standardelor de
eficienţă
Art.
45 - (1) Asociaţia de Standardizare din România, la
propunerea Societăţii Naţionale de Gaze Naturale
"Romgaz" - S.A. şi a ANRGN, elaborează programe privind
revizuirea sau, după caz, întocmirea de standarde de eficienţă energetică,
armonizate cu normele europene în vigoare.
(2) Pentru producătorii şi furnizorii de
receptori de gaze naturale prevederile standardelor şi ale
prescripţiilor de eficienţă energetică şi
protecţie a mediului în domeniul gazelor naturale sunt obligatorii.
Utilizarea eficientă a resurselor în sectorul
gazelor naturale
Art.
46 - În scopul utilizării eficiente a resurselor de
gaze naturale, agenţii economici cu activitate de producţie,
transport, depozitare şi de distribuţie a gazelor naturale sunt
obligaţi, după caz, să ia măsuri pentru:
a) asigurarea parametrilor de performantă ai
instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor;
b) reducerea consumului propriu de gaze naturale şi
energie, precum şi a scurgerilor de gaze naturale în atmosferă.
Dreptul
de control
Art.
47 - Furnizorul
este în drept:
a) să verifice modul de exploatare şi de
întreţinere a instalaţiilor de utilizare aparţinând
consumatorilor;
b) să verifice conformitatea şi
performanţele energetice ale aparatelor, utilajelor şi echipamentelor
de gaze naturale ale
consumatorilor;
c) să sesizeze organele abilitate cu privire la
cazurile de consum fraudulos de gaze naturale;
d) să ia măsuri, în condiţiile legii, în
vederea reglementării situaţiilor prevăzute la lit. a), b)
şi c);
e) să numească comisii pentru expertizarea
accidentelor şi avariilor produse în instalaţiile de producţie,
înmagazinare, transport, distribuţie şi utilizare a gazelor naturale.
Art.
48 - (1) Lucrările şi instalaţiile de
producţie, depozitare, transport, distribuţie şi utilizare a
gazelor naturale se proiectează şi se execută de către
persoane juridice, române sau străine, autorizate în condiţiile
prezentei ordonanţe.
(2) Proiectarea şi execuţia se realizează
în conformitate cu normativele tehnice în vigoare, numai după
obţinerea acordurilor şi a avizelor necesare.
(3) Avizarea şi verificarea proiectelor de
execuţie se efectuează de operatorii sistemelor la care consumatorii
se racordează şi, după caz, de operatorii instalaţiilor de
utilizare.
Art.
49 - (1) Operatorii de sisteme sunt în drept să
urmărească şi să verifice modul de execuţie a
lucrărilor de construcţii-montaj pe care urmează să le
exploateze şi să le întreţină sau la care se
racordează, în vederea respectării proiectelor de execuţie avizate,
indiferent de sursa de finanţare.
(2) În cazul în care operatorul sistemului ce
urmează a fi realizat nu este stabilit, beneficiarul investiţiei are
obligaţia să asigure urmărirea şi verificarea modului de
execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj prin intermediul
unui operator autorizat, în baza unui contract de prestări de servicii
încheiat în acest sens.
Art. 50 - (1) Echipamentele, instalaţiile,
aparatele, produsele şi procedeele utilizate în sectorul gazelor naturale vor fi în mod
obligatoriu atestate tehnic.
(2) Atestarea tehnică este o fază
preliminară obţinerii agrementului tehnic şi a certificatului de
aprobare de model, emise în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(3)
Metodologia de emitere a atestatelor tehnice va fi elaborată
de ANRGN în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe şi va fi dată publicităţii.
(4) Se interzice utilizarea în sectorul gazelor naturale
a echipamentelor, instalaţiilor, aparatelor, produselor şi
procedeelor care nu posedă agrement tehnic.
Fundamentarea preţurilor şi a tarifelor
Art.
51 - Sistemul de preţuri şi tarife la gaze
naturale va fi conceput astfel încât să faciliteze:
-
apropierea de valoarea de piaţă a combustibililor
alternativi şi recuperarea costurilor serviciilor de transport,
înmagazinare şi distribuţie a gazelor naturale;
- dezvoltarea capacităţilor de producţie,
transport, înmagazinare şi distribuţie şi înlocuirea celor uzate;
- investiţiile străine şi transferul de
tehnologie;
-
economisirea de energie la consumatorii finali;
- lărgirea bazei de rezerve de gaze naturale;
- îmbunătăţirea calităţii
gazelor naturale şi a serviciilor prestate la consumatori;
-
diversificarea surselor de alimentare cu gaze naturale şi
mărirea siguranţei aprovizionărilor.
Art. 52 - Sistemul de preţuri şi tarife trebuie să conducă la realizarea unei pieţe moderne şi competitive a gazelor natura